An: 2013

Aruncarea cu vina

de

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Romani 14:12

Una din temele des abordate la consiliere este cea a responsabilităţilor. Mulţi oameni pentru a „scăpa uşor” sau pentru „a nu se complica” dau vina pe alţii pentru acţiunile sau „neacţionările” lor. Foarte uşor punem în cârca celuilalt aspecte pentru care trebuie să dăm explicaţii.

Asta de fapt e boală veche de când e lumea. Fiecare om se naşte cu microbul în sânge şi boala asta se vede chiar dacă habar nu avem să scoatem vreun cuvânt. Şi cel mai mic copilaş se pricepe să „arunce vina” în dreptul celorlalţi şi asta e una din primele acţiuni ale omului pe pământ, negarea când vine vorba de consecinţele acţiunilor sale.

Citește mai mult

Verifică-ţi sarcina

de

Când mergeam cu bunicul nostru la câmp uneori veneam acasă sus pe carul încărcat cu fân sau paie sau porumb. Încărcarea carului era o chestie dificilă pe care nu oricine o putea face, trebuie să cunoşti şi cât pot trage boii şi ce drum ai până acasă şi ce car ai şi dacă vei trece prin Siret sau pe poduri. Tot ce puteam face e să ţinem de boi că la aranjat ceva nu era loc de noi. Bunicul era meticulos şi foarte atent la ce, cât şi cum pune în car. Cu toate astea am avut două incidente. Unul cînd s-a rupt roata de lemn de la greutatea sfeclei şi altul cănd curentul de apă la trecerea prin Siret era mai mare decât estimase şi a răsturnat carul cu paie acolo în mijlocul apei.

Citește mai mult

Binecuvântările iertării

de

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre. Marcu 11:25  – 26

Ieri seara în cadrul emisiunii „Ora de consiliere” am abordat tema iertării. Mulţi oameni nu iartă şi trăiesc în consecinţă cu o mare povară de amărăciune toată viaţa. Nu este însă timp de condamnare a acestor persoane ci mai degrabă de milă şi compătimire. Nu e uşor deloc să ierţi mai ales dacă e vorba de ceva dureros. E foarte greu de acordat iertarea şi pentru unele fapte simţim cam acelaşi chin ca şi Domnul Isus doar că la o scară mai mică. Iertarea este costisitoare şi preţul e mare.

Citește mai mult

Obiceiuri vechi

de

Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului, şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. 2 Regi 17:33  – 34

Împăratul Asiriei după ce dusese poporul Israel în robie a adus în locul său oameni din alte neamuri ca să locuiască cetăţile. O practică destul de obişnuită în vremea războaielor prin care cuceritorii se puneau la adăpost de eventuale răbufniri şi răsculări ale oamenilor din teritoriile cucerite. Aşa se face că în cetăţile poporului Israel acum erau multe alte naţii cu obiceiurile lor şi dumnezeii lor. Pentru că nu ştiau de Dumnezeul lui Israel şi deci nu se temeau de El leii veneau şi îi mâncau şi lucrul acesta se pare că se întâmpla foarte des, atât de des că se ia decizia ca un preot din cei duşi în robie să fie dus înapoi în Israel să îi înveţe pe noii locuitori să se teamă de Dumnezeu.

Citește mai mult

Promisiunile lui Dumnezeu

de

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângerile 3:57  – 58

Unul din aspectele majore ale vieţii noastre pe pământ e cel referitor la credinţă. Oamenii au diferite credinţe şi aici nu mă refer la credinţa mântuitoare ci la speranţa că ceva se va întâmpla. Unele din aceste credinţe sau speranţe sunt aproape inconştiente cum ar fi: te urci în tren crezând că te va duce la destinaţia dorită sau faci un curs crezând că ulterior vei fi capabil să profesezi în acel domeniu. Alte credinţe, în schimb, necesită o logică în procesul lor de formare şi fixare. Dau aici ca exemplu promisiunea cuiva că îţi va aduce de la Paris un suvenir sau mai complex, promisiunea cuiva că va fi alături de tine până la sfârşitul vieţii. Pentru aşa credinţă e nevoie de dovezi logice, cogniţii serioase. Întrebarea care ţi-o pui e: Dar va merge omul la Paris de promite că îmi aduce suvenirul? sau mă iubeşte persoana aşa de tare ca să mă pot baza pe promisiunea sa?

Citește mai mult

Dor de cer

de

Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat. 1 Ioan 3:2  – 3

Spuneam ieri că uneori parcă cerul nu mai este aşa de atractiv pentru noi. Uneori vin nori în viaţa noastră şi sentimentele şi gândurile ne pot fi tulburate, viaţa poate fi umbrită şi pofta de a trăi este serios diminuată de circumstanţe şi cauze care pot ţine de noi direct sau nu. Eu cel puţin am astfel de momente şi recunoasc asta, chiar dacă o să mă aleg cu etichete. Sunt momente în care furtuna e aşa de mare încât nu mai vezi nimic în faţă şi nu mai poţi face nici un pas, singurul lucru natural de făcut atunci este să găseşti un loc în care să te refugiezi din calea vijeliei.

Citește mai mult

Mai este cerul atractiv pentru noi?

de

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Iacov 1:12

Ce întrebare mai e şi asta? Aseară am auzit întrebarea: Mai este de dorit cununa aceasta pentru noi? Gândul acesta m-a scurtcircuitat efectiv. Cât de mult îşi mai doresc creştinii cununile primite din mâna lui Dumnezeu? Cât de mult îşi mai doresc creştinii veşnicia împreună cu Dumnezeu? Mai este cerul o atracţie pentru creştini? (când spun creştini mă includ şi pe mine acolo nu vorbesc de alţii excluzându-mă pe mine)

Meditam aseară la cât de mult sunt oamenii dispuşi să facă pentru a îşi atinge scopurile pământeşti şi cât de mult sunt dispuşi să facă pentru a atinge, dobândi ceea ce Dumnezeu promite. Unul din punctele în care discut mult cu Timo, băiatul nostru mai mare, care are 11 ani, e referitor la atracţia cerului. Logica lui e: Tati eu îl iubesc pe Dumnezeu da mă întreb ce o să facem în cer dacă vom ajunge toţi acolo? Internet nu va fi, lego nu, maşini  nu, biciclete nu, calculatoare nu. Eu ştiu că Dumnezeu e tare interesant, dar după ce il vom lăuda noi, aşa mai mult, ce o să mai facem? Poate vă stârneşte zâmbete logica lui dar pe mine aseară m-a pus pe gânduri serios.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.