Lună: februarie 2014

Lecţii de iubire

de

Acum să nu vă aşteptaţi la povestiri siropoase cu inimioare roz şi cupidoni, floricele şi desene pe ziduri 🙂 deşi poza asta are una bucată inimă roşie. Ieri am ajuns la concluzia că avem mare nevoie să luăm lecţii de iubire şi am văzut că e destul de greu să găsim o iubire model pe care să o copiem. Astăzi vom discuta despre lucruri care pot fi de mare folos în „arta iubirii” şi mai ales ne vom concentra asupra mentalităţilor noastre greşite în încercarea de a le corecta.

Dacă o să îţi spun acum că nu ştii să iubeşti, tare te vei supăra şi nu voi spune aceasta pentru că nu ştiu nivelul tău de maturitate dar şi pentru că nu este de nici un folos să te enervez, asta nu ar fi dragoste. Vreau să îţi spun însă că putem învăţa mai bine arta iubirii, putem iubi mai frumos şi mai Cristic şi mai mult, avem asta ca datorie. Este foarte important să nu spunem: Eu nu am nevoie să fiu învăţat. Câtă vreme suntem deschişi spre a învăţa, vom evolua şi progresa inclusiv în arta iubirii.

Citește mai mult

Ştim să iubim sau trebuie să învăţăm?

de

Poate pare comică întrebarea, dar e una cât se poate de obiectivă. Văd asta la şedinţele de consiliere şi văd asta în muzică, filme, religie etc. Văd mulţi oameni care iubesc dar nu o dau bine în relaţie cu iubirea lor. Văd alţii care sunt iubiţi dar nu le ajunge. Văd oameni care se iubesc reciproc dar parcă degeaba, iubirea lor nu poate afecta benefic viaţa partenerului. Deşi „iubire” este, efectele iubirii se lasă aşteptate. În acest context mă întreb dacă ştim cu adevărat să iubim sau trebuie să învăţăm să iubim. E o problemă la iubire în sine sau la arătarea iubirii? Sau poate… la amândouă?

Nu o singură dată am auzit expresia „fac tot ce îmi stă în putinţă dar el tot nu e fericit cu mine” şi mă întrebam dacă nu cumva noi oamenii avem de învăţat. Dacă nu cumva e nevoie să luăm lecţii de iubire de la careva? Dacă nu cumva iubirea nu este înnăscută ci trebuie învăţată, cultivată, crescută? Şi concluzia la care am ajuns este că trebuie să învăţăm să iubim.

Din naştere noi nu avem capacitatea de a iubi. Nu ne naştem cu ea. Noi ne naştem egoişti şi arătăm asta din primele gesturi pe care reuşim să le facem după naştere, din primele vorbe pe care reuşim să le spunem cu gura, din primele acţiuni de care suntem în stare cu mâinile noastre. Egoismul din noi se vede de la cea mai fragedă vârstă iar iubirea… e ceea ce credem că ni se cuvine. Iubirea nu o avem în noi la naştere, deci ne naştem cu nevoia de a fi iubiţi nu cu dorinţa de a iubi.

Citește mai mult

Joaca cu timpul – sfidarea timpului

de

Desigur că una din marile teme care a preocupat mintea şi inima oamenilor multă vreme şi o va mai preocupa câtă vreme va ţinea pământul, este cea a înţelegerii şi respectiv a manipulării timpului altfel decât a curs el până acum. Oamenii doresc dacă se poate să sfideze timpul şi să păcălească cumva vremurile ca să aibă mai multe zile la dispoziţie. Fie că vorbim de metode prin care să ne păstrăm tinereţea, de metode prin care să ne organizăm super eficient viaţa, de mecanisme menite să reducă timpul necesar unei operaţii la minim, de maşinării care ne deplasează cu viteze din ce în ce mai mari, de teleportare sau chiar maşinării menite să proiecteze individul înainte sau înapoi în timp, oamenii au încercat tot ce e posibil sau imposibil pentru a scăpa de timp cumva şi încercările astea nu s-au oprit aici.

