Motivațional

Necesitatea de a îţi păstra calmul

de

Cel mai probabil este că nu au fost creştinii niciodată mai implicaţi în campanie electorală ca la aceste alegeri prezidenţiale. Nu îmi amintesc să fi văzut atâta susţinere ca la aceste alegeri înainte. Unii reuşesc să îşi păstreze calmul, dar cei mai mulţi sunt repede traşi de vârtejul discuţiilor şi ajung să discute precipitat, agitat, să acuze, să fie pătimaşi, să îşi piardă calmul şi să fie tulburaţi, de aceea vă propun să poposim puţin asupra nevoii de a privi echilibrat viaţa cu toate aspectele ei, în vederea păstrării liniştii interioare, acolo unde nu se impune neapărat agitaţie şi tulburare.

Noi oamenii, ne agităm atunci când ne simţim în pericol, când suntem nedreptăţiţi. Ne precipităm atunci când cineva nu ne respectă şi de multe ori, ne agităm atunci când cineva are o opinie contară cu a noastră. Nimănui nu îi este convenabil să se simtă ameninţat, nedreptăţit, nerespectat, dar chiar şi în aceste situaţii trebuie să ne păstrăm calmul, să evaluăm, să vorbim şi să acţionăm cu maxim de înţelepciune.

Când se duce pacea, când neliniştea, agitaţia, nervii, tensiunea, nerăbdarea şi pasiunea ne stăpânesc fiinţa, avem toate condiţiile întrunite pentru a acţiona impulsiv şi necugetat. De fapt, aceste stări sunt specifice situaţiilor limită, când viaţa ne este în pericol, când efectiv trebuie să „ţâşnim” pentru a scăpa de pericol. Atunci, în pericol iminent, singurul scop este să scapi de pericol şi acţionarea impulsivă este justificată. În alte situaţii, cum este campania electorală, suntem provocaţi să acţionăm aşa pentru că aşa, în stare de stres, teama, frică, suntem mai uşor de  manipulat.

Iată câteva idei dacă până acum te-ai agitat, certat, pierdut calmul şi liniştea în această campanie.

Citește mai mult

Pacea şi speranţa din suflet

de

Zilele trecute am văzut un mesaj pe profilul Irinei şi m-a determinat să scriu iarăşi despre putinţa de a lupta şi despre dorinţa şi credinţa reuşitei. Îl redau mai jos aşa cum a fost el scris. Menţionez că Irina lucrează la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant: „Ieri am primit o lecție de viață …și … Citește mai mult

Alegerile care ne aleg

de

Privesc spre discuţiile din ultima vreme dintre cunoscuţi, dintre oameni din anturajul meu, de pe internet şi constat că tema aceasta a alegerilor dezbină oamenii foarte mult. Oameni pe care îi ştiam calmi şi aşezaţi ajung să îşi dea frâu liber nervilor şi să devină agresivi, să lovească cu vorba şi să atace alte persoane. Mă doare, când pentru un candidat sau altul, se strică relaţii între oameni şi se ajunge şi la bătaie şi vă îndemn pe toţi la calm şi la discuţii echilibrate.

Nu uitaţi că fiecare are dreptul de a vota cu cine vrea. Deşi fiecare din noi avem convingerile noastre, nu putem cu forţa şi cu cearta să le impunem altora ce să voteze. Dacă aceste alegeri ne aleg şi ne separă atunci nu e în regulă. Nu toţi oamenii au aceleaşi valori, nu toţi oamenii au aceeaşi maturitate, nu toţi oamenii au acelaşi grad de integritate. Sunt oameni care se tem de răul care ar putea să vină, alţii acţionează favorabil la mita primită, la alţii merge ameninţarea şi din păcate sunt destui de puţini care să poată judeca cât de cât echilibrat.

Citește mai mult

Vreau să îţi spun că se poate

de

Multe situaţii din viaţă par a ne pune în faţa imposibilului. Conjuncturile de mare provocare sunt tot mai dese, dar ele nu au fost rare nici în trecut. Oamenii, de-a lungul existenţei lor, au trebuit să evolueze, să progreseze şi pentru a trece la nivele superioare au trebuit să se confrunte cu aspecte care păreau imens de grele sau imposibile. Astfel de situaţii sunt în viaţa ta acum sau vor fi în perioada următoare.

Drumul spre evoluţie, indiferent că e vorba de evoluţie spirituală, psihică, intelectuală sau fizică, este greu şi presărat cu tot felul de obstacole. Unele acceptabile, altele sunt însă adevărate provocări pentru renunţare, blocare sau întoarcere din drum.

Evoluţie spirituală – sfinţire. Să ajungi la o relaţie mai bună cu Dumnezeu, să respecţi întocmai Cuvântul Scripturii nu este deloc uşor, indiferent de religie. De aceea unele religii au considerat că e mai bine ca oamenii nici să nu citească Scriptura, ci să beneficieze doar de ce dau clericii. Citind şi recitind Scriptura, realizăm că Dumnezeu vrea să ne sfinţim în permanenţă şi drumul spre acel stadiu al asemănării cu Hristos e plin de provocare şi renunţare.

