Motivațional

Uneori bătăliile vieţii sunt grele şi suntem puşi adesea în faţa alegerilor. Trebuie să alegem între a continua sau a renunţa. Trebuie să alegem între bine şi rău, trebuie să alegem între urmarea faptelor bune deja pregătite sau renunţarea la împlinirea lor. Pe acest pământ este mult mai natural, mai firesc să faci răul şi facerea binelui implică costuri mult mai mari.

Zilele trecute încercam să discut cu Timo despre importanţa perseverenţei pentru a performa. El este unul din copiii cu potenţial şi care e competitiv din fire (nu ca tatăsu) doar că ar vrea ca victoriile să vină foarte repede şi discutam despre asta cu el încercând să-i întipăresc bine în minte că performanţa vine ca urmare a muncii şi antrenamentului şi că orice variantă ocolitoare, e incorectă faţă de alţi concurenţi. În discuţiile cu el mi-am amintit de Doamna Ştefănescu (după cum vă mai scriam aici „pe vremea mea” toţi profesorii erau domni sau doamne şi nici în ruptul capului nu îndrăzneai să le spui altfel).

Doamna Ştefănescu era profa noastră de matematică din generală. Era o fiinţă tare blajină şi caldă, dar la mate trebuia să ştii carte altfel din 5 nu ieşeai. La teme asta era politica ei, trebuia să scrii chiar dacă nu ştii. Când întreba de teme trebuia, chiar dacă nu ai ajuns la rezultatul corect, să faci dovada că măcar ai încercat şi trebuia să deţii măcar două încercări care să fie logice. Unii colegi aruncau nişte cifre aiurite în coada exerciţiului ca să facă dovada că au încercat, acelea nu erau valide. Doamnei Ştefănescu trebuia să-i spui de unde te-ai încurcat, ea avea nevoie de dovada că ai încercat, altfel era bai.

Citește mai mult

De-a lungul timpului multe persoane am cunoscut dar şi mai multe am întâlnit. Unele din aceste persoane au fost prietenoase şi mi-au făcut o impresie bună, altele însă, au foste etichetate de mine ca fiind „rele” pentru că fie erau foarte închise, fie aveau severitate şi împietrire pe chip sau îmi făcuseră ceva rău, neplăcut. Totuşi în privinţa multor oameni m-am înşelat judecând după aparenţe.

Oamenii cu care ne întâlnim sunt etichetaţi de noi în buni sau răi după ceea ce există în viaţa noastră de până la momentul întâlnirii. Dacă de exemplu persoana seamănă cu cineva care ne este antipatic vom proiecta şi spre acea persoană antipatia pe care o avem pentru cel cunoscut trecând într-o relaţie defensivă sau chiar în una de apărare. Dacă acea persoană seamănă cu cineva care ne este drag va beneficia de un plus de încredere şi de valoare din partea noastră.

Orice om are partea sa frumoasă, iar dacă unii nu o văd, nu înseamnă că nu există.

Îmi amintesc despre o povestire cu tâlc: Un om şedea pe prispa casei sale la intrarea în sat când un călător tânăr se opreşte în dreptul lui şi îl întreabă: – Bade, cum sunt oamenii pe aici prin satul acesta, buni sau răi? Eu vreau să mă mul într-un sat cu oameni buni. La care omul după un moment de cugetare îi răspunde: – Dar cei din satul din care vii cum erau? – Păi acolo erau oameni răi, invidioşi, avari, lacomi şi fără dragoste. De aia vreau să mă mut. Atunci localnicul i-a răspuns: – Apoi aşa vor fi şi pe aici dragul meu.

Citește mai mult