Dorinţa de a dăinui peste timp, de a trăi mai mult decât ne este scris, teama de clipa morţii i-a făcut foarte inventivi pe oameni. Unele invenţii sunt de-a dreptul comice, altele sunt înspăimântătoare. Ele variază de la creme antirid, carneţele menite să organizeze munca, automatizări din ce în ce mai inteligente dar şi temutele şi „conspiraţionistele”  proiecte Philadelphia si Montauk despre care voi scrie tangenţial şi în meditarea de azi.

Citește mai mult

Astăzi

de

Unul din marele dezavantaje ale fiinţei umane este limitarea temporală. Omul nu poate trăi viaţa pe pământul acesta fără să ţină cont de timp, este mereu sub stresul timpului şi încearcă să planifice cât mai bine pentru a avea timp de toate. Cu toate că am devenit experţi în planificarea timpului, avem instrumentele necesare planificării timpului de la banalele carneţele cu foaie velină până la programe de computer supersofisticate, avem chiar programe de computere care fac previziuni destul de exacte despre viaţa noastră peste zeci de ani, cu toate că am inventat metode de a comunica şi a ne deplasa foarte repede, cu toate că lucrăm mai repede şi gătim mai repede o problemă se pare că nu o putem rezolva şi aceasta este timpul. Aşa cum scriam şi ieri, avem certitudinea doar pentru astăzi. Ieri s-a dus şi nu se mai poate întoarce şi mâine nu ne aparţine deşi îi facem planurile.

Astăzi e singura zi în care se poate face ceva. Astăzi e timpul să acţionăm, să trăim, să muncim, să iubim, să ne sfinţim, să ajutăm, să plângem, să râdem. Toate trebuiesc făcute la vremea lor şi vremea pe care o avem la dispoziţie este astăzi. Mihai Enachi scrie că „prezentul este cheia eternităţii” şi Scriptura spune de multă vreme aceeaşi afirmaţie. De acţiunile şi atitudinile de astăzi depinde nu doar frumuseţea vieţii ci şi eternitatea.

Citește mai mult

Mâine

de

În întâlnirile de consiliere obişnuiesc să fac anumite previziuni despre cum va evolua procesul de schimbare în sine şi unul din cuvintele care complică mult „previziunile” este cuvântul „mâine”. Acest cuvânt e unul din cele mai periculoase şi dăunătoare cuvinte şi dacă apare în vocabular frecvent. Este de cele mai multe ori un semn că avem de a face cu oameni care nu se vor schimba uşor sau că nu se vor schimba deloc.

De altfel cuvântul „mâine” este cel mai dăunător cuvânt pentru curele de slăbire, pentru mişcare, pentru învăţat, pentru pocăire, pentru ascultare, pentru plecare etc. Este dăunător pentru că mâine nu există. Există doar astăzi. Mâine nu avem nici o garanţie că e al nostru. Dar e dăunător şi pentru că arată spre indisponibilitatea la schimbare. Un om care nu vrea să schimbe în viaţa sa lucrurile le va lăsa pe mâine şi acel mâine de cele mai multe ori nu e a doua zi, acel mâine nu vine niciodată.

Cuvântul mâine este şi periculos. Este periculos pentru că în ceea ce priveşte tratamentele medicale sau mântuirea sufletului e posibil să fie fatal. Am auzit despre un bărbat dintre vecinii din trecut care a fost diagnosticat cu ceva afecţiuni ale inimii şi i s-au dat anumite medicamente pentru asta. A tot amânat începerea tratamentului pe mâine şi nu a mai apucat acel mâine pentru că inima a încetat să mai bată.

Citește mai mult

Să-i dăm „share” lui Isus?

de

Mă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.

Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.

Citește mai mult

Furnicuţa

de

În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuţa productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa: muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine. Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să … Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.