Motivațional

În răcoarea dimineţii

de

Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. Ioan 21:4

Este încă noapte, se va face dimineaţă curând. Totul este linişte în jurul meu, răcoare, un aer plăcut şi reconfortant. E una din marile mele realizări sculatul de dimineaţă, da fac eforturi considerabile pentru asta dar nu regret deloc. Dimineţile sunt un izvor de binecuvântare pentru mine şi sufletul meu.

În răcoarea zilei altfel se vede viaţa, altfel se vede Dumnezeu, altfel mă văd pe mine. În liniştea dimineţii discuţiile cu Dumnezeu sunt mult mai eficiente decât cele de seară când „mă rog cu ultimele puteri şi mă arunc în pat”. Dimineaţa gândurile sunt limpezite sau… netrezite, copiii dorm şi îi pot privi şi binecuvânta, soţia e foarte frumoasă şi să o privesc dimineaţa dormind e o reală mângâiere pentru inima mea, nu aş obosi să mă uit la ea ore în şir. Să-ţi vezi dimineaţa familia dormind liniştită e una din cele mai mari binecuvântări pentru care nu poţi să nu fii mulţumitor.

Dimineaţa în răcoarea zilei aud ce ziua nu pot auzi. Aud păsări care în timpul zilei nu cântă, aud cursul pârâului din faţa casei pe care niciodată ziua nu îl aud, aud ceasul de pe perete care îmi aminteşte cum zboară timpul, îmi aud inima mulţumind sau oftând după caz, îl aud pe Dumnezeu vorbind. Toate astea în larma zilei se estompează dar dimineaţa se aud foarte bine.

Citește mai mult

Puterea iubirii

de

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea… Cântarea Cântărilor 8:6

De multe ori m-am întrebat de ce se spune că dragostea e tare ca moartea… poate pentru că nu îi poate sta nimeni împotrivă, poate pentru că e definitivă, poate pentru că e individuală, nu ştiu exact dar sunt uimit de puterea pe care o are dragostea în ea. Îmi vin în minte versurile care spun: „Puteri de necrezut are dragostea în ea” şi o mulţime de vorbe, întâmplări, gesturi, secunde, imagini îmi amintesc şi îmi confirmă că iubirea are puteri extraordinare.

Iubirea poate accepta ce alţi oameni nu pot, iubirea poate aprecia ceea ce nimeni nu apreciază, iubirea vede frumosul acolo unde ceilalţi nu văd nimic, iubirea rabdă ceea ce altora li se pare imposibil de suportat, iubirea se sacrifică atunci când celălalt are nevoie, iubirea e gata să renunţe la viaţă pentru ca celălalt să trăiască.

Nu ştiu cum se face dar iubirea este de dorit mai ales la cei de lângă noi, adică am vrea mai mult să fim iubiţi decât să iubim însă adevărata forţă a iubirii o simţi când oferi iubire nu când primeşti iubire. Doar oamenii puternici pot iubi. Iubirea are nevoie de putere interioară ca să se manifeste. Nu e uşor să renunţi la tine pentru altul, nu e uşor să iubeşti oameni cu imperfecţiuni, nu e uşor să iubeşti oamenii atunci când nu merită sau atunci când sunt vrednici de a fi urâţi deci, e nevoie de oameni puternici pentru a exista iubire autentică.

Citește mai mult

Ce înseamnă să fii puternic?

de

Când ne gândim la o persoană puternică prima dată gândurile ne zboară la putere fizică, influenţă, renume, bani, politică şi îi găsim adeseori pe deţinătorii unor astfel de „posesiuni” ca fiind puternici. Mai mult, aceştia ajung să fie invidiaţi pentru „puterea” pe care o au. Da, sunt de acord că e un soi de putere dar e una superficială care ţine de cauze sau aspecte externe.

Puterea este foarte „de dorit” şi oamenii fac multe în viaţă ca să o deţină. Cei mai mulţi dintre ei o obţin pe căi necinstite dar sunt şi oameni care prin forţele sau înţelepciunea proprie ajung să fie consideraţi puternici. Cei care obţin „ilegal” sau „dubios” puterea ajung să fie de temut, să se impună brutal sau să inspire frică pe când cei care obţin puterea prin munca lor sau capacităţile lor sunt văzuţi diferit. Şi maniera în care aceste persoane „pierd puterea” este diferită.

