Toma – modelul actual de credinţă

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Ioan 20:28

Am asistat când eram copil la multe expuneri care de care mai înverşunate despre necredinţa lui Toma iar de ceva vreme asist la expuneri despre modul de credinţă a lui Toma. Cele din urmă e drept fiind mai aproape de realitate. Una peste alta privind la Toma ne vom regăsi mulţi pe acolo, în modul lui de a crede. Toma nu a fost necredincios ci făcea parte din cei care „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”. În faţa dovezilor Toma crede şi se închină lui Dumnezeu.

De multe ori ascult mesaje care cer oamenilor convertirea „pe orbeşte” ca la farurile unei maşini noaptea. Predici emoţionante până la lacrimi sau predici care imploră mila oamenilor faţă de jertfa lui Dumnezeu, faţă de un Isus care stă săracul şi „dârdâie de frig” la uşă şi tot bate şi plânge. Realitatea e că Domnul Isus a făcut oferta, e dispus să accepte păcătoşii şi bate la inimă „când într-un fel când într-altul” dar nu e nicicum omul vrednic de milă, a fost, dar acum e în glorie şi slavă la dreapta Tatălui..

Citește mai mult

Adaptări la contemporan?

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Timotei 3:1

Aseară ne-am lansat în dezbateri serioase cu privire la proiectele noastre în care activăm ca voluntari (eu şi soţia) şi am discutat despre impactul şi eficienţa lor pentru a vedea care din ele merită investit mai mult timp şi la care să renunţăm. Aşa se face că discuţia noastră s-a extins şi către atitudinea oamenilor faţă de conferinţe, colocvii, seminarii, biserică etc şi am concluzionat că ceva nu mai este ca înainte. (Păi pe vremea mea…. 🙂 )

Îmi amintesc că o vreme conferinţele erau o modă chiar. Cele de tineret strângeau tineri cu miile lejer, festivalurile de misiune făceau să geamă oraşele de forfota tinerilor, când venea vreun om valoros şi ţinea un seminar sălile deveneau neîncăpătoare, la concertele cu Speranţa stadioanele erau pline, bisericile au fost o vreme frecventate de mulţi oameni şi dacă „se dădea” vreo emisiune creştină la TV oamenii se anunţau unii pe alţii că să nu o piardă (vezi filmul Isus care se difuza de paşte).

Citește mai mult

Înţelepciunea care vine de sus

Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Iacov 3:17

De obicei mă interesează ce mişcă în zona psihologiei pentru că făcând consiliere mă ciocnesc adesea de nevoia de a folosi diferite instrumente sau cercetări în domeniu aşa că sunt abonat la câteva publicaţii online pe domeniu. Aşa se face că zilele trecute primesc o invitaţie la un simpozion al unui „om de calibru” într-un anumit domeniu al psihologiei, domeniu cu care nu simpatizez. Dar cum sunt curios din fire am vrut să văd cine e personajul dincolo de funcţia sa de preşedinte al unei asociaţii şi am aflat repede. Imaginea sa e amestecată cu o viaţă tare, tare destrăbălată şi apare gol şi în filme nepotrivite de mai multe ori.

Aşa se face că am spus celor care au făcut invitaţia despre cine e „omuleţul” pe considerentul că poate nu ştiu că un astfel de om ar putea păta imaginea lor. Răspunsul a fost interesant din partea cititorilor acelui anunţ unde am comentat. Majoritatea susţineau că omul a ajuns la un nivel spiritual superior şi că eu nu pot înţelege acele lucruri făcute de el decât dacă ajung la acel nivel de spiritualitate cu al său şi că sunt un ignorant. Nu are rost să dau continuarea discuţiei însă am căzut pe gânduri.

