Părinții necalificați!

de

E ciudat, foarte ciudat pentru mine cum părinții în zilele noastre sunt considerați cei mai necalificați în materie de educare, formare, creștere a copiilor. Ei sunt considerați cel mai periculos mediu. Citesc consternat pe internet comentarii și articole așa-zis științifice și constat că:

Protecția copilului știe mai bine decât părinții. E clar, doar de asta s-a înființat. Se crede că „by default” protecția copilului va duce spre fericire orice copil de care se ocupă. În realitate eșecurile sunt colosale. În afară de protecția de abuz fizic, în cele mai multe cazuri nici asta concretizata, nu poate oferi protecție, nu pentru că nune în stare ci pentru că nicăieri nu e un mediu mai bun pentru copil decât în familia în care s-a născut. Nu se vorbește de abuzul emoțional al ruperii de frați surori, părinți, familia lărgită. Se vorbește doar de afurisita aia de palmă, pe care unii neinspirați o scapă unui copil. Dar palma se consideră a fi traumatizantă „pe viață” în timp ce ruperea de familie e considerată traumă minoră. Dar cine să conteste că tu „protecția copilului” cu numele pompos și nedrept pe care ți l-ai luat, ești calificat să faci asta. Îi protejezi de îi distrugi.

Citește mai mult

Ai cui sunt copiii?

de

Eram un țânc când s-a întâmplat asta dar îmi amintesc perfect și azi de o fracțiune de scenă. Prin fața porții pe la noi, la țară, la bunici de fapt, au trecut trei fetițe gemene cred (dacă e corect termenul), că erau asemănătoare ca picăturile. Am strigat la bunica să vadă „trei copii la fel” și mai erau și bunicu și mătușa mea parcă.

Bunica le-a strigat și le-a întrebat „A cui sunteți măi fetițelor?” dar ele nu spuneau nimic și toată lumea se agita să afle ale cui sunt copilele. Nu mai știu dacă au aflat, dar știu clar că era o preocupare pe acea vreme al cui ești. Dacă făceai boacăne se interesau repede „al cui e țâncu ăla?” ca să se poată lua măsuri. Dacă îți făceai părinții de rușine o luai pe cocoașă în conformitate cu rușinea adusă asupra lor. Dar exista și termenul „ai nimănui” sau „copii fără stăpân” pentru cei ce nu erau „struniți” de nimeni.

Ei bine o întrebare mă frământă zilele acestea. Ai cui sunt copiii?

Citește mai mult

O mână de ajutor pentru Casa Ray

de

Zile trecute, mai exact pe 5 ianuarie 2016, la Dobreni, lângă Piatra Neamț, Casa Ray, o casă în care câțiva oameni cu inimă slujesc copiii orfani a fost afectată de un incendiu puternic. Legăturile noastre cu acel loc sunt puternice și din cauză că Ana a lucrat la acel orfelinat și din cauză că știm câți oameni au primit o șansă de a se forma ca oameni în acel loc și din cauză că suntem rude cu cei care de zeci de ani fac lucrarea aceasta. Sunt suficiente motive pentru mine să mă determine să scriu despre situația de acolo, sperând ca aceste rânduri să fie de folos.

Ce este Casa Ray? Este un loc în care de ani buni, eu știu de din 2000 locul acela in noua locație, sunt îngrijiți copii orfani și direcționați în viață. Un loc în care ei sunt protejați, ocrotiți, hrăniți și mai ales educați cu principii sănătoase pentru a li se reda șansa de a fi oameni după ce au fost abandonați. Mulți oameni tineri pot depune mărturie azi despre ce a însemnat acel loc în formarea lor ca adulți.

Citește mai mult

Dumnezeu e real, prezent și puternic – II

de

Meditam ieri la cât de corect este să descriem experiențele noastre cu Dumnezeu altora. Opinia mea rămâne că, este incorect ca aceste experiențe personale să fie trâmbițate. Când e vorba de activități publice este o situație dar cred că experiențele personale gen vise, vedenii, intervenții miraculoase și altele sunt cel puțin riscante dacă sunt spuse într-un cadru mai larg. De altfel, am ezitat mereu să fac asta și de aceea nici nu am făcut-o. Aș putea scrie câteva zeci de situații când l-a, simțit pe Dumnezeu personal dar cui ar ajuta?

