De toate

Doamnele

de

Uneori îl mustram pe Timotei pentru faptul că învăţătoarei sale îi spunea Maria şi nu „Doamna” şi el nu prea înţelegea de ce? De unde şi până unde termenul de „Doamna” ei bine astăzi mă voi explica.

„Doamnele” despre care vă scriu astăzi sunt de multă vreme pe lista mea de oameni cărora le mulţumesc şi lista asta se găseşte aici. De când am păşit prima dată în clasa I-a am ştiut că învăţătoare îmi va fi „Doamna”. Prenumele nu conta foarte tare pe vremea aceea. Învăţătoarele erau „Doamna ta” sau „Doamna mea” în discuţiile dintre elevi. În clasa I-a „Doamna Lina” avea să ne primească şi să ne „descebălească” în ale scrisului şi cititului şi primul contact cu „Doamna” avea să fie amprenta care va rămâne pentru totdeauna în viaţa mea.

O femeie slabă, brunetă şi arsă de soare, înaltă de ne uitam la dumneaei mereu dând capul pe spate. Îşi ţinea întotdeauna spatele drept şi ne cerea şi nouă asta. Doamna Lina era cea care avea să mă înveţe să ţin corect stiloul în mână, cea care avea să îmi poarte mâna ca bastonaşele şi literele să curgă uniform şi regulat. Tot ea avea să ne înveţe tot felul de vrăji cu beţişoare, boabe sau nasturi care acum se adunau, acum se scădeau. Mai mult, Doamna Lina era aceea care ne încuraja dar care ne şi jordănea când făceam prostii.

Citește mai mult

Violenţa domestică. Ce poate face o femeie abuzată

de

Din păcate mult prea des am auzit întrebarea aceasta de la femei creştine. Există „case” în care violenţa e mod de viaţă. Fie că este vorba de violenţă fizică, psihică sau de altă natură. Multe femei trăiesc în violenţă pentru că au un soţ abuziv dar şi pentru că habar nu au ce este de făcut în asemenea situaţii sau pentru că sunt îndoctrinate greşit cu privire la relaţiile familiale.

Reacţia noastră naturală, pusă în noi de Dumnezeu, este ca atunci când ne atingem de un obiect fierbinte să retragem mâna imediat. Asta se întâmplă aproape automat, nu trebuie să te gândeşti jumătate de oră dacă e bine sau nu să ţii mâna n locul în care te va răni grav. Dumnezeu a pus în noi capacitatea asta de a ne feri de situaţiile periculoase pentru a ne proteja. La fel se întâmplă şi dacă alunecăm şi suntem în pericol să cădem de undeva, ne prindem cu toată puterea de ceva care ne-ar putea ţine. În felul acesta ne protejăm şi asta e o lege divină pusă în noi.

Dacă e să vorbim de alt gen de pericole mai puţin iminente tot cam aşa reacţionăm. Un om conştient şi echilibrat dacă ştie că fumatul îi face rău va renunţa la ţigară, chiar dacă pentru unii este foarte greu totuşi vor face eforturi să renunţe. Dacă ştie că un anumit gen de mâncare îi face rău inimii bolnave atunci cel responsabil va renunţa la acele grăsimi de care tot vorbeşte doctorul doar să protejeze cât mai mult inima. Ce se întâmplă însă în cazul relaţiilor pline de violenţă din familiile multor persoane?

Citește mai mult

Părinţii pe facebook

de

Astăzi vreau să vă fac o provocare tuturor celor care aveţi copii şi mai ales dacă aceştia sunt la vârsta navigării pe internet. Provocarea e una „ciudăţică”: Faceţi-vă cont pe facebook!

