Lună: martie 2016
Confruntarea – Ești pregătit?
Cu ceva timp în urmă, ani probabil, am avut o discuție cu o persoană căreia mulți i-au reproșat că este dură și că „taie în carne vie”. Am încercat să îi explic faptul că e foarte important să se pregătească și ea și cel căruia vrea să îi spună ceva, pentru a fi eficientă confruntarea, dar această persoană mi-a spus dezarmant: „eu prefer să spun atunci când mă doare cel mai tare, pentru ca și acea persoană să simtă durerea tot așa de ascuțită sau mai tare, doar așa va fi eficient.” Ei bine, o astfel de abordare de regulă o au oamenii cu o personalitate isterică, dar nu prea reușesc o confruntare eficientă, ci mai degrabă o răzbunare usturătoare.
Pentru a confrunta, este necesar să ne pregătim. Fără pregătire putem sau avem voie să confruntăm în puține cazuri. Mi-a fost dat să merg cu trenul acum câțiva ani și să întâlnesc o tânără care avea gândul de suicid și ere fugită de acasă pentru asta. Acolo nu a fost timp decât de o rugăciune în minte și trebuia acționat, dar astfel de situații, slavă Domnului, sunt puține. În cele mai multe, avem timp de pregătire. Cu cât acordăm mai mult timp pregătirii, dar nu prea mult, cu atât dovedim că intenția noastră este de a restabili persoana, nu de a aplica legea. Dovedim prin asta că iubim acea ființă și nu pe noi.
Confruntarea – Unde confrunt?
Aici e delicat, pentru că puțini reușesc să folosească corect cea mai eficientă metodă de confruntare și anume confruntarea față în față. Eu de exemplu, prefer scrisoarea (de mână sau electronică) apoi telefonul și ultima metodă, folosită e cea față către față. Nu e neapărat greșit, dar uneori durează mai mult și e mai ineficient. Are totuși și unele avantaje despre care voi scrie mai încolo.
Așadar, dacă e să vorbim de confruntarea personală, acel prim pas din cei recomandați de Scriptură, găsim câteva variante posibile și logice și anume: întâlnirea față în față, telefonul și scrisoarea (electronică mai modern) dar și o combinație dintre acestea.
Te iubesc de mă doare
Azi vreau să scriu câte puțin despre falsa iubire de oameni sau hai să zicem, despre infantila iubire de alții și despre modul în care o percepem noi, apropiații sau destinatarii iubirii noastre dar și despre cum punem în cârca religiei „nespusa iubire de semeni” pe care o avem. Dacă o să vă doară pe unii, e doar pentru că „mai întâi m-a durut pe mine inima de voi”.
Deci, noi spunem că îi iubim pe oameni și îi iubim așa de tare încât le vrem binele, un bine pe care fie ei nu îl cred bine sau în alte situații, un bine aprobat și validat doar de noi. Un bine pe care ei nu îl doresc ci pe care noi îl dorim pentru ei. Noi le vrem binele nostru pentru ei pentru că, așa lipsiți de respect suntem față de alții și așa iubitori de noi înșine suntem, și așa de puțin ne pasă de Dumnezeu, încât din acel bine pe care îl dorim noi pentru alții facem legea supremă a universului. Nici omul respectiv nu mai are loc să întoarcă, nici Dumnezeu nu mai are loc să spună ceva, pentru că noi am stabilit ce este bine și tot ce rămâne de făcut este ca acel om, oameni, să se conformeze iar Dumnezeu să parafeze.
Confruntarea – Pașii biblici
După cum probabil estimați, voi face referire la ceea ce ni se recomandă în Scriptură și găsim cel mai bine surprins de evanghelistul Matei în capitolul 18. Pasaj pe care l-am citit de multe ori cu toții dar pe care aproape tot de atâtea ori l-am încălcat flagrant fie din neiubire, fie din lipsa respectului, fie din necunoștință sau din toate la un loc. Pavel le scrie Galatenilor foarte frumos și elocvent și pentru noi azi „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.”
Un amănunt care trebuie precizat neapărat este că, orice mustrare sau confruntare aduce întristare. Nu te aștepta ca cel confruntat să zică „oau, munțumesc, de când așteptam asta”. De fapt tot Pavel le aduce la cunoștință celor din poporul său de pe vremea sa, dar și nouă azi că: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” Dar despre această întristare, vindecătoare le scrie și Corintenilor și le zice că ar fi bună dacă e după voia lui Dumnezeu: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” Deci, nu vă așteptați ca persoana confruntată să țopăie de fericire și respectații dreptul la supărare, întristare și chiar mâniere. Sunt reacții normale în astfel de situații.
Confruntarea – Când NU trebuie să confrunți?
Scriam anterior că sunt situații în care trebuie să confruntăm o persoană sau un grup cu greșeala sau păcatul în care stau cu scopul suprem de a stabili adevărul și de a restaura relația, tot procesul fiind guvernat de dragoste și respect. Situațiile despre care am scris nu sunt neapărat toate, dar sunt cele mai des întâlnite, celelalte, nemenționate, vi le va descoperi Duhul Sfânt fiecăruia. Totuși, dincolo de situațiile în care trebuie să confruntăm, există și situații în care nu trebuie să confruntăm. Asta fie din cauză că nu suntem persoana cea mai potrivită, fie din cauză că nu suntem într-o poziție corectă față de cel păcătos sau uneori din cauză că nu e timpul și locul potrivit. Iată câteva din aceste situații:
Nu confrunta când nu ești persoana potrivită pentru a confrunta. În cartea Proverbe, înțeleptul Solomon amintește despre pericolul ca un om să se amestece în cearta altora și îl aseamănă cu un om care apucă un câine de urechi. Nu „te băga” în cearta altora, nu confrunta pe un om dacă l-a jignit pe altul, decât dacă acea persoană afectată sau cea care a jignit sunt sub răspunderea ta. Mai adăugăm aici și cazurile în care e vorba de persoane fără apărare, cum ar fi orfanii sau văduvele. Dacă în schimb e vorba de două persoane care nu sunt „sub jurisdicția ta” nu ești persoana potrivită să confrunți. Evită să fii tu justițiarul, omul dreptății, avocatul sau omul cu disciplina. Nu îți băga nasul în cearta altora dacă nu ești persoana potrivită să faci asta.