Respectul – element de bază al structurilor sociale

Fiecare poate observa că structurile sociale, aşa cum suntem noi învăţaţi cu ele, au suferit modificări fundamentale. Familia, biserica, şcoala, localităţile, ţările etc nu mai sunt ceea ce erau odată. Unii ar numi asta evoluţie dar sunt rezervat în a numi aşa modificările pe care le observ în structurile sociale, pentru că aceste modificări par a avea mai degrabă un caracter de erodare a instituţiilor sociale şi nu unul de consolidare sau de creare de structuri noi şi puternice.

La baza oricărei structuri sociale stă respectul. Acolo unde este respect pentru oameni, pentru valori, pentru frumos structura socială funcţionează bine oricare ar fi aceasta. Dacă o luăm cu „celula de bază a societăţii” care este familia şi reuşim să estimăm beneficiile respectului într-o astfel de structură mică în comparaţie cu altele, vom deduce că în oricare structură socială mare principiul e acelaşi şi beneficiile la fel.

Uneori, conspiraţionistul din mine, spune că propagarea lipsei de respect e o armă de distrugere a societăţii şi de divizare a ei în vederea controlării ulterioare. Dacă avem de a face cu structuri sociale puternice nu sunt manipulabile, ele vor fi adevărate puncte de rezistenţă în faţa cuiva care ar vrea să controleze societatea. De fapt, una din cele mai rezistente structuri sociale, deşi este afectată şi ea, este biserica. Aici nu vorbesc despre credinţă ci de biserici ca structuri sociale. Ei bine, biserica ortodoxă de exemplu, în România şi în alte ţări din regiune, a fost şi este deocamdată, o piedică mare de care cei care vor să controleze lumea trec mai greu şi care le pune probleme. La fel pot spune despre majoritatea bisericilor fie că sunt ele majoritare sau minoritare. Totuşi, au început să fie luate la rând spre decimat. Se urmăreşte ştirbirea încrederii pe care oamenii o au în aceste instituţii şi respectiv dispariţia respectului pentru aceste instituţii şi pentru liderii lor.

Citește mai mult

Respectul în cuplu

Din păcate, una din cele mai lipsite de respect zone, de la care se porneşte cu lipsa de respect în societate, e tocmai familia. De fapt, un cuplu în care partenerii se respectă poate rezista chiar dacă iubirea romantică nu mai este. Poate că, respectul porneşte de la iubire sau respectul e o dovadă a iubirii. Hai să nu filosofez. Voiam să spun că relaţia dintre doi oameni care se respectă este una care inspiră, una în care cei doi au libertatea de a trăi frumos şi în acelaşi timp relaţionează bine unul cu altul.

Am avut ocazia săptămâna trecută să văd exemple din ambele variante de cupluri. Unul din ele în care doi soţi trecuţi bine spre partea a treia a vieţii vorbeau puţin, îşi alegeau cuvintele cu grijă şi le rosteau cu echilibru. Alt cuplu in care situaţia era la polul celălalt în care soţia îşi umilea soţul faţă de ceilalţi numindu-l incapabil, prost, tăntălău etc. Diferenţa era aşa de mare parcă.

De fapt, dacă stau bine să meditez, din cuplurile care vin la consiliere cred că lipsa de iubire e mai puţin vizibilă decât lipsa de respect. Cei care se respectă ajung împreună şi încearcă rezolvarea problemelor dintre ei iar cei care nu se respectă de regulă vin separat sau vine doar unul singur (excepţie fac cei care sunt ruşinoşi). E o imagine foarte diferită intre cele două categorii. Dacă soţii se respectă unul pe altul procesul terapeutic e mult mai eficient şi şedinţele de consiliere se desfăşoară într-un climat mult mai plăcut.

Citește mai mult

Respectul pentru viaţă

Trăim într-un timp în care termenul „drepturile omului” este foarte citat, foarte menţionat şi în baza lui se fac foarte multe abuzuri. Deşi se face des referire la Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului care din 1879 se vrea a fi baza democraţiei, în realitate foarte puţin mai este respect pentru om şi pentru viaţă. De exemplu, puţini oameni respectă dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi încă.

Respectul pentru viaţă are mai multe componente. Fiecare din ele este încălcată în zilele în care trăim. Deşi avem multe „drepturi ale omului” toate aceste drepturi sunt „reglabile”prin legi „bine făcute”. De exemplu, multe articole prevăd că acel „drept” este limitat doar de lege, este valabil dacă nu încalcă legea însă legea este foarte „ajustabilă”. Priviţi cum şi cât de uşor se dau legi favorabile infractorilor dacă au oameni politici în conducerea ţării.

Însă, dreptul la viaţă este atacat încă din pântecele mamei. Foarte mulţi copii sunt avortaţi astăzi şi destul de mulţi creştini apelează la avort pentru a curma viaţa unei fiinţe vii dar nenăscute. Uită de drepturile omului şi uită de respectul pentru viaţă. În România, unde ne pretindem o ţară creştină, numărul avorturilor este criminal de mare. În 2012 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că România are cea mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de naşteri , adică aproape o treime din copiii concepuţi sunt avortaţi. E de peste două ori mai mare decât rata medie în Uniunea Europeană. EI bine, când ne pretindem a fi creştini şi chiar suntem gata să ne batem pentru credinţa noastră adevărată e inadmisibil să „deţinem” un asemenea loc. Este o lipsă cumplită de respect pentru viaţă.

Citește mai mult

Respectul faţă de autorităţi

Ştiu că este greu de acceptat de către mulţi oameni că am avea datoria să avem respect faţă de autorităţi însă este o afirmaţie cu suport biblic. Aş vrea în dimineaţa asta să medităm puţin la ce se poate schimba la acest capitol în viaţa noastră pentru a fi asemănători cu Hristos în lumea aceasta.