Mediul online este unul care acum nu mai poate fi ignorat şi face şi va face parte din viaţa oamenilor tot mai mult. Internetul are o mulţime de întrebuinţări utile şi avantaje dar de foarte multe ori este deturnat spre scopuri rele şi meschine. Mai devreme sau mai târziu copiii voştri vor dori un cont pe facebook sau alte reţele sociale şi lucrul acesta nu îl puteţi interzice absurd, în cel mai fericit caz îl veţi putea amâna o vreme. Aşa că mai devreme sau mai târziu fata sau băiatul tău, va face un cont pe facebook cu sau fără acordul tău.

Multă lume priveşte internetul şi reţelele sociale cu ochi răi pentru că se fac multe excese, dar problema majoră nu este la internet sau facebook ci la noi. Interzicând utilizarea acestor „scule moderne” nu rezolvăm problema ci doar o îngropăm cumva şi generăm tensiune. O vreme copilul, adolescentul va accepta interzicerile părinţilor în această privinţă, dar la un moment dat argumentele lor (care de multe ori sunt nefondate) nu mai pot sta în picioare pentru că nu sunt întemeiate. Abordarea corectă este o educare bună şi în acest sens şi asta înseamnă implicare.

Citește mai mult

Şi mai practic de atât

de

Ieri, în urma meditării despre cum să-ţi salvezi copilul de desene animate, am primit mesaje  în care eram întrebat: ce se poate face practic si simplu pentru a scăpa copiii de desene. Am recitit articolul cu pricina şi am hotărât ca astăzi să scriu cât se poate de practic câteva sugestii de „deconectare” a copilului de la dependenţa sa.

Trebuie ştiut de la bun început că orice manevră de felul acesta este dureroasă şi că necesită efort şi costuri. Uitatul la desene nu doar că e greu de reglementat din cauza ştiinţei investite de producători pentru a captiva ci şi din cauza tiparelor deja fixate. Sunt copii care ştiu că imediat după ce mănâncă, se vor uita la desene, sau imediat după ce termină temele vor face asta. Asemenea condiţionări întăresc şi mai mult tiparele de comportament şi dependenţele.

Vrei să schimbi ceva la capitolul acesta? Iată câteva sugestii, care sunt „îmbunătăţibile”

Pregăteşte-te pentru luptă. Asta nu înseamnă că trebuie să cumperi „un snop de nuiele” sau „o duzină de curele” ci că trebuie să elaborezi o strategie şi să estimezi costurile de timp, emoţii şi financiare pentru voi şi copilul vostru. Trebuie să ştii când începi, care sunt paşii şi când vei termina. Va trebui să faci faţă doliului copilului după ceva ce i-a fost drag şi acum a pierdut dar şi tu va trebui să faci faţă ca părinte să îi oferi o cantitate de timp suplimentară care să compenseze.

Citește mai mult

Cum să îi salvaţi pe copii de desenele animate

de

Scriam ieri despre câteva pericole ale desenelor animate în viaţa copiilor noştri şi cât de tare desenele animate deformează percepţia lor despre realitate şi mai ales despre bine şi rău şi despre curat şi necurat. Am văzut că rezultatele nu sunt de dorit dar înainte de a da câteva sugestii despre ce putem face în acest sens vă cer permisiunea da a vă mai prezenta încă un aspect deosebit de grav al desenelor animate – distorsionarea noţiunii de adevăr şi normal.

Un punct în care aceste producţii atacă cu îndârjire este distorsionarea adevărului şi a normalului. În desenele animate toate sunt anormale. Deşeurile devin jucării simpatice chiar dacă reprezintă bucăţi de brânză împuţită, cutii de conserve ruginite, viermi oribili sau orice altă formă de deşeuri. Răul devine bun, paranormalul şi anormalul devin normale ele sunt prezente în toate desenele animate şi copiii sunt foarte dezamăgiţi când aceste lucruri nu se pot întâmpla în realitate şi unii din ei se vor focaliza pe încercări nenumărate de a produce prin incantaţii sau alte lucruri aceleaşi efecte.

