Azi, nu mâine, nu într-o bună zi…

Ieri am avut o discuţie cu cineva care era… foarte prins cu munca. Am descoperit ulterior că şi eu sunt tot cam aşa doar că pe ceva diferit de el aşa că vă scriu o istorioară care să vă pună niţel pe gânduri şi o să scriu şi câteva păreri de rău ale oamenilor pe patul de moarte, ca să puteţi vedea ce regrată oamenii şi dacă munca nu cumva se află în top cinci.

„Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

– Acesta , a spus, nu este un simplu pachet, e lenjerie. A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
– Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
– Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa. Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui. Nu mai păstrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Într-o bună zi…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.”
Anonim

Scriitoarea Bonnie Ware, care a lucrat mai mulţi ani în îngrijarea paliativă a unor pacienţi aflaţi pe patul de moarte, a povestit care erau cele mai mari regrete ale acestora, potrivit Business Insider.

1. Regret că mi-am trăit viaţa mai mult cum se aşteptau alţii de la mine şi mai puţin aşa cum simţeau eu. Oamenii ajunşi la sfârşitul vieţii regretă faptul că nu au avut curajul să ţină cont doar de vocea lor interioară şi nu de presiunea pusă de cei din jur.
2. Mi-aş fi dorit să muncesc mai puţin de-a lungul vieţii şi să mă bucur mai mult de viaţă. „Acest regret l-am intalnit la fiecare pacient bărbat pe care l-am îngrijit”, spune Bonnie Ware.
3. Regret că nu am avut curajul să îmi exprim sentimentele. Multe persoane regretă că îşi suprimă sentimentele adevărate şi se autocenzurează pentru a nu-i supăra pe ceilalţi. Rezultatul este că se mulţumesc cu o existenţă mediocră, nu îşi ating niciodată potenţialul şi mulţi se îmbolnăvesc tocmai din cauza resentimetelor care îi apasă.
4. Îmi pare rău că nu am petrecut mai mult timp cu prietenii. Unul dintre puţinele lucruri importante în viaţă este grupul de oameni de care te legi sufleteşte.
5. Nu înţeleg de ce nu am făcut totul ca să fiu fericit. Mulţi nu au realizat decât pe patul de moarte că fercirea este o alegere, este o stare pe care trebuie să o cauţi zi de zi şi să nu încerci să ţi-o reprimi.

Alte cuvinte nu mai adaug, gândeşte tu în dreptul tău…

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.