Despre lucruri „păcătoase”

de

Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Proverbe 5:18

În cadrul emisiunii „Căsătoria merită” da la Radio Samariteanul de ceva vreme parcurgem tema „top trei motive de ceartă şi divorţ”. După ce am trecut prin problema comunicării apoi prin cea a banilor am ajuns la capitolul sexualitate. Şi la celelalte teme am primit telefoane şi mesaje dar la ultima… incomparabil mai multe. Mi-au fost aduse la cunoştinţă tone de probleme, cele mai multe din ele cauzate de neştiinţă şi ignoranţă dar mai ales de egoism cu pretenţii de iubire dar am primit şi două telefoane şi un email (telefoanele de la doi bărbaţi, email-ul de la o femeie) care mă acuzau că încurajez lucrurile păcătoase în familia creştină. Logica lor era (parcă se cunoşteau între ei) că sexul este exclusiv pentru făcut copii, orice poziţie sexuală e păcătoasă iar Cântarea Cântărilor e 100% povestea relaţiei dintre Hristos şi biserică. În fine, multe „teologii” dar şi ameninţări că dacă continui vor face scris către cultul din care fac parte să ia măsuri cu mine.

Iată de asta vreau să scriu câte ceva despre „lucrurile păcătoase”  şi vreau să o fac fără patimă, aroganţă sau ironie. În mediile evanghelice se discută despre sex foarte „dosit”, este considerat ruşinos să vorbeşti despre asta deşi mulţi, poate cei mai mulţi dintre oamenii căsătoriţi, inclusiv cei din mediul evanghelic au probleme la capitolul acesta. O întrebare venită săptămâna trecută m-a blocat cumva: „Soţul meu termină repede şi pentru mine sexul este un chin pentru că mă porneşte de fiecare dată dar nu are finalitate. Cui pot spune problema asta? Păstorului? Soţiei sale? Unei surori mai în vârstă?” A încercat femeia o discuţie, răspunsul a fost „post şi rugăciune” dar nu a dat rezultat.

Citește mai mult

Tati, ce se aude?

de

Asta a fost întrebarea lui Timotei când veneam pe drum spre casă după ce a primit protezele auditive acum 5 ani. Se auzea doar o pasăre care cânta de zor nevoie într-un pom. Era banal deja, am auzit mii de păsărele cântând, de fapt toată ziua le aud dar „cântatul” lor se estompează undeva în spate prin sutele de zgomote de afară şi din interior.

El era fascinat. Tati dar cântă aşa de frumos! Mi-au dat lacrimile deşi nu sunt un smiorcăit. Mi-au dat lacrimile pentru că nu am ştiut la timp de problema lui şi a fost privat de a auzi mai devreme ciripitul acela, mi-au dat lacrimile pentru că nu preţuiesc îndeajuns un dar extraordinar al lui Dumnezeu dar şi pentru că de multe ori l-am certat pe motiv că „se face că nu aude”. A fost o mare provocare pentru noi un asemenea eveniment.

Acum o săptămână întrebarea s-a schimbat în: Tata, ai văzut că ochii lui Iosua au ca o găurică în mijloc? Mă uitam la el şi m-au încercat aceleaşi stări ca acum 5 ani. Era bucuros „ca un copil” ce este şi încântat că vede geamul ăla mic de la biserica din faţă, până acum nu îl văzuse. Era fascinat să se uita la obiecte simple ca să le vadă. Nu am realizat că are o problemă cu vederea. Citeşte mult, cam o carte la două zile. Nu ne-a spus decât de 3 ori că el nu prea vede bine la tablă şi asta doar recent, de vreo 2 luni.

Citește mai mult

Voia Ta sau voia mea?

de

S-a depărtat a doua oară, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” Matei 26:42

Acceptarea voii lui Dumnezeu este cea mai importanta decizie care ne vizează pe noi. Voia Lui oricum se face, depinde de noi dacă o acceptăm şi ne supunem acesteia sau nu. A declara cu gura în rugăciune că acceptăm voia Lui nu e greu şi mecanic mulţi din noi o facem. A trăi însă în voia lui Dumnezeu este o reală provocare  şi tot mai puţini sunt cei care acceptă pentru că această voie nu te lasă  în contact cu păcatul, cu plăcerile lumii, cu egoismul şi altele.

Aş fi curios să fac un sondaj cu următoarea întrebare doar: „Când ai întrebat ultima oară pe Domnul cu privire la o decizie pe care ai luat-o?”. A declara că fac voia lui Dumnezeu nu e greu spuneam dar nu ştiu dacă sigur fac această voie. Cred totuşi că sunt aspecte în care trebuie să existe „o întrebare” a lui Dumnezeu. De regulă luăm deciziile pe considerentul că suntem „în legătură cu El” sau pe considerentul că „avem Duhul Sfânt” dar oare toate deciziile se iau aşa? Sau există unele la care trebuie să facem ca cei din poporul Israel care mergeau şi întrebau pe Domnul şi Domnul le răspundea?