Citește mai mult

Nevoia de repere fixe

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Evrei 13:8

Pornesc această meditare motivat de desele afirmaţii auzite despre oboseală, timp scurt şi stres. În ultima vreme cred că fiecare dintre noi ne-am plâns că nu ne mai ajunge timpul, că suntem obosiţi şi nu ne trebuie doctorate să ne dăm seama că stresul este prezent în viaţa noastră dincolo de cel uzual. Era în care trăim este una caracterizată de schimbare. Schimbările vin atât de repede una după cealaltă încât ne depăşesc ritmul de adaptare la ele.

Tehnologia a evoluat extrem de mult. Acum 20 de ani nu exista internetul sau era într-o fază primitivă şi oamenii care îl foloseau se ştiau toţi între ei. Astăzi internetul este imens aproape necuantificabil. Acum 20 de ani maşinile dintr-o localitate nu erau aşa multe, astăzi mai că nu găseşti timp să traversezi strada. Televiziunea de acum 20 de ani era „jucărie” faţă de ce  e acum: plasme imense, telecomandă, internet, detectarea gesturilor, shopping etc. Acum 20 de ani „robotica din bucătărie” era puţină, astăzi avem computer la frigider şi la maşina de spălat vase. Acum 20 de ani cei ce aveau un 486 în casă erau rari, astăzi sunt destul de mulţi care au computer pentru fiecare copil. Şi exemplele pot continua dar vreau să merg şi în alte dimensiuni.

Citește mai mult

Respingerea resimțită de copii

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25

 Fiecare din noi ne naștem cu trei nevoi fundamentale puse de Dumnezeu în ființa noastră, e vorba de nevoia de dragoste de valoare și de siguranță. Așa se face că încă din primele zile din viață simțim dacă suntem sau nu iubiți și nu durează mult până începem să facem comparații, dacă sau nu suntem iubiți mai mult sau mai puțini decât ceilalți. Desigur că la începutul vieții facem asta într-un mod destul de primitiv după care criteriile de evaluare a dragostei încep să varieze.

În general dovezile dragostei la o vârstă mică sunt: mângâierile, alinturile, îmbrățișările, bomboanele sau dulciurile și timpul petrecut. Cum așa se face  că dacă oferi la doi copii o mânuță de bomboane prima chestie care o vor face va fi să le compare și să spună: Mamiii dar el are mai multe decât mine! Spunând asta el arată că se simte mai neiubit decât fratele său, mai neimportant, mai nevaloros. Cu timpul criteriile de evaluare devin complexe dar procedeul e același.

Citește mai mult

El este mai mic decât tine

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. Geneza 37:3

Nu ştiu dacă toţi cei ce citiţi sunteţi părinţi dar cu siguranţă copii aţi fost 😉 aşa că din ambele perspective ne afectează tema aceasta a favorizării copiilor sau defavorizării lor. Probabil aţi rostit sau aţi auzit expresii ca acestea: „Lasă-l pe el că e mai mic” sau „tu eşti mai mare, trebuie să cedezi” sau „dă-i lui jucăria că e mai mic” sau „fratele tău nu e aşa, cu el mă pot înţelege” sau „de ce nu poţi fi şi tu ca el” sau „de la tine am alte pretenţii” şi mai sunt. Toate aceste expresii de regulă arată spre favorizarea unui copil şi defavorizarea altuia.

Citește mai mult

Când nimic nu mai poate fi adăugat

Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec. Evrei 5:9

„Răsfoiam” ieri internetul să văd ce se mai scrie despre moartea şi învierea Domnului Isus. E plin internetul de tot felul de scenete, marşuri, meditaţii, predici, eseuri, SMS-uri, poze care de care mai amestecate şi mai scrise, cântări,  comentarii şi urări copiate şi date mai departe. Bisericile sunt ornate frumos, pot participa la un top al celor mai frumos amenajate. Programele sunt aproape de perfecţiune şi coregrafia la unele te lasă cu gura căscată. Omeneşte s-a cam spus tot ce poate fi spus. Nu ştiu ce ar mai putea fi spus despre evenimentul acesta şi să nu fi fost spus deja.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.