Aşteptări de la partenerul de căsătorie III

de

Am discutat până acum despre aşteptări de la partenerul de viaţă la modul general şi despre aşteptări generate de modelul parental. Fie că sunt aşteptări datorită unui model bun fie că sunt pe un model nedorit, modelul parental ne generează unele din aşteptările de la partenerul de viaţă. Astăzi mergem un pas mai departe şi vorbim de aşteptările formate în adolescenţă şi tinereţe.

Dacă facem o analiză cât mai aproape de realitate vom observa că aceste aşteptări sunt de fapt energie care ne împing să aşteptăm şi să dorim momentul căsătoriei. Că unele sunt realiste iar altele irealiste este un alt aspect, dar aşteptările cu privire la partener sunt forţa care „ne aruncă” în relaţii şi ne „forţează” să luăm decizia căsătoririi. Este adevărat că mai sunt şi sfinţi şi sfinte care pun altfel problema căsătoririi dar nu mă simt făcând parte dintre aceia. Recunosc că am avut aşteptări multe de la căsătorie iar acum… am şi mai multe. 🙂

După ce trecem prin perioada în care îl vrem de soţ pe tata sau de soţie pe mama, încet, încet intrăm în adolescenţă şi apoi în tinereţe. Hmmm, am zis încet, încet, dar cred că nu se mai potriveşte. Eu am intrat aşa, acum se pare că intrarea asta este tare furtunoasă. În fine, intrăm unii mai lent alţii mai repede în perioada cu mari turbulenţe cauzate de creştere. Ne dezvoltăm fizic, psihic şi emoţional iar unii şi spiritual. Dar în contextul în care discutăm noi aspectul  major e dezvoltarea. Ei bine în perioada asta se declanşează adevărate furtuni hormonale. Apar mari contradicţii în interiorul omului şi schimbările sunt majore. Drept urmare se schimbă pe percepţia băieţilor asupra fetelor şi invers. Până atunci se jucau fete cu fete şi băieţi cu băieţi. Acum băieţii uită de băieţi şi ar vrea dacă se poate să stea mult în preajma fetelor. Iar fetele îşi caută de lucru în zona masculină a taberei.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie II

de

Ne uitam ieri la Naaman şi am văzut că a venit în Israel cu anumite aşteptări. Una din ele era principală care era legitimă, omul se aştepta să fie vindecat pentru că i se spusese de posibilitatea asta iar celelalte erau conexe izvorâte din mintea sa, care a construit aceste aşteptări folosind elemente din cultura în care trăia, din poziţia socială pe care o avea, din religia sa, din educaţia pe care o primise. Cu toate aceste elemente probabil pe tot drumul până acolo mintea sa a construit aşteptări şi scenarii.

Ei bine, lui Naaman nu i-au fost benefice aceste scenarii. E adevărat că dacă nu avea nici o aşteptare nici nu pleca de acasă dar întrebarea este cât şi la ce să te aştepţi? Naaman a avut unele aşteptări bune iar unele au fost neesenţiale. Nu se pune problema să nu avem aşteptări deloc e ca şi cum nu am crede nimic am fi 100% sceptici sau indiferenţi. Problema este cum să ai aşteptări realiste şi cum să le deosebim de cele irealiste.

Ne mutăm la căsătorie. Aşteptarea ca odată să te căsătoreşti e perfect legitimă, deşi nu la toate persoanele se va concretiza, dar fanteziile şi floricelele cu care este ornată această aşteptare sunt dăunătoare de cele mai multe ori. De mici copii suntem „educaţi” „provocaţi” şi ne gândim că odată vom avea un partener de viaţă cu care ne vom căsători. Bineînţeles că la vârsta copilăriei suntem „educaţi” în glumă dar sunt primele idei care apar despre căsătorie şi depinde tare de modul în care ne este prezentată căsătoria şi atunci. Crează aşteptări şi nu pot fi scoase din ecuaţie primele concepte aduse despre instituţia căsătoriei, ele rămân stocate şi lucrează, de cele mai multe ori inconştient.

Citește mai mult

Aşteptări de la partenerul de căsătorie I

de

Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. 2 Împăraţi 5:11

Câte vise nu ne-am făcut noi înainte de căsătorie? Cât de mult am lucrat noi la construirea imaginii partenerului potrivit pentru noi. Câte informaţii am adunat, cât de mult nu am mai sortat până am construit „portretul robot” al partenerului care trebuia să ne aducă fericirea. Am făcut pentru acesta şi un loc special în care trebuia să încapă iar locul acela special era exact de forma contorsionărilor şi închircirilor noastre interioare, locul acela era construit de mintea noastră în funcţie de reuşite şi împliniri dar mai ales în funcţie de neîmplinirile şi frustrările „acumulate” în viaţă până atunci.

Fiecare om îşi caută un partener care să corespundă acelui „portret robot” şi mai ales care să intre fix în locuşorul pregătit pentru el. Acel partener nu trebuie să încurce deloc viaţa şi doar să o îmbunătăţească, nu trebuie să schimbe nimic în mine ci doar să completeze ceea ce eu nu sunt în stare. Nu trebuie să aibă personalitatea sa sau dacă o are să renunţe la a sa şi să o adopte pe cea pe care eu o voi spune.

