Ești în biserica în care meriți să fii – I

de

Știu că va fi o scriere dură asta de azi și că mulți vor fi supărați, dar totuși o voi scrie. O voi scrie pentru că aud prea des critici despre firme, biserici, țară și lume. Prea adesea ne trezim criticând, trăind în amărăciune și nemulțumire și sorbind otravă în fiecare zi. Otravă pentru noi, familiile noastre și copiii noștri. Nemulțumirea e una din cele mai paralizante dintre otrăvuri și va afecta generațiile viitoare. Astăzi despre biserica locală.

Trebuie să precizez clar că, nu mă refer în această scriere la Mireasa lui Hristos. Când folosesc termenul de biserică, scris cu litere mici, mă refer la organizații religioase internaționale, naționale sau locale, mă refer la locaşuri de cult. Cred că este greșită numirea unui locaș de cult „biserică”, întrucât această formulare aduce atingere termenului original. Veți spune că termenul e folosit de Pavel de atâtea ori, ca să facă referire la o organizație locală dar totuși, cred că e cel puțin forțat să folosim acest termen pentru organizații religioase de astăzi, întrucât  am intra în conflicte serioase dacă am încerca să identificăm, care din aceste organizații or fi biserici și care nu. Care cult poate numi organizațiile locale biserici și care nu? Și cei care funcționează ca misiuni sau asociații sau doar cei recunoscuți de stat? Ce autoritate are statul să dea statutul de Biserică? Așa că, nu vreau să mergem în derivă. Voi considera că termenul de Biserică, nu aparţine niciunui locaș de închinare, ci Miresei lui Hristos, formată de toți cei răscumpărați de el de pe fața pământului.

Citește mai mult

Cine te trimite?

de

Scriam zilele trecute că noi, avem de împlinit o menire, suntem încă pe acest pământ din cauză că prin noi Dumnezeu vrea să-şi arate dragostea şi altor oameni. Nu am fost luaţi încă acasă pentru că avem o sarcină de dus la capăt şi ni se cere să trăim o viaţă mărturisitoare, nu atât prin vorbe cât mai ales prin fapte. Şi nu mă refer la fapte mici, mă refer la lucrări mare, uriaşe, suntem chemaţi să ne exercităm puterea spirituală, nu pentru a face demonstraţii ci pentru a iubi ca Mântuitorul. Asta face parte din desăvârșirea noastră spirituală spre care tindem. Oare de ce ne este teamă să iubim ca El.

Eram elev prin clasa a noua, când a avut loc un incident între un coleg din clasa mea şi unul din clasa a unsprezecea. A venit unul din profesori şi eu eram pe hol cu acel coleg  încercând să îl ajut. A aflat cam care a fost situaţia şi m-a trimis să îl chem pe acel bătăuş la dânsul, dar mă temeam să o fac. Era cu doi ani mai mare şi era bătăuşul şcolii, mă rog, unul din ei. Am refuzat de câteva ori, dar profesorul a zbierat la mine să mă duc. Am plecat dar m-am întors cu o minciună „nu vrea să vină”. Îmi era așa teamă și acest profesor nu mă putea apăra, el venea prin acel corp de școală o singură dată în săptămână. Mi-a fost teamă, din cauză că cel care mă trimetea nu avea nici o autoritate.

Citește mai mult

Ce ai în mână?

de

Continui azi scrierea mea, prin care îmi doresc să provoc oamenii de bună credință la acțiune. Cred că noi, cei care declarăm că suntem ai Domnului, avem datoria să ne comportăm precum Mântuitorul, așa cum ne-a arătat El în timpul vieții Sale pe pământ, adică să slujim oamenii pentru a le arăta prin asta dragostea.

Și ieri, am scris despre disponibilitate și cum cu această disponibilitate, Dumnezeu poate face lucrări nebănuite. Azi, iar scriu despre această situație. De ce? Pentru că trebuie să vedem din exemple concrete, că nu trebuie să ne bazăm pe putințele sau ceea ce deținem noi, ci pe Dumnezeu.