De obicei, mărturisirile de acest gen sunt dezavantajoase și pentru cel ce le-a avut pentru că apare riscul mândriei, riscul amplificării și adăugirii dar sunt riscante și pentru cei ce le aud pentru că apare riscul să fie dezamăgiți, invidioși sau chiar să le slăbească credința. Spun asta ca unul care aud foarte des asemenea situații. Între noi, ca și copii ai lui Dumnezeu trebuie să avem un singur standard: Scriptura. Ce e peste asta devine riscant și aduce complicații.

Citește mai mult

Dumnezeu e real, prezent și puternic – I

de

Anul trecut a fost unul foarte atipic pentru noi ca și familie. Am luat multe decizii care unora li se par ciudate, am luat hotărâri care pe unii i-au indignat și le consideră neînțelepte, am trăit experiențe extraordinare cu Dumnezeu și am simțit, dacă mai era nevoie, că El este real, prezent și intervine cu putere când este nevoie. Nu, nu voi scrie despre ele aici. Ele vor rămâne „ale noastre” pentru totdeauna, ne-au fost date pentru ca noi să fim convinși de realitatea, prezența și puterea Sa și alții nu le-ar putea înțelege. O expunere a lor ar părea doar grandomanie și nimeni nu ar avea de câștigat din asta. Consider că fiecare om dornic de Dumnezeu va primi propriile sale confirmări pe care le caută. Ele trebuie să rămână neuitate de mine. Voi scrie câteva gânduri despre ceea ce s-a întâmplat în anul trecut și a fost vizibil și pentru alții.

Anul 2015 nu a fost nici pe departe unul „de succes” pentru mine. În multe capitole am falimentat și mai ales m-am trezit cu bateriile descărcate adesea. Au fost și pauze neprogramate, perioade de inactivitate în anumite sectoare și mai ales timpi în care am spus „nu mai pot”. Energia cu care am „repornit” acum câțiva ani se terminase și nu mai găseam de unde să mă reîncarc. A trebuit să învăț să renunț la activismul religios încă o dată dacă mai era cazul.

Citește mai mult

Respectul – ingredientul minune

de

Când vorbim de relația copii – părinți, la capitolul respect, prima dată ne vine în minte pasajul biblic: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” -este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință- „ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ.” Este un pasaj al Scripturii pe care cei mai mulți copii îl aud înainte de Tatăl Nostru sau alte pasaje.

Dacă ar fi să ne concentrăm mai mult asupra adolescenței și tinereții timpurii a copilului, probabil e unul din pasajele repetate cel mai des la urechile lor. Eu sunt de principiu că „repetiția e mama învățăturii” dar în unele cazuri, folosirea textelor Biblice e abuzivă și produce doar mânie nu efecte constructive. Cinstea este adesea invocată și impusă abuziv, nu este câștigată prin muncă. Prea adesea părinții cred că pot impune copiilor lor, doar prin repetarea unor pasaje ale Scripturii, diferite schimbări care trebuie făcute. Nu ar fi rău, dar dacă eu însumi nu sunt schimbat de Scriptură, copiii mai vor avea o mare greață când voi încerca să îi schimb pe ei cu Biblia.

Citește mai mult

Adolescentul și iubirile sale – III

de

Bineînțeles că nu există o abordare standard a discuției cu adolescentul pe tema „primei iubiri”. Fiecare din adolescenți e diferit, fiecare din părinți e diferit și fiecare situație e diferită. Totuși, discuția se impune și principiile confruntării trebuie aplicate. Dacă încă nu ai aflat despre principiile confruntării e timpul, deși e târziu, să le studiezi. Vei avea nevoie de ele. Fiica ta sau fiul tău îți vor testa capacitățile la maxim.

Nu am cum cuprinde într-o postare pe blog toate principiile confruntării și toate etapele acesteia, deși intenționez să abordez pe viitor și această temă, dar câteva principii esențiale în acest context voi enunța. Ele nu sunt invenția mea, ci munca mai multor oameni de-a lungul timpului eu doar le voi menționa.

Citește mai mult