credinta

Fii diferit – Crede

de

 „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Romani 4:3

Un aspect important al vremurilor sfârşitului este identificat de Scriptură ca fiind lipsa de credinţă. De altfel una din întrebările care frământa mintea oamenilor încă din vremea în care Domnul Isus era pe pământ era: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mai mult, îl citim pe Pavel în epistolele sale avertizând că oamenii vor fi necredincioşi în zilele din urmă. Credinţa era ameninţată şi este ameninţată cu dispariţia. Oamenii consideră credinţa ceva primitiv, înapoiat, nevrednic pentru omul secolului 21. Apar tot mai des oameni care vorbesc cu aroganţă despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre credincioşi. Oameni care nu se sfiesc să batjocorească Numele lui Dumnezeu şi cel puţin pe moment, pare că Dumnezeu nu le face nimic pentru a demonstra contrariul.

Ei bine, într-o asemenea societate, într-un asemenea timp, suntem chemaţi să fim diferiţi şi să credem. La fel cum Avraam a fost chemat să creadă într-un timp în care nici nu se auzise de credinţă poate, la fel cum Noe a crezut într-o vreme a desfrâului şi a păcatului imens, la fel cum mama lui Moise a crezut când poruncile omeneşti erau potrivnice. Este nevoie de oameni care să fie diferiţi, care să fie credincioşi. Este nevoie de oameni care să „nădăjduiască împotriva oricărei nădejdi”,  e nevoie de oameni care să creadă pe Dumnezeu total şi fără să se îndoiască. Făcând aşa vom fi diferiţi, diferiţi nu datorită nouă şi realizărilor noastre ci datorită Aceluia care va face lucrarea prin noi. Diferiţi nu ca să ne mândrim, ca să demonstrăm ceva, diferiţi ca să vedem pe Dumnezeu şi lucrarea Sa.

Citește mai mult

Credinţă plătită sau cum se mai pot scoate bani în numele lui Dumnezeu

de

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Matei 21:12-13  

Unul din marile adevăruri care pot fi afirmate cu privire la religii, fără a cere dovezi, pentru că ele există deja, este implicaţia majoră financiară. Adică, orice religie are o anumită politică cu privire la bani şi multe, cele mai multe din religii pretind o parte din banii credincioşilor. Forma sub care îi pretind teoretic ar ţine de poruncile primite de la liderii religioşi care le-au înfiinţat, creştinii de exemplu spun că Dumnezeu a poruncit asta însă ce se întâmplă de la poruncile existente până la realitate e foarte diferit.

Banii şi sistemele religioase au fost mereu subiect de dispută efervescentă. În zilele din urmă tot mai mult parcă se discută despre banii care merg spre unele religii din România din bugetul statului şi provoacă mare furie în unii oameni. Apoi un alt subiect abordat e cel al fondurilor care se strâng de către biserici şi nu sunt impozitate deşi bisericile (unele din ele) beneficiază de salarizare de stat şi alte fonduri care vin din buzunarul cetăţenilor. Cu siguranţă situaţia se va schimba în perioada următoare cu toată influenţa pe care o au unele biserici tradiţionale. Oamenii se vor opune unor astfel de manevre.

Citește mai mult

Suntem responsabili pentru ceea ce credem

de

Dacă spunem unui copil că afară în întuneric nu are voie să iasă pentru că acolo există un „baubau” avem toate şansele să ne creadă şi să ne asculte. Dacă spunem asta unui adult şi ne crede înseamnă că are probleme grave şi poate fi lejer subiect de glume pentru toată viaţa. Copiii au un sistem de valori şi credinţe iar adulţii au unul „maturizat” şi ajustat de călătoria prin viaţă, de experienţe, interacţiuni, oameni influenţi, eşecuri sau reuşite etc. Important este că odată cu creşterea nu mai credem în lucrurile fără suport, în lucrurile fără bază solidă ci în cele reale, palpabile sau vizibile.

