Înlocuitori pentru Duhul Sfânt – Muzica

de

Una din constantele lumii moderne este ”ÎNLOCUIREA”. Avem înlocuitori aproape pentru orice. De la zahărul, care poate fi înlocuit și este înlocuit cu aspartam sau altele, până la inimi care pot fi înlocuite cu mini-pompe. Aproape totul are și înlocuitori și cum lumea actuală e orientată spre profit mai mult da niciodată, există varietăți de înlocuitori în funcție de posibilitățile financiare ale fiecăruia. Putem găsi înlocuitori pentru alimente, substanțe, electronice, piese, mașini, case etc. Mii de alternative, așa de multe, încât îți trebuiesc instrucţiuni de alegere a înlocuitorilor. Uneori se caută înlocuitori pentru că sunt mai ieftini decât originalul, alteori de nevoie, că originalul e defect sau în unele cazuri, din cauză că e nevoie de senzații tari.

Una din caracteristicile înlocuitorilor este că seamănă sau au efecte similare cu originalul. Dacă îmi este sete, pot cumpăra o sticlă de apă, dar am și varianta să cumpăr un suc ieftin. Un suc ieftin e mai avantajos la preţ decât o sticlă de apă și e tot îmbuteliat, e tot lichid, se poate bea, dar are ceva în plus și ceva în minus. Nu e apă, e ceva derivat din apă.

Citește mai mult

Să desăvârșească prin suferință

de

De fiecare dată când sufăr, și nu de puține ori se întâmplă asta, mă gândesc la motivul pentru care Dumnezeu a îngăduit totuși suferința în viața oamenilor și mai ales a credincioșilor, a celor pe care El îi numește fii și fiice. De ce, un Dumnezeu Atotputernic, îngăduie încă în viața copiilor Săi, suferința, deși i-ar fi foarte ușor să o elimine? De ce sunt momente în care suferința e așa intensă, de ajungem să zicem ca Iov: ”mai bine nu mă nășteam”, iar Dumnezeu totuși să o îngăduie?

Nu aș putea spune că fiecare clipă a vieții mele e plină de suferință intensă, cum avea parete Iov în acel segment de viață în are a fost încercat, dar consider viața mea de credință una plină de suferință. Că are urcușuri și coborâșuri intensitatea suferinței e real, dar per ansamblu, viaţa de pe acest pământ este și va rămâne plină de suferință și Scriptura confirmă asta. În consecință, ca oricare alt muritor, mă întreb adesea: De ce e nevoie de suferință?

Unul din versetele cu impact mare la acest capitol este acesta: ”Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care Sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.” Face referire la Domnul Isus Hristos, care a fost desăvârșit prin suferință. Nu intru în dispute teologice sau doctrinare, are cine face asta, dar încerc să gândesc pe baza acestui verset incidența suferinței în viața mea, ca și copil de Dumnezeu.

Citește mai mult

Duhul Sfânt și lampa fermecată

de

Una din poveștile care prinde tare la copii, dar care parcă se prinde bine și de adulții de mai târziu, din cauză că nu este uitată, este cea cu Aladin și lampa fermecată. Pentru cei ce nu știu, Aladin, personajul poveștii, găsește o lampă fermecată, din care, dacă o freacă, iese un duh atotputernic și îi împlinește dorințele. Unele din ele sunt mici, altele din ele sunt uriașe, dar toate sunt rezolvabile pentru că duhul lămpii, îl consideră pe Aladin stăpân, din cauză că el, a găsit lampa.

Ei, dacă ați ști voi câte tinichele sunt frecate și în ziua de azi ca să apareă vreo dihanie de duh puternic și servitor din ele… Dar hai să nu o lungim prea mult și să vorbim puțin de prea multele asemănări, între povestea asta și modul în care unii creștini îl văd pe Duhul Sfânt.

