În ultima mea meditare scriam despre risipa din viața religioasă. E multă și din păcate e un fenomen tare răspândit. Cu toate acestea oamenii continuă să risipească cu spor în fiecare religie existentă. La un calcul simplu, la nivel financiar rămânem surprinși câte s-ar putea face cu banii risipiți în sistemele religioase și totuși e doar o parte a risipei. Dacă mai punem în calcul timpul și energia risipite, cuvintele, emoțiile și sentimentele aflăm destulă energie pentru a muta efectiv munții bucată cu bucată. Azi îmi propun să scriu despre cum poate deveni viața religioasă eficientă.
Am devenit de ceva vreme foarte sceptic când aud de religii și una din cauze este asta a risipei, de aceea am început să gândesc cum se poate schimba situația. Vedeți voi, religiile nu sunt „autorizate” de Dumnezeu. În afară de poporul evreu, de iudaism, nu găsim vreo religie că ar fi cerută de Dumnezeu. Religiile sunt asocieri de oameni cu viziuni similare privind viața spirituală. Sunt acele grupuri de oameni la care aderăm din cauză că au aceleași credințe ca și noi și în acest fel mergem mai încurajați pe drumul care ne stă în față. Nu cred că ne va întreba vreodată Dumnezeu ce religie am avut. Mai degrabă ne va întreba ce am făcut cu energia, timpul, capacitatea și mai ales cu darurile primite. Deci, ca oricare alt grup social care creează un anturaj, religia ne poate face mai buni sau mai răi, mai eficienți sau mai risipitori nu pentru că are putere în ea, ci pentru că ne asociem unui grup anume.
