Încep meditarea de azi cu o provocare. Care din cele două instanţe vă vine cel mai des în minte când vă gândiţi la Dumnezeu? Cel mai adesea te gândeşti la câte binecuvântări îţi dă sau la faptul că vei sta înaintea Lui la judecată pentru faptele rele comise?
De ce fac provocarea asta? Pentru că, pentru cei mai mulţi dintre credincioşii români, deşi e posibil să fie şi în alte părţi tot aşa, viaţa este o încercare permanentă de a păstra acceptarea lui Dumnezeu. Pentru ei, Dumnezeul judecător este mai proeminent zugrăvit în minte şi mai real decât Dumnezeul binecuvântării. Deşi Scriptura ne specifică foarte clar că nu prin faptele noastre suntem acceptaţi de Dumnezeu, ci prin sângele Fiului Său.