Așa, bonus despre ce se întâmplă cu noi

Vă spuneam în postările trecute ceva despre consumism sau consumerism (cum o fi mai corect), despre poftele stârnite în noi, despre modificările operate în mintea noastră de corporații și sisteme pentru a fi robi ai lor. Spuneam că noi nu contăm decât dacă suntem profitabili și orice e neprofitabil ei vor elimina, fără milă, fără … Citește mai mult

De meserie pocăit

Aseară mergeam spre biserică şi cum în Mediaş bisericile „pocăiţilor” sunt la 200 de metri una de alta inevitabil am văzut „o cantitate” de oameni mergând ca şi mine la biserică, am surprins frânturi de discuţii, priviri, atitudini şi mai ales am văzut feţe. Asta m-a pus pe gânduri, mi-a data motiv de meditare şi mă provoacă să mă „scanez” puţin.

Pocăiţii au o istorie interesantă care la bază are şi prigonire, împotrivire, condiţii vitrege dar mai ales au avut parte de multă ironie din partea celor din jur şi încă mai are. (mă refer la România acum) Dacă nu mai este împotrivire pe faţă decât în puţine cazuri, ironia încă a rămas şi te poţi trezi cu anumite persoane amuzându-se pe seama ta că eşti pocăit. De fapt e singura metodă „de prigoană” în România în afară de vreun popă pornit pe undeva unde mai este câte un scandal demn de documentare TV.

Nu ştiu ce a generat acceptarea pocăiţilor de către societatea preponderent ortodoxă, de fapt nu e o acceptare ci o tolerare, dar deocamdată nu avem scandal. Dacă tolerarea asta e generată de legi, drepturile omului sunt oarecum liniştit, dacă în schimb e generată de diluarea noastră, de alinierea noastră la acelaşi stil de viaţă ca şi ceilalţi atunci e mare problemă.

Citește mai mult

De câte ori ai încercat?

Uneori bătăliile vieţii sunt grele şi suntem puşi adesea în faţa alegerilor. Trebuie să alegem între a continua sau a renunţa. Trebuie să alegem între bine şi rău, trebuie să alegem între urmarea faptelor bune deja pregătite sau renunţarea la împlinirea lor. Pe acest pământ este mult mai natural, mai firesc să faci răul şi facerea binelui implică costuri mult mai mari.

Zilele trecute încercam să discut cu Timo despre importanţa perseverenţei pentru a performa. El este unul din copiii cu potenţial şi care e competitiv din fire (nu ca tatăsu) doar că ar vrea ca victoriile să vină foarte repede şi discutam despre asta cu el încercând să-i întipăresc bine în minte că performanţa vine ca urmare a muncii şi antrenamentului şi că orice variantă ocolitoare, e incorectă faţă de alţi concurenţi. În discuţiile cu el mi-am amintit de Doamna Ştefănescu (după cum vă mai scriam aici „pe vremea mea” toţi profesorii erau domni sau doamne şi nici în ruptul capului nu îndrăzneai să le spui altfel).

Doamna Ştefănescu era profa noastră de matematică din generală. Era o fiinţă tare blajină şi caldă, dar la mate trebuia să ştii carte altfel din 5 nu ieşeai. La teme asta era politica ei, trebuia să scrii chiar dacă nu ştii. Când întreba de teme trebuia, chiar dacă nu ai ajuns la rezultatul corect, să faci dovada că măcar ai încercat şi trebuia să deţii măcar două încercări care să fie logice. Unii colegi aruncau nişte cifre aiurite în coada exerciţiului ca să facă dovada că au încercat, acelea nu erau valide. Doamnei Ştefănescu trebuia să-i spui de unde te-ai încurcat, ea avea nevoie de dovada că ai încercat, altfel era bai.

Citește mai mult

De ce să nu te uiţi la TV

Zilele acestea. evenimentele din ţară, m-au făcut să-mi întăresc adversitatea faţă de trusturile mediatice şi de ce nu faţă de uitatul la TV. Evenimentele din ultima vreme mi-au confirmat, dacă mai era nevoie, că televiziunea nu este deloc mijloc de informare ci de formare şi de cele mai multe ori formează prin dezinformare sau prin prezentarea minciunii ca adevăr.

De altfel televiziunile sunt deţinute de oameni măcar dubioşi, unii dintre ei foşti „tari” în sistemul comunist, alţii „contestabili” în multe privinţe. Dacă privim în România. trusturile de presă nu sunt multe dar au multe posturi, adică omul crede că mută pe un alt post dar tot la ei ajunge.