Şi, ne-am căsătorit…

Citește mai mult

Talanţi sau talente

de

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10

Viaţa bisericii a fost de-a lungul timpului una încărcată de tot felul de interpretări ale unor pasaje scripturale. Nu toate interpretările au fost uşor de „emis” iar unele din ele au suferit „ajustări” pentru a se „încadra” în nevoile ivite. Cu cât a trecut mai mult timp de la apariţia bisericii şi interpretările  scripturii sunt tot mai multe şi parcă abaterea e tot mai mare. Oamenii încearcă să aducă ajustări scripturii astfel încât aceasta să se plieze modului lor de viaţă.

De fapt, interpretarea proprie şi personală a Scripturii nu e deloc nouă ci a dat bătăi de cap şi lui Pavel  care îi atenţionează pe evrei: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine iar celor din Efes le scrie: să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire. Adică interpretarea eronată, cu intenţie sau din neştiinţă, a existat de când e biserica.

Citește mai mult

Repede. Mai repede. Şi mai repede

de

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Eclesiastul 3:1

Deşi sunt foarte realist cu privire la timpul în care trăiesc nu pot să nu observ „graba” cu care oamenii trăiesc, inclusiv eu.  Toate lucrurile trebuie să se întâmple repede, foarte repede. Aud tot mai des răspunsul „Ieri dacă se poate!” când întreb clienţii firmei la care lucrez când vor să le fie montată lucrarea, măcar că nu ar fi aşa grabă. Oamenii se grăbesc din ce în ce mai mult. Sunt din ce în ce mai „în viteză”.

Nu mai avem răbdare să aşteptăm la rând, ni se pare că autobuzul sau trenul merg mult prea încet, maşinile gonesc cu viteze incredibile mărind numărul de accidente, vitezele de navigare pe internet sunt deja de domeniul SF-ului de acum 5 ani. Suntem aproape obsedaţi să măsurăm viteza. Nu doar pe avioane sau trenuri ci şi bicicleta are mai nou un vitezometru, chiar şi ceasul de la mână. Avem tot felul de dispozitive care să ne măsoare viteza de deplasare şi caloriile consumate. Maşina de spălat are cronometru, aragazul are, cuptorul are până şi cel mai amărât ceas de mână are cronometru.

Citește mai mult

Hoţii de putere

de

Puterea a fost de când e lumea o mare ispită pentru oameni, de când e lumea dorinţa de a deţine putere e observabilă în istorie şi a generat cele mai multe războaie şi conflicte. De fapt de când ne naştem mai ales băieţeii doresc să devină puternici. Mă uit la Iosua care are 5 ani şi mereu mă întreabă: Tati, ai văzut ce puternic sunt? Sau Tati, dar eu când cresc mare şi puternic? Iar noi îi spunem: Dacă mănânci supa şi faci nani 🙂

Dorinţa de putere apare imediat ce omul poate să gândească câtuşi de puţin, e un fel de „boală” cu care ori ne naştem, ori o căpătăm la prima gură de aer inspirată după naştere. Puterea sau dorinţa de a deţine putere nu mai este rezervată doar bărbaţilor, multe femei se folosesc de frumuseţe lor ca să deţină şi ele o doză din cantitatea de putere şi nu pricep că puterea feminină este din altă gamă.

De altfel puterea oamenilor nu este doar fizică. Înainte puterea bărbaţilor se măsura în bătălii şi războaie dar acum puterea asta se mută în partea financiară sau cea a posesiunilor. Puţini mai sunt bărbaţii care participă la concursuri de ridicat greutăţi, tras greutăţi, lupte etc. Modul de viaţă actual fac inutilă puterea fizică aşa că bărbaţii nu mai sunt motivaţi să devină puternici fizic. Dar nu întotdeauna a fost aşa.

Citește mai mult

Prejudecăţile – Condamnarea înainte de judecată

de

De câteva zile mă tot frământă tema aceasta a prejudecăţii datorită multor cazuri în care oamenii au fost scoşi de pe parcursul vieţii datorită prejudecăţilor  lor personale sau ale altora cu privire la ei. Prejudecata afecatează grav oamenii şi pe unii definitiv. Ştiu oameni care chiar ar fi putut fi mari în viaţă dar datorită prejudecăţilor au rămas „chirciţi” o viaţă întreagă.

Prejudecata e o opinie preconcepută, de obicei nefavorabilă formată fără dovezi destule sau ca urmare a unui incident sau motive izolate. De exemplu: Vi s-a întâmplat vreodată să vedeţi o persoană pe stradă şi să vă fie antipatică chiar doar privindu-i faţa? Mie mi s-a întâmplat. Mi s-a mai întâmplat să văd un om „aburit” de alcool şi să îl trimit în mintea mea în categoria „nemernicilor de alcoolici” şi să constat ulterior că omul era de mare caracter doar că la un necaz major „sărise calul”.

Prejudecata îşi are originea în cultura noastră şi judecăm oamenii după cum credem noi că ar trebui să fie, după setul nostru de valori. Odată concepută prejudecata despre o anumită persoană vom bloca capacitatea de a vedea faptele bune, părţile bune ale acelei persoane. Ea te împiedică să legi prietenii sănătoase şi poţi arunca lejer oamenii „la gunoi”.

Citește mai mult