Multe veşti şi zvonuri ajung la urechile noastre şi noi decidem dacă le credem sau nu. Pentru că odată crezute luăm anumite decizii în consecinţă. Un exemplu este cel cu prezicerile sfârşitului lumii. Diferite voci, care de care mai credibile, au prezis în zilele noastre sfârşitul lumii. Unele persoane au crezut şi au acţionat pentru a se pune la adăpost, a face provizii (dovada e numărul mare de buncăre vândute în acea perioadă în SUA) alţii nu au crezut şi şi-au văzut mai departe de viaţa lor. Se pare că, cel puţin deocamdată, cei care au crezut într-un sfârşit al lumii anunţat s-au înşelat însă ştim că acesta va exista. Important este dacă luăm vreo atitudine în legătură cu acesta.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Credulitatea

de

„…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” Efeseni 4:14

Una din caracteristicile copilăriei este tocmai credulitatea. Copiii cred multe lucruri reale sau ireale chiar dacă unele sunt imposibile sau periculoase. Atâta vreme cât „cineva mare” îi spune ceva el crede şi e gata şi să acţioneze pe baza acelor „credinţe”. Astfel se face că îl poţi păcăli că va zbura, că eşti un vrăjitor pentru că poţi face „o şmecherie” cu o monedă, îl poţi păcăli că eşti om bun dacă ai o bomboană la îndemână şi nu puţine au fost cazurile în care oameni cu intenţii rele s-au folosit de această credulitate infantilă ca să le facă rău.

Când creştem se mai reglează aspectul acesta al credulităţii şi deja „ne prindem” dacă cineva vrea să ne păcălească. Când discutăm cu un adolescent situaţia e diferită, îţi trebuie mai mult tact, trebuie schimbată tactica pentru a putea să „îl duci”.  La adolescenţi şi tineri trebuiesc schimbate dovezile fie cu unele sentimentale fie cu unele eroice sau de prietenie. Dacă le oferi o presupusă înţelegere când nu sunt înţeleşi de părinţi sau afecţiune când au suferit din dragoste ai multe şanse să îi faci să te creadă.

Citește mai mult

Biserica – locul creșterii

de

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. Fapte 2:46  – 47

Porunca expresă a Domnului Isus înainte de înălțare a fost ca șă mergem să răspândim Evanghelia și cred că sunteți de acord că toți am primit misiunea asta chiar dacă unii, uneori, ne eschivăm în a spune despre Hristos oamenilor din anturajul nostru totuși avem porunca să spunem oamenilor despre Isus. Vorbirea aceasta nu trebuie făcută doar de cei ce au darul de evangheliști ci de fiecare din noi. Oamenii trebuie să audă despre jertfa Domnului Isus și să fie mântuiți în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru, spune FA 2:39

Îi vedem pe ucenici întrunind câteva condiții: nelipsiți de la templu, bucuroși, curați la inima și plăcuți norodului după ce înainte primiseră Duhul Sfânt ca și călăuzitor și consecința ascestei stări este: „și Dumnezeu adăuga în fiecare zi la numărul lor”. Rezultatele evanghelizării se văd în biserică, se văd când creștinii se strâng la părtășie în numărul lor dar și în calitatea viații lor. Nu știu câtă evanghelizare făceau verbală dar acest mod de a trăi în voia lui Dumnezeu este foarte eficient în a spune oamenilor despre Isus. Oamenii vor să îl vadă pe Isus în noi nu să audă despre Isus din gura noastră.

Nu susțin că nu trebuie să evanghelizăm verbal oamenii ba din contră spuneți-le oamenilor despre Isus, vorbiți despre EL și puterea Sa și despre mila, dragostea și dreptatea Sa, chemații la biserică când sunt evanhgelizări dar în același timp haideți să îl atătăm pe Isus cel din viața noastră. Isus trebuie să se vadă în viața mea și a ta, prin noi trebuie să curgă binecuvântarea Sa către oameni așa cum a curs prin EL binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oamenire.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.