Citește mai mult

Viaţa mea arată că sunt al Domnului?

de

Cu cât meditez mai mult la această expresie, care ar trebui să indice asupra proprietarului meu, cu atât realizez cât de dificil e să fie reală. E dificil să treacă de la declarații, la realitate. Trecerea la realitatea existențială, a acestei declarații, se va reflecta în fiecare minut al vieții mele, în fiecare minut de viață, nu în fiecare minut de mers la biserică. A fi al Domnului, trebuie să treacă de nivelul declarativ, pentru a avea vreun efect.

Poate unii din voi, ca și mine, v-ați simțit ofensați ieri de scrierea mea. Poate ați ripostat în mintea voastră cu tot felul de scuze: Că e greu, că nu ştiu cum e fără pâine pe masă, că vorbesc din invidie față de cei ce au averi, că am ceva cu religia și câte și mai câte. Da, e dureros să afli că e posibil ca ceea ce faci, să denote altceva decât ceea ce pretinzi. Ei însumi am pățit-o. E de nesuportat să îți spună cineva că e posibil să te închini banului, sau unui sistem religios, sau ție, în timp ce tu pretinzi că te închini Domnului.

Domnul Isus, rostește următoarele cuvinte surprinse de ucenicul său Matei: ”Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Oare ce înseamnă ”face voia Tatălui Meu”? Oare a face voia, nu se referă la o trăire permanentă? Și dacă e trăire permanentă, de ce e așa de mare diferență între eu, cel de duminica și eu, cel de peste săptămână? Oare ”a face voia Tatălui” nu înseamnă chiar ”a face”? Și atunci… cât din viața mea ”fac” voia Tatălui?

Citește mai mult

Sunt al Domnului sau ….

de

Știu că intru pe un teritoriu sensibil, dar se pare că mi-am făcut un obicei din a supăra oamenii înrădăcinați în anumite practici necercetate, ci doar aplicate, pe baza argumentului ”așa au făcut strămoșii”. Nu am intenția de a atinge pe cineva în mod special, dar mi-am propus, după cum vă spuneam, să citesc Scriptura fără ochelarii religiei, în măsura în care se poate. Această scriere face parte dintr-o asemenea abordare. Așadar:

Se transmite adesea mesajul, de diferiți oameni că ei sunt ai Domnului. Avem și cântări în care declarăm: ”Eu sunt al Tău, din Cuvânt o știu” și alte multe cântări cu mesaje asemănătoare. Mai mult predicăm sau ni se predică, apartenența noastră totală lui Dumnezeu și asta ne face să ne simțim bine. Cine nu s-ar simți bine, știind că este numit prietenul Domnului, robul Domnului, fiul Domnului. E un titlu onorant, cel mai onorant și oricui i-ar place, dar oare este realitate sau nu?

Citește mai mult

Îmi place

de

Păcat că engleza mea nu e aşa bună încât să îmi permit să traduc materialul. Dar probabil mulţi din voi înţelegeţi. Merci Andrei Pătrâncă pentru sugestie.

Slujind pe Domnul precum Hristos

de

Orice faceti, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. (Coloseni 3:23)

Da, slujirea lui Hristos înseamnă slujirea oamenilor. Domnul Isus Hristos spune: Ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neânsemnati, frati ai Mei, MIE mi le-ati facut. (Matei 25:40). Cu alte cuvinte, orice slujire practică a oamenilor, ca pentru Domnul, e o slujire a lui Hristos. Indiferent că vorbim de slujirea unui frate de credință sau a unui străin de pe stradă. Condiția e să o facem ca pentru Domnul.

Vedeți, nu suntem limitați de religie, deși în trup e mai lesne de lucrat. Totuși, aria e mult mai mare. Oamenii care fac misiune merg în teritorii aride, neprietenoase la slujit. Unele slujiri sunt legate de biserică, altele nu sunt legate. De exemplu chemarea la păstorirea turmei, nu se poate exercita în afara unei biserici, pe când a da un pahar cu apă sau o bucată de pâine, a vizita un bolnav sau un pușcăriaș, nu prea au neapărat de a face cu biserica.

Citește mai mult