Mai suntem români? Mai suntem stăpâni?

de

Îmi dau seama că punând o asemenea întrebare nu sunt plăcut pentru mulţi dar nu mă pot „înfrâna” azi să mi-o adresez. În ce măsură mai suntem noi români? Desigur că există persoane în care sentimentul e puternic românesc şi sunt în stare să defileze cu steguleţe ale României pe stradă. Sunt creştini care atât de români sunt că de 1 decembrie merg la Alba Iulia. Există fel şi fel de oameni cu fel şi fel de intenţii şi motivaţii. Eu însă azi, aleg să gândesc puţin critic.

Bine, suntem români dar nu că am ales asta, ci pentru că Dumnezeu a hotărât să ne naştem aici. Unii ar spune că „au ales” dar nu pot merge pe varianta asta, consider că voia lui Dumnezeu este providenţială şi că El a hotărât să ne naştem aici. Dacă ar fi să întrebăm într-un sondaj toată populaţia României dacă le place că sunt români, cred că am găsi destul de mulţi să spună că da. Dacă ar fi să adresăm o a doua întrebare, dacă le place România, mulţi ar spune nu. De fapt asta se şi vede în numărul mare de români care trăiesc în afara ţării. În cele din urmă fiecare aleargă undeva unde se câştigă şi se trăieşte mai bine dar invariabil asta se reflectă asupra „dragostei de ţară”. Foarte mulţi oameni au plecat, unii nu ţin cu dinţii că sunt patrioţi, dar există o categorie care pretind că şi-ar da viaţa pentru ţara asta dar la necaz au şters-o repede de aici. Nu e un motiv de critică ci doar o observaţie necesară ideilor care vor urma.

Citește mai mult

Condamnaţi să consumăm?

de

Da, am mai scris, scriu şi acum şi voi mai scrie despre consumism, pentru că ne afectează viaţa din temelii. Ne loveşte fără milă în umanitate, ne fură viaţa, ne încarcerează între gratiile căruciorului de cumpărături şi pericolul e mare, pericolul de a fi condamnaţi să consumăm.

Scriptura abordează problema principial, dar si direct, prin referirea la atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de bani (care sunt sufletul comerţului). Ne spune Dumnezeu că, iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor şi că în vremurile din urmă oamenii vor cădea în plasa aceasta. Mai mult, ni se spune că iubirea de bani va chinui pe oameni: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” Dar cred că unul din cele mai semnificative adevăruri ale acestui verset este modul în care consumismul atacă la credinţă.

Personal, fără studii, observ o mişcare interesantă. Înainte oamenii iubeau banii şi îi strângeau. Şi „adunarea de comori” era şi ea atenţionată de Dumnezeu. Oricum, oamenii cumpărau mai puţin şi strângeau mai mult. Acum însă văd un alt trend. Se munceşte mult şi se cheltuieşte tot. Oamenilor, indiferent dacă au salariu mediu sau minim, dar şi unii cu salarii mari, se trezesc adesea că s-au terminat banii înainte de următorul salar.

Citește mai mult

Căderile creştinilor

de

Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire. Proverbe 24:16

Poate că nu doar eu ci şi alţii au mai păţit ca şi mine la capitolul acesta. Deşi îl numim pe Dumnezeu Tată se întâmplă adesea să picăm, să cădem la teste aparent simple pe care trebuia să le trecem de multă vreme. Diriginta lui Timotei la şedinţa cu părinţii aseară ne spunea: „Atenţie la exerciţiile uşoare din teze, acolo greşesc cei mai mulţi elevi”. Aş îndrăzni să extind avertismentul şi spre viaţa spirituală, pentru că adesea la acestea ne împiedicăm.

