Lună: februarie 2014

Ce duci în cârcă?

de

Doi călugări aflaţi în pelerinaj au ajuns la ţărmul unui râu. Pe malul râului cei doi observă o tânără frumoasă, bine îmbrăcată, căutând să treacă pe celălalt mal. Ştiind că apa este destul de adâncă şi murdară, fata nu vroia să-şi murdărească hainele. Fără să stea mult pe gânduri, unul dintre călugări a luat-o în … Citește mai mult

Cum e sa ai o mama hacker

de

Fiul meu drag! Daca citesti acum aceasta nota inseamna ca in sfarsit ti s-a inchis conexiunea la internet. Nu incerca sa suni ISP-ul nostru sau sa umbli prin setarile browser-ului. Trebuie sa faci urmatoarele: Du-te la farmacie de pe coltul strazii noastre, cumpara medicamente pentru bunicul tau – retetele sunt pe masa sub oglinda. Intra … Citește mai mult

Credinţa nu e naturală

de

Şi eu, ca mulţi alţii, o perioadă mare de timp am crezut că venind la Hristos viaţa mea o să fie mai uşoară, mai comodă, că mă voi simţi mai bine, că viaţa de credinţă va fi uşor de trăit. Am sperat cumva ca pocăindu-mă să scap de ameninţarea iadului şi viaţa mea să fie îmbunătăţită magic şi gustul pentru păcat să dispară deodată şi chiar speram la un moment dat să devin in „sfântuleţ” imediat după botez. Credeam că voi sta tot cu mâinile pe sus prin biserică lăudându-L pe Dumnezeu şi bucurându-mă zi de zi de victoriile bătăliilor.Amarnic aveam să mă înşel. Datorită încredinţărilor mele greşite, înţelese greşit dar şi primite eronat de la învăţăcei, am avut dezamăgiri mari.

În perioada de după botez am plutit vreo lună aşa prin viaţă cu încredinţarea asta, deja mă simţeam superior că magia s-a produs. Prima cădere avea să fie similară cu trezirea la realitate. O cădere cruntă, zdrobitoare, umilitoare. Avea să descoper că „magia” nu a ţinut sau că nu era acolo nici o magie. Pfiii ce încurcătură? Păi mi se spusese că odată întors la Hristos viaţa de credinţă va fi una a curăţiei, că iertarea va fi simţită deplin, că nu voi mai avea gust pentru păcat, că drumul împreună cu Isus este uşor şi astea rând pe rând au căzut. Am început să trăiesc o viaţă formalistă, conformistă. Nu mă regăseam deloc în ce făceam dar îmi era ruşine să dau înapoi. Cumva… fusesem minţit cu privire lacredinţă, nu era aşa cum mi se spusese sau cum înţelesesem eu.

Citește mai mult

Credinţa redusă la religie

de

Termenul de religie în sine ar fi un termen bun, care tradus din latină ar însemna „a reface” „ a relega”, „ a restabili legătura” dar DEX-ul o defineşte ca fiind „Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem”. Între înţelesul original din latină şi cel dat de DEX în conformitate cu ce reprezintă acum religia este o diferenţă mare, capitală.

De la relegarea relaţiilor, refacerea relaţiilor a ajuns la un set de dogme, şi practici. Termenul original prin definire vorbeşte de o ruptură, o separare şi nevoia unei „relegări” pe când definirea DEX-ului are de a face cu ceea ce se vede atât de evident în zilele noastre şi anume ţinerea unor seturi de regului, practici, comportamente impuse de un cult religios care nu au puterea de mântuire sau apropiere de Dumnezeu. Cu alte cuvinte religia e un drum fals spre Dumnezeu, e un liant care se opune relegării relaţiei realizând unire falsă, de suprafaţă a omului cu Dumnezeu.