Citește mai mult

Cu puterea pe care o ai

de

Un tânăr, din cea mai săracă familie, dintr-o țară aflată sub ocupație de ani buni, de zeci de ani, a primit porunca să meargă să elibereze poporul de sub mâna apăsătoare a cotropitorilor. Țara fiind așa de multă vreme supusă birurilor și jefuită, nu mai avea nici arme și nici din ce confecționa. Totuși, acest tânăr este trimis de Dumnezeu să elibereze poporul. Scriu despre el astăzi pentru că poate fi foarte bine istoria noastră și poate învățăm din ea.

Ghedeon era un tânăr ca oricare altul din acea țară. Când vine îngerul și îi spune urarea: „Domnul este cu tine, viteazule!” el plasează imediat întrebarea clasică din popor: Dacă este cu mine, cum de ni se întâmplă toate astea? Unde e acel Dumnezeu despre care se spune că a făcut minuni? Ghedeon era un tânăr ca oricare altul, scârbit de traiul sub asuprire și cotropire cu inima moale și resemnată. Poate că și tu și eu, zicem adesea fraze de acest gen: Unde este Dumnezeu acum? De ce atâta rău și păcat și nedreptate?

Citește mai mult

Abuzul spiritual – V

de

Probabil aș putea scrie câteva luni, zi de zi, despre acest fenomen și despre întrebările pe care le ridică, însă trebuie să mă rezum la câteva meditări, întrucât fiecare din noi are responsabilitatea de a își purta bătăliile individual. Oricât s-ar scrie și explica, e nevoie ca cei abuzați, care conștientizează asta, să se apropie de Dumnezeu și mai mult, pentru a primi călăuzire. Și nu e vorba de acea falsă evlavie a apropierii fără acţiunile, ci e vorba de a acționa pe baza a ceea ce Dumnezeu recomandă sau cere.

Nu e totul să știm. Important este ce facem cu ceea ce știm. Asta face diferenţa dintre oameni religioși și oameni credincioși. De știut, știu mulți oameni, de văzut, vede multă lume, de constatat o poate face oricine. Totul stă în acțiune pe baza acestor dovezi. Ce faci tu ca persoană abuzată, dacă ai constatat că te afli în această situație?

Citește mai mult

Abuzul spiritual – IV

de

Așa cum bine observa cineva ieri, comentând la ceea ce scriam, abuzul spiritual este o parte a formelor de abuz și de obicei nu vine singur. Adică abuzatorul nu se folosește doar de autoritatea spirituală pe care o are, ci orice îi vine la îndemână, ca să abuzeze pentru a controla victima. Asta înseamnă că de cele mai multe ori abuzul spiritual vine la pachet cu cel emoțional, psihic și chiar fizic. Sau autoritatea spirituală e calea prin care se pot realiza oricare din celelalte forme de abuz.

Cum recunoaștem dacă avem fructele sau efectele unei victime a a abuzului? Cum putem cunoaște această stare și la alții? Sunt două grupuri de efecte ușor de observat. Unele pot fi comune cu a altor probleme, dar când cumulăm multe din ele, e foarte posibil să indice că suntem sau acea persoană este victima abuzului spiritual, cu toată gama sa de efecte asupra psihicului, sentimentelor, emoțiilor și chiar fizicului.

Citește mai mult

Abuzul spiritual – III – Familia

de

Abuzul spiritual are atâtea variante și fațete, încât este greu de depistat la timp și în fiecare instanță unde poate apărea. Unul din locurile cele mai vulnerabile este familia. După biserici, al doilea loc unde au loc cel mai adesea abuzuri spirituale e „acasă”. Acolo, abuzatori pot fi soții, soțiile, părinții și în unele cazuri chiar și copiii.

Acum câteva zile am avut o discuție cu cineva care a fost martorul unei relaţii spirituale abuzive și mă întreba, ce să înțeleg eu din ce am văzut și auzit? Fusese în vizită la cineva și acea familie, își trimiseseră fata în camera ei, fără drept de comentarii, pe un ton ridicat întrucât ea „trebuie să rămână în supunere”. Era vorba de căsătorie, fata se gândea să își urmeze viitorul soț, după căsătorie, acolo unde va sta el. Părinții au considerat asta lipsă de supunere și au zbierat efectiv la ea, să dispară în camera ei, deși „fetița” are pe aproape de 30 de ani.

Citește mai mult