Ceea ce s-a întâmplat acum cu protestele privitoare la Roşia Montană şi cu cele privitoare la câinii maidanezi, mi-a confirmat încă odată, ducă mai era nevoie, că suntem „la mâna lor” a celor care fac sistemul. Nicăieri nu putem merge fără ei. Aparent nişte oameni s-au întâlnit să protesteze faţă de Roşia Montană, ceea ce e lăudabil, oamenii aceia au crezut în reuşita lor şi de aceea au venit. Printre ei însă nişte ONG-uri lucrau să îi mobilizeze, să îi îndemne şi de ce nu, dacă e cu noi e de bine. Doar că aceste ONG-uri ghici, erau sponsorizate de aceiaşi oameni care deţin firma ce vrea să facă minerit la Roşia Montană. Cu alte cuvinte tot ce mişcă e ştiut şi influenţat de ei.

Citește mai mult

Partea frumoasă

De-a lungul timpului multe persoane am cunoscut dar şi mai multe am întâlnit. Unele din aceste persoane au fost prietenoase şi mi-au făcut o impresie bună, altele însă, au foste etichetate de mine ca fiind „rele” pentru că fie erau foarte închise, fie aveau severitate şi împietrire pe chip sau îmi făcuseră ceva rău, neplăcut. Totuşi în privinţa multor oameni m-am înşelat judecând după aparenţe.

Oamenii cu care ne întâlnim sunt etichetaţi de noi în buni sau răi după ceea ce există în viaţa noastră de până la momentul întâlnirii. Dacă de exemplu persoana seamănă cu cineva care ne este antipatic vom proiecta şi spre acea persoană antipatia pe care o avem pentru cel cunoscut trecând într-o relaţie defensivă sau chiar în una de apărare. Dacă acea persoană seamănă cu cineva care ne este drag va beneficia de un plus de încredere şi de valoare din partea noastră.

Orice om are partea sa frumoasă, iar dacă unii nu o văd, nu înseamnă că nu există.

Îmi amintesc despre o povestire cu tâlc: Un om şedea pe prispa casei sale la intrarea în sat când un călător tânăr se opreşte în dreptul lui şi îl întreabă: – Bade, cum sunt oamenii pe aici prin satul acesta, buni sau răi? Eu vreau să mă mul într-un sat cu oameni buni. La care omul după un moment de cugetare îi răspunde: – Dar cei din satul din care vii cum erau? – Păi acolo erau oameni răi, invidioşi, avari, lacomi şi fără dragoste. De aia vreau să mă mut. Atunci localnicul i-a răspuns: – Apoi aşa vor fi şi pe aici dragul meu.

Citește mai mult

Învaţă de la apă

Învaţă de la apă să ai statornic drum… Traian Dorz

Mi-am adus aminte ieri de poezia lui Traian Dorz şi mi-a rămas fixat gândul pe primul vers şi pe cât de mult putem învăţa doar analizând ceea ce ne înconjoară şi aplicând în viaţa noastră. Iată ce putem învăţa de la apă:

Statornicia. Oricâte limitări ai pune în calea apei aceasta va continua să curgă pe drumul ei, unele din bariere le va ocoli, altele le va rupe, altele le va trece pe deasupra, altele le va trece infiltrându-se doar să îşi urmeze cursul.

Puterea de a da viaţă. Acolo unde ajunge apa apare şi viaţa, oricât de secetos ar fi pământul, oricât de cald sau frig ar fi apar diferite forme de viaţă dacă există apă. Oamenii o aşteaptă dacă întârzie şi se bucură când în sfârşit plouă. Şi nouă Domnul Isus ne spune „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie” Apa duce viaţă în ea şi o împarte celorlalţi şi noi suntem chemaţi tot la un astfel de demers, să ducem apa vieţii către ceilalţi oameni.

Citește mai mult

Doar mâncare şi haine?

Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Luca 12:23

Par vorbe simple, religioase şi pentru unii dacă tot au fost auzite de sute de ori nu mai spun mare lucru, le înţelegem sensul doar când alegem să privim cu atenţie viaţa, să medităm la ce facem şi pe unde ne umblă paşii. Le înţelegem sensul doar atunci când pentru o clipă alegem şi reuşim să privim viaţa din afara tumultului şi a vitezei cu care se desfăşoară. Înţelegem aceste cuvinte doar dacă ne rupem de „vrajă” de vraja materialismului.

Noi alegem să ne îngrijorăm, să ne temem, să fim fricoşi, să adunăm cât mai mult, să fim „în rând cu ceilalţi” şi prin asta nu realizăm că pierdem enorm cu fiecare obiect, lucru, posesiune adunată fără a ne fi de real folos. Nu realizăm că pierdem binecuvântarea de a petrece timp cu copiii, cu soţii sau soţi, nu realizăm cp pierdem din binecuvântările care se revarsă dintr-o relaţie vie cu Dumnezeu, nu realizăm că pierdem sute de zâmbete, de vorbe bune, nu realizăm că pierdem ocazii extraordinare de a face un bine, de a aduce zâmbete pe feţe întristate pentru că noi alegem să ne îngrijorăm de ce vom mânca mâine deşi până acum nu ne-a lipsit pâinea de pe masă.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.