Citește mai mult

Educatoarea

de

Un copil, la grădiniţă, încearcă să-şi încalţe cizmuliţele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum sa intre. Pana când a reuşit totuşi sa îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: … Citește mai mult

Să-i omorâm

de

Privesc cu îngrijorare la înfăptuirea a ceea ce era de altfel previzibil şi anume legalizarea uciderii copiilor bolnavi la care am mai făcut referire pe blog. La felul în care noi, oamenii mari, oamenii ştiutori, oamenii deştepţi, oamenii echilibraţi ştim să eliminăm dreptul la viaţă a unor oameni micuţi, a unor copii cărora noi nu le mai dăm şanse în deşteptăciunea noastră. De fapt parcursul e normal, după avorturi e logic că urma legalizarea eutanasierii copiilor, apoi pasul următor va fi lărgirea bazei de efect a măsurii la tineri, adulţi şi bătrâni.

Va fi uşor de ucis, doar o înţepătură mică, un somn profund din care nu se vor mai trezi. Doar o mască cu gaz pentru adormit apoi nenea doctorul va face injecţia morţii. Moartea va fi acel cal gălbui care va intra în trupul copilaşului. Fiecare celulă din corpul lui va simţi moartea, iar el, copilaşul, nici nu va şti că a fost ucis, nu se va plânge, nu va ţipa. Totul se va face cu mare linişte, cu o linişte eternă pentru copil dar cu zgomotul infern al iadului pentru doctori şi părinţi.

Oare de ce am ajuns să luăm rolul de dumnezei? De ce ne credem noi stăpâni peste toate? Cine ne dă dreptul să condamnăm la moarte? De ce în loc să devenim mai miloşi şi mai buni, devenim mai cruzi şi mai răi? Oare nu are legătură tocmai cu scoaterea lui Dumnezeu în afara vieţii noastre? Mare dreptate are Biblia care spune că înţelepciunea oamenilor e o nebunie înaintea lui Dumnezeu şi că oamenii vor fi lăsaţi în voia minţii lor blestemate.

Citește mai mult

Pericolul egalităţii dintre religie şi Dumnezeu

de

De-a lungul timpului, de când oamenii au început să creadă a existat mai mult sau mai puţin o egalitate între religia omului şi dumnezeul acelei religii. Culte sau religii orientale în care religia era un dumnezeu şi dumnezeul era o religie indiferent de personificarea acelui dumnezeu existau multe. Exemple în acest sens sunt cei care vedeau soarele, luna, stelele, animale, fenomene ale naturii ca pe dumnezei. La aceste religii este oarecum de înţeles egalul pus între dumnezeul lor şi religia lor dar ce mă îngrijorează mult e ceea ce se întâmplă în creştinism la capitolul acesta.

Dacă ar fi să discutăm cu orice lider religios actual, sau cu slujitori ai diferitor religii, chiar cu practicanţi sau membri implicaţi ai lor, vom vedea că foarte mulţi dintre ei pretind că religia lor e singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Celelalte religii sunt de regulă eretice şi deci omul nu are şansă să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu pe nici o altă cale decât prin religia celui întrebat. Lucrul acesta este mai mult sau mai puţin propagat dar în general se potriveşte marilor denominaţiuni creştine cel puţin în România. Unele chiar se pretind sau se prezintă a fi singura religie dreaptă şi adevărată iar altele doar cred şi transmit acest concept dar fără a ieşi public cu astfel de declaraţii.

Noi oamenii tare ne-am dori ca să intrăm în cer fără Hristos şi căutăm orice portiţă în afară de credinţa în Isus, asta ne face vulnerabili în a fi păcălite. Adică sperăm ca făcând parte dintr-o religie „dreaptă” sau „adevărată” să fim duşi de clerici sau slujitorii acelei religii în cer, fără ca noi să ne mai complicăm. Preferăm să facem toate ritualurile acelei religii, doar să nu ne lăsăm viaţa schimbată de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa se face că manipularea religioasă e din ce în ce mai mare iar oamenii se trezesc în forme şi dogme total străine de Dumnezeu. Formalismul ia o amploare colosală şi lucrurile simple devin extraordinar de complicate. Credinţa în Dumnezeu devine astfel o struţo-cămilă foarte greu de manevrat şi foarte costisitoare. Încorsetarea religioasă devine tot mai pregnantă şi oamenii nu îl mai cunosc pe Dumnezeu. Cunosc religia foarte bine, regulile acelei religii, ritualurile acelei religii, costurile acelei religii dar îl cunosc şi experimentează tot mai puţin pe Dumnezeu.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.