Lipsa de respect faţă de autorităţi este foarte vizibilă. De la eliminarea formulelor de politeţe până la folosirea poreclelor, a injuriilor, caricaturi şi chiar folosirea de vorbe grele oamenii dau dovadă de lipsă de respect faţă de „cei înălţaţi în dregătorii” şi din păcate creştinii nu se evidenţiază ca fiind diferiţi. Singurul aspect care îi avantajează cumva este că nu înjură  probabil.

Cred că niciodată nu ne-am permis mai multă lipsă de respect faţă de liderii care ne conduc şi asta ne costă foarte mult. Asta o văd copiii noştri şi le va fi principiu de viaţă. Asta este şi o încălcare  a recomandărilor Bibliei care ne spune să cinstim pe cei înălţaţi în dregătorii. Nu numai că nu îi cinstim, nici măcar nu mai suntem neutri, efectiv ajungem să ne asemănăm cu cei din jurul nostru în gândire şi vorbe şi asta nu e tocmai bine.

Dar stai domnule că nu merită!

Citește mai mult

Oameni cu respect faţă de Dumnezeu             

Desigur că una din zbaterile celor care vor să fie adevăraţi creştini este şi întrebarea „Cum pot să arăt respect faţă de Dumnezeu?” şi asta nu din dorinţa de a poza bine în ochii celorlalţi ci din dorinţa sinceră de a avea o atitudine potrivită faţă de Cel în care credem. Apartenenţa la o religie nu înseamnă că avem şi o atitudine corectă faţă de Dumnezeu. Atitudinea de respect este una pur personală, nu ţine de ceilalţi ci doar de noi înşine. De aici rezultă că nu putem învinovăţi pe nimeni cu privire la atitudini lipsite de respect sau cu privire la greşeli pe care le facem din neştiinţă.

Astăzi vreau să privim la oameni care au arătat respect şi reverenţă faţă de Dumnezeu sau faţă de Fiul Său Isus Hristos..

Primul exemplu care îmi vine în minte este cel al sutaşului despre care ni se relatează în Matei capitolul 8. Un om cu un bun simţ extraordinar dar şi cu credinţă extraordinară. Dacă ţinem cont de poziţia sa în armată ar cam fi avut „dreptul” să fie mai arogant, lipsit de respect şi totuşi ajunge să spună că „nu Sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit”. Un lider militar care cu siguranţă avea „cu ce să îi stea înainte” Domnului Isus din punct de vedere omenesc, ar fi putut să îl primească extraordinar de bine, ar fi avut o cameră frumoasă unde să îl invite şi totuşi arată reverenţă şi smerenie faţă de Vindecătorul dar şi o credinţă fantastică faţă de domnul Isus.

Citește mai mult

Respectul creştinilor faţă de Dumnezeu        

În general când aducem în discuţie creştinii şi pe Dumnezeu se transmite oarecum ideea că toţi creştinii îl respectă pe Dumnezeu şi că oamenii credincioşi au o reverenţă sfântă faţă de Creatorul. În realitate lucrurile nu stau tocmai aşa. Vedem uşor că respectul creştinilor faţă de Dumnezeu variază mult de la persoană la persoană, de la religie la religie şi de la ţară la ţară dar şi de la o epocă la alta.

În acest fel întâlnim adesea „buni creştini” care nu au nici cea mai mică reţinere în a folosi numele lui Dumnezeu în vorbe porcoase, înjurături, exprimarea nervilor, mâniei, urii etc. Pur şi simplu, îl găsim pe Dumnezeu prezent în marea majoritate a înjurăturilor şi blestemelor oamenilor. Probabil aveţi aceeaşi senzaţie ca mine că nu poate fi vorba despre respect faţă de El în situaţia aceasta.

Dar există şi creştini care „nu înjură de Dumnezeu”, am putea crede că asta înseamnă în sfârşit respect faţă de El. Dar oare e de ajuns să te abţii de la a profana Numele Sfânt al lui Dumnezeu? Scriptura ne spune că omul care respectă poruncile date de Dumnezeu acela arată respect faţă de El. Dacă un om se abţine de la înjurături cu şi despre Dumnezeu nu înseamnă că acea persoană are respect faţă de Dumnezeu.

Citește mai mult

Respectul în viaţa de zi cu zi a creştinilor

Încep azi o nouă serie de meditări pornite din zbaterile inimii mele în încercarea de a trăi o viaţă de credincios autentic în privinţa relaţiei mele cu Dumnezeu şi în privinţa relaţiei mele cu oamenii din jur fie că sunt ei apropiaţi (rudenii, colegi, fraţi şi surori) fie că nu sunt din cercul apropiat. Orice om credincios are dorinţa aceasta de a „trăi în pace cu toţi oamenii” dar şi una mai profundă, mai divină „să iubească pe aproapele său”. În acest context se impune o anumită atitudine de respect a credinciosului faţă de anumite persoane dar nu numai. Respectul este datorat şi faţă de anumite instituţii, porunci, legi, faţă de anumiţi conducători, faţă de anumite stări de fapt. Asta face să nu pot epuiza într-o singură scriere ceea ce mintea mea vrea să clarifice.

Respectul este definit ca fiind „Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva” însă cred că definirea nu este una destul de cuprinzătoare deşi surprinde esenţialul. Cred că respectul include şi o doză de înţelepciune fără de care un om nu ştie să respecte valori, nu reuşeşte să facă diferenţe. Mai mult, respectul include şi o componentă culturală. Altfel nu se explică de ce unele instituţii erau demne de respect în trecut, cum ar fi instituţia căsătoriei, şi acum nu mai sunt „demne” de un respect aşa de mare.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.