Citește mai mult

Fă-ţi linişte în adânc

de

Dacă nu am alerga atât de mult după linişte, am putea să trăim în linişte. Cătălin Manea

Aseară Cezar m-a provocat prin gândurile sale la meditare. Un subiect aşa de delicat şi totuşi aşa de greu de ţinut în echilibru datorită nouă în primul rând. Liniştea din interior e de mare preţ şi totuşi puţini, tot mai puţini o au. Nici chiar cei care se pretind religioşi nu o găsesc aşa de uşor ci doar cei care se cunosc pe sine şi au relaţie cu Dumnezeu şi vor să facă linişte.

Suntem înconjuraţi de zgomote. Acestea sunt de toate tonalităţile, de toate intensităţile, tot felul de îndemnuri şi de bruiaje, tot felul de provocări şi chemări. Unele din ele sunt fine, abia perceptibile iar altele asurzitoare, adevărate bubuituri. E o gălăgie infernală în jurul nostru şi ne mai întrebăm de ce nu auzim lucruri fine, ne simţim frustraţi când alţii aud şoapta Duhului iar noi nu. Ei bine principiul e simplu, dacă stai două ore într-o hală de tâmplărie unde maşinile lucrează intens când vei ieşi afară nu vei mai auzi mare lucru o vreme. Urechea se va adapta să facă faţă zgomotelor puternice iar cele fine vor fi ignorate. Practic se va „desensibiliza” urechea o perioadă, dar dacă expunerea este de durată, se poate desensibiliza pentru totdeauna.

Citește mai mult

Învaţă şi astăzi ceva bun

de

Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! Proverbe 9:9

Deşi unii oameni sunt consideraţi neînvăţaţi şi pentru asta sunt desconsideraţi în realitate termenul care trebuie folosit este altul. Doar un om bolnav este neînvăţat. Omul sănătos fizic şi mental învaţă din toate şi pe tot parcursul vieţii. În copilărie capacitatea asta este imensă şi creierul este ca o sugativă, ca un burete care poate învăţa enorm şi scade odată cu trecerea timpului dar nu se pierde această capacitate decât când creierul moare.

Problema nu este dacă învaţă oamenii ci cât şi ce învaţă. Orice experienţă de viaţă este o lecţie care nu are cum rămâne fără efect pentru creier. Şi dacă trecem pe lângă o floare mirositoare învăţăm ceva, dacă ne prinde o ploaie şi ne udă iar învăţăm, dacă ne căţărăm în copac tot aşa. Din toate învăţăm, depinde doar ce anume învăţăm şi cât.

Contează foarte mult ce informaţii „introducem” în mintea noastră pentru că ele ne vor folosi mai târziu în viaţă. Dacă punem principii de calitate, reguli şi învăţături bune cu siguranţă ne vor afecta în bine viaţa. Dacă însă copiii învaţă acasă principii proaste (alcool, tutun, ceartă etc) pe acelea le vor aplica în mod automat. Scriptura insistă să învăţăm pe copii principii bune pentru că acestea vor rămâne pentru toată viaţa „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Citește mai mult

Săptămâna Căsătoriei

de

“Să oferim fiecărui cuplu căsătorit din România oportunitatea de a-și sărbători și îmbunătăți căsnicia”

Săptămâna căsătoriei este o iniţiativă care are ca scop încurajarea cuplurilor căsătorite şi a celor ce se pregătesc pentru căsătorie in vederea dezvoltarii unor relatii conjugale armonioase, pline de semnificatie si de dragoste, caracterizate de un angajament total si definitiv. Săptămâna căsătoriei celebrează anual, in luna februarie, vitalitatea căsniciei ca bază a vieţii de familie şi este o buna ocazie de reevaluare a relatiei de casatorie.

Saptamana Casatoriei a aparut intr-un moment in care institutia casniciei este supusa unor serioase presiuni in societatea postmoderna contemporana. Direct sau indirect, prin diferite mijloace, rolul si valorile familiei sunt atacate de diferite miscari si grupari care au ca valoare centrala satisfacerea egocentrica a individului. Legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, sau alte denaturari ale casatoriei, sunt afronturi la adresa casniciei si a artizanului acesteia. Cresterea alarmanta a ratei divorturilor si scaderea drastica a celor care nu isi asuma responsabilitatea pe care o implica căsnicia, au ca urmare dezechilibrul etico-moral si declinul demografic al societăţii la nivel mondial. Mesajul pe care Saptamana Casatoriei doreste sa il transmita despre casatorie este ca aceasta e mult mai mult decât o promisiune sau un angajament între un bărbat şi o femeie şi mai mult decat un document semnat de cei doi. Căsătoria este o instituţie creata de Dumnezeu, prin care un bărbat şi o femeie devin o singură entitate inseparabila, un intreg format din doua parti, care prin existenta sa asigura continuitatea si echilibrul omenirii.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.