Uneori luptele sunt dure şi trăirea în sfinţenie implică efort susţinut şi înfrânare, dar vin şi momente când „fluierăm pe cale” atunci când toate lucrurile par în regulă, când pare a fi cer senin şi pace, când sunt tentat să mă deconectez şi să „trăiesc viaţa pe pilot automat” mă trezesc că fac plonjoane, mă găsesc  căzut sau trântit. Când mă văd pe jos după o luptă dură, e cumva acceptabil pentru că a fost o luptă şi când e  luptă nu stai în picioare nemişcat şi îi dai cu mâna sau cu gura. Când e luptă e luptă şi asta te pune în diferite situaţii şi poziţii. Dar când lupta e lejeră, când totul pare ok şi atunci cad… mă consum mult.

Nimănui nu cred că îi place „să o ia”. Fiecare din noi am vrea să fim din aceia care suntem stabili, biruitori, credincioşi desăvârşiţi dar în realitate puţini sunt, dacă or fi, din aceia care să nu aibă parte de căderi spirituale. Ce faci atunci? Ce simţi? Ce variante există? Mă întreb adesea pentru că se pare că spiritual, sunt un fel de copil neastâmpărat. Probabil aţi întâlnit copii  din aceia care mereu se caţără prin copaci, mereu caută ceva, mereu umblă, explorează, încearcă, care mai mereu sau julituri pe genunchi sau coate, care se vede că sunt mai curioşi, mai inventivi, mai nonconformişti. Ei bine cam aşa sunt eu. Mai mereu am ceva bube pe coate sau genunchi şi nu se usucă bine rănile că iar fac unele. Lupta mea mare este nu să fiu nonconformist legilor lui Dumnezeu ci celor omeneşti.

Citește mai mult

Buy Nothing Day – Ziua în care nu cumpărăm nimic

de

Dacă aveţi curiozitatea puteţi cerceta că există de ceva vreme o astfel de zi stabilită în anumite calendare. Această „sărbătorire” se doreşte a fi o formă de protest şi de avertizare asupra consumerismului care ne invadează  dar şi o metodă prin care producătorii şi comercianţii abordează problema vânzărilor.

„Sărbătoarea” are loc de obicei în prima sămbătă după ziua recunoştinţei  când de obicei se dă startul neoficial pentru cumpărăturile de crăciun şi anul nou.

Marea deturnare. Buy nothing day a fost sărbătorită pentru prima dată în Vancouver în anul 1992. Din anul 2005 se pare că a trebuit să se bată cu duşmanul ei cel mai mare Black Friday care deşi apare ca termen din 1869 nu însemna ce înseamnă azi. Ambele „sărbători” sunt în următorul weekend după Ziua Recunoştinţei. Ciudate asocieri.

Citește mai mult

Minune grandioasă dar neobservată

de

Nu mă pot abţine, trebuie să vă împărtăşesc asta. E una din minunile mici, infime, neobservate, nesesizate. Una din minunile pe care nu le percepem dar care are loc chiar lângă noi adesea. E una din micile minuni exemplu. E divin ceea ce se aude. Jim Wilson care e compozitor, a înregistrat sunetul unui greier, … Citește mai mult

Minunile lui Dumnezeu pentru mine – II

de

Am scris ieri despre două feluri de minuni făcute de Dumnezeu în viața mea, unele complet supranaturale, alta fiind cea a salvării și transformării mele. Astăzi vreau să scriu despre alte două tipuri de minuni ale lui Dumnezeu, pe care le-am trăit sau le trăiesc încă în viața mea și nu îmi explic cum se pot realiza, pentru că omenește nu prea e posibil.

Minuni făcute prin alţi oameni pentru şi în mine.

În viața mea, de când trăiesc am întâlnit mulți oameni. Fiecare dintre ei m-a transformat într-un fel sau în altul, unii prin răutatea lor, alții prin bunătatea lor, alții prin indiferența lor. Dar au fost și sunt unii oameni care au făcut efectiv minuni în viața mea, oameni care îmi pare că sunt mai mult decât oameni, sunt o combinație între îngeri și oameni. Nu sunt mulți din aceștia, dar am cunoscut și unii din ei mai zboară încă prin viața mea și tot ce ating transformă în miracol.

Citește mai mult