Citește mai mult

Vrei sau doreşti?

de

Viaţa noastră este departe de a fi perfectă şi fiecare din noi dorim să evoluăm, să devenim mai buni, să ne depăşim în permanenţă performanţele fie că e vorba de cele materiale, intelectuale sau spirituale. Dorinţa aceasta o consider una bună şi este bine dacă există.

Pe de altă parte, tot în aceeaşi discuţie intră şi oamenii care vor să renunţe la diferite vicii şi patimi în care au intrat, cei care vor să renunţe la un stil de viaţă păcătos, cei care vor să repare relaţii rupte şi în general cei care vor să se sfinţească. Nu de puţine ori vin oameni la consiliere, cu dorinţa de a scăpa de pornografie, cu dorinţa de a scăpa de vicii sau pur şi simplu cu dorinţa de a depăşi starea în care se află, dar nu reuşesc. Unul din motive e confuzia între a vrea şi a dori.

Hai să clarificăm puţin. În noi, la un moment dat, pentru că vedem starea în care ne aflăm, se naşte dorinţa de a ne duce la un alt nivel. Fie ne dorim să renunţăm la un viciu, la un păcat, la un obicei, fie ne dorim să evoluăm. Dorinţa asta se naşte în urma introspecţiei cauzată de un exemplu bun, de o predică, de un film motivaţional sau chiar de un foc lăuntric care cere mai mult. Dorinţa asta iniţială te duce de regulă într-o stare de visare: „cum ar fi dacă eu aş reuşi”. Ajungi să anticipezi cumva schimbarea, să trăieşti în vis la acel nivel, să guşti avantajele acelui nou nivel. Atâta vreme cât dorinţa te duce doar în visare nostalgică, ea rămâne doar fantezie şi nimic mai mult. Mulţi oameni au intenţia de a evolua, dar e doar în fanteziile lor.

Citește mai mult

Un nou pas – mai aproape de chemarea mea

de

Anul acesta, aşa cum scriam la începutul său, a fost un an al renunţărilor, dar şi un an al unei dedicări lui Dumnezeu. Un nou episod din viaţă a început de astăzi şi trec prin perioade de reaşezare, calcule şi acordare cu voia lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Lucrarea spre care mă cheamă Dumnezeu este în plină nevoie de oameni şi la chemarea Domnului secerişului, nu am putut să mă mai opun. Foarte mulţi oameni au nevoie de ajutor şi darurile pe care Dumnezeu le-a pus în mine, talanţii pe care mi i-a dat trebuiesc folosiţi pentru lucrarea Sa.

Nu mi-a  fost deloc uşor să iau această decizie. Nu mi-a fost uşor pentru că problema banilor mă frământă şi pe mine ca pe orice alt muritor. Mai mult, am renunţat la un servici bun şi mai ales la oameni de mare valoare şi cu care am legat relaţii frumoase. Nu îmi este uşor să reorganizez toată viaţa şi am şi temeri pentru perioada următoare. Am însă convingerea că Dumnezeu va purta de grijă.

Citește mai mult

O zi încercată

de

Îmi vine în minte, un fragment din ceea ce Iosif le-a spus fraţior săi „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi”, când mă gândesc la lucrarea de ieri, din bisericuţa din Agârbiciu, în care slujesc. Am experimentat cum cel rău se opune violent, ca oamenii să intre în legământ cu Mântuitorul şi am experimentat şi modul minunat în care Dumnezeu aşează lucrurile, ca să îşi facă numele de laudă.

De câteva zile eram neliniştit, iar ieri dimineaţă am simţit o mare, mare tristeţe şi oponenţă, faţă de lucrarea ce trebuia făcută. A post prima din viaţa mea şi emoţiile au fost colosale. Un mare avantaj am avut prin prezenţa alături de mine a unui om cu experienţă în asemenea lucrări, altfel, emoţiile m-ar fi răpus mai ales la incidentele care au avut loc.

De multe ori în viaţă am spus… nu se poate, pentru că am privit doar omeneşte la probleme, dar ieri când am ajuns în Agârbiciu m-au întâmpinat fraţii mei, care au venit de la 5 să încălzească apă, cu convingerea că „nu se poate”. Părea greu, spre imposibil să încălzeşti în timp aşa de scurt, o cantitate de apă aşa de mare, când resursele pe care te-ai bazat s-au dus. După ce s-au apucat de cărat apa în bazin a cedat o conductă şi apa curgea afară şi iarăşi dezamăgire. Apoi la auzul ameninţărilor unii fraţi speriaţi s-au speriat. Totuşi, am reuşit în mijlocul atacurilor şi îndoielilor, pentru că am cerut protecţia lui Dumnezeu împreună cu alte câteva persoane. Le-am adus aminte de Moise la momentul intrării în Canaan „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.