Adevărul este puternic contestat de desenele animate. Când citeşti o carte de basme imaginaţia dă chip unor personaje într-un mod constructiv dar ţinând cont de sistemele de valori ale acelui copil pe care mama şi tata le-au plantat în mintea lor. Când vizionează desene animate sistemele lor de valori (aşa firave cum sunt) sunt brutal contestate şi înlăturate de „realităţi” create de producători. Ei trăiesc într-o viaţă confuză. Pe de o parte părinţii le cer anumite norme şi limite sociale, pe de altă parte la desene li se prezintă un alt mod de comportament. Ei nu au discernământul să aleagă unde este adevărul şi vor înclina să creadă „ce au văzut”. Cum educaţia părinţilor nu se mai prea bazează pe exemplu vor crede ceea ce văd la TV. Problema e că la tv adevărurile sunt alterate. Acolo banii se obţin prin vrăji şi puterea la fel.

Citește mai mult

Salvaţi copiii de desene animate

de

Acum o săptămână am fost cu familia la „o ţâră de munte” şi inevitabil ne-am confruntat cu problema televizorului. În camera noastră era unul aşa că a trebuit să negociem dacă şi cât să se uite la desene. Pentru că acasă nu avem, copiii sorbeau efectiv desenele care rulau acolo la televizor. Printre altele se făcea şi reclamă la ce desene rulau şi am văzut ce anume este „pregătit” pentru cei ce urmăresc postul dar am văzut şi unele din desenele animate care rulau. Nu ştiu dacă toate canalele de desene sunt la fel dar ăsta m-a îngrozit. Se chema mini-max şi era un canal exclusiv cu desene.

Aproape toate desenele prezentate în promo-uri erau cu vrăji, copiii erau provocaţi să facă anumite „incantaţii” şi să genereze teoretic anumite forţe pentru oarecare lupte. Forţele răului erau drăguţe şi simpatice şi erau pe nedrept neacceptate de cei din jur când de fapt ele făceau binele.

Confuzia creată de amestecul acesta va distruge copiilor barierele dintre bine şi rău, dintre îngeri şi demoni şi va pune viitorii adulţi în postura de a nu se putea opune niciunei forţe spirituale. Noi suntem alarmaţi dacă apar anumite manifestări de duhuri, dar copiii noştri nu vor mai fi. Pentru ei vrăjile şi felurite „chemări de forţe” vor fi normale. Vrăjitoria va fi pentru ei normală şi vor integra în viaţa lor elemente pe care Dumnezeu le urăşte. Într-un fel, cu riscul de a fi considerat extremist religios, Satan îşi pregăteşte o intrare în forţă în generaţia viitoare. Copiii noştri sunt în pericol dragii mei cu astfel de „educări”.

Citește mai mult

Învaţă de la apă

de

Învaţă de la apă să ai statornic drum… Traian Dorz

Mi-am adus aminte ieri de poezia lui Traian Dorz şi mi-a rămas fixat gândul pe primul vers şi pe cât de mult putem învăţa doar analizând ceea ce ne înconjoară şi aplicând în viaţa noastră. Iată ce putem învăţa de la apă:

Statornicia. Oricâte limitări ai pune în calea apei aceasta va continua să curgă pe drumul ei, unele din bariere le va ocoli, altele le va rupe, altele le va trece pe deasupra, altele le va trece infiltrându-se doar să îşi urmeze cursul.

Puterea de a da viaţă. Acolo unde ajunge apa apare şi viaţa, oricât de secetos ar fi pământul, oricât de cald sau frig ar fi apar diferite forme de viaţă dacă există apă. Oamenii o aşteaptă dacă întârzie şi se bucură când în sfârşit plouă. Şi nouă Domnul Isus ne spune „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie” Apa duce viaţă în ea şi o împarte celorlalţi şi noi suntem chemaţi tot la un astfel de demers, să ducem apa vieţii către ceilalţi oameni.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.