Citește mai mult

Voia Lui

de

Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul. 1 Samuel 22:10

Una din preocupările majore din ultimul timp a fost cea referitoare la aflarea voii lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Când ai dorinţa de a fi cât mai aproape de El, cauţi şi modalităţi pentru a îi afla voia şi asta a devenit o frământare majoră pentru mine. Mai exact modul în care pot comunica cu Dumnezeu atât de eficient încât să îi aud sfatul, călăuzirea.

Nu mă consider a face parte din neştiutori în ale teologiei, nu sunt eu teolog dar o bază minimă de cunoştinţe am şi totuşi comunicarea cu Dumnezeu va rămânea o mare provocare pentru mine şi mai ales comunicarea pe două sensuri.

Ieri discutam cu un „omuleţ” care îmi este tare drag şi o bună parte a discuţiei noastre s-a dus spre asta, cum să întrebăm pe Domnul, iar el mi-a adus mărturia unui om care chiar reuşeşte o comunicare eficientă cu Dumnezeu, asta m-a provocat să fac un pas mai departe în aflarea voii lui Dumnezeu şi în împlinirea acesteia.

Citește mai mult

Ajută 100 de copii în 5 minute fără să plăteşti

de

Ştiţi că una din temele abordate de mine în ultima vreme a fost cea referitoare la implicarea creştinilor în societate, în facerea de bine, în a aduce speranţă şi ajutor şi că militez pentru asemenea acţiuni de aceea astăzi vreau să vă atreg atenţia că puteţi susţine o astfel de faptă fără bani, fără deplasare … Citește mai mult

La dispoziţia Lui în totalitate

de

Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău! Psalmi 84:8  

Noi oamenii simţim o anumită stare de confort, o anumită stare de bine, când ştim că deţinem controlul. Oamenii care au control asupra unui lucru, asupra unei organizaţii sau asupra unor oameni sunt apreciaţi şi stimaţi sau de temut în unele cazuri. Dar nu la aceasta vreau să mă gândesc azi ci la controlul asupra vieţilor noastre şi asupra evenimentelor şi situaţiilor din viaţă.

Ne place să ne ştim oarecum în controlul vieţii, ne place să putem decide noi ce vrem şi ce nu şi să avem cumva siguranţa că totul este bine sau că va fi bine. Ne-ar place să decidem cu privire la viaţa noastră, cu privire la viaţa familiei noastre, cu privire la viaţa copiilor noştri. Asta dă o anumită stare de confort.

Situaţiile prin care viaţa ne trece în care nu mai deţinem controlul ne sperie sau ne agită. Pentru a înţelege asta priviţi un părinte al cărui copil nu a ajuns acasă deşi e ora zece deja şi el trebuia să fie de la nouă în casă sau priviţi un om care se află în faţa unei intervenţii chirurgicale. Cum se întâmplă ca lucrurile să iasă de sub sfera noastră de control ne simţim nesiguri, ne temem, ne agităm, descurajăm şi mai ales nu ne simţim confortabil.

Citește mai mult

Fii un model bun

de

 „Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: „Ce înseamnă pietrele acestea?” să învăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: …. Iosua 4:21-22

Săptămâna trecută am avut ocazia să observ de câteva ori pe Iosua, băiatul nostru cel mic, chinuindu-se să facă exact ce făcea Timo, băiatul nostru cel mare. Acesta construia o cetate din lego iar Iosua, deşi avea interzis să copieze, trăgea cu ochiu şi încerca şi el cu mânuţele lui mei micuţe, mai neîndemânatice să facă o cetate tot aşa de grozavă ca la fratelui său.

Iosua nu îl „copie” doar la lego pe Timotei ci şi la citit, când Timo ia cărţi la „ronţăit” şi frate-său înhaţă una de colorat sau cu imagini şi rămâne concentrat muuultă vreme la acele imagini, dacă Timo vrea desene… ai ghicit, şi Iosua vrea desene. Nu se copiază tot dar Iosua e cu ochii pe Timo şi noi am discutat asta cu el ca să ştie.

Dar Iosua nu îl copiază doar pe Timotei ci şi pe mama şi pe tata. Este prezent când mama frământă şi îţi bagă mânuţele în aluat şi se „mozoleşte” tot, dacă se repară bicicleta e acolo, dacă se face curat în casă e şi el la acţiune, dacă suntem trişti şi el este trist şi tace observând şi cel mai mic gest de zâmbet ca să poată să profite de el şi se simte foarte nedreptăţit dacă cineva are voie să facă un anumit lucru şi el nu.

Citește mai mult