Singurătatea la vremea relaţiilor – II

de

Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite….. Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face. 1 Corinteni 7:36

Ei bine, dacă credeaţi că chestia cu căsătoria e o problemă modernă vă înşelaţi. Problema cu vârsta căsătoriei e veche şi primii creştini se pare că aveau nevoie de lămuriri în acest aspect iar Pavel vine cu lămuriri pentru ei, …. şi pentru noi.

La vremea aceea era ruşinos pentru o femeie să fie necăsătorită datorită culturii în care trăiau nu datorită principiilor divine. Oamenilor li se aprindeau beculeţele de alarmă şi era ruşine mai ales pentru părinţi că nu şi-au măritat fata. Cultura lor socială cerea asta. Ei bine cred că ne asemănăm oarecum în mentalitate cu ceea ce era atunci. Mulţi oameni văd o ruşine sau un mare ghinion sau un mare necaz când privesc la o persoană necăsătorită şi acestea aproape se dublează din cauza dozei consistente de compătimire dacă acea persoană este o femeie.

Citește mai mult

Singurătatea la vremea relaţiilor – I

de

Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău. Eclesiastul 4:8

Deşi cred că oamenii  sunt făcuţi să se relaţioneze la alţii la modul general dar şi la modul intim, apropiat cred totuşi că nici în acest context singurătatea nu este o dramă dar poate fi făcută dramatică.

Vremea relaţiilor pentru om este de la naştere până la moarte dar vine o vreme a relaţiilor intime (nu sexuale) când omul, fie bărbat, fie femeie, caută o altfel de relaţie cu cineva care să îl completeze, să îl întregească. Această căutare este făcută în funcţie de personalitatea acelui om şi în funcţie de aşteptările sale. De cele mai multe ori persoana căutată trebuie să aducă în viaţa căutătorului „acel ceva” care îi lipseşte acestuia fie că este declarat scopul acesta fie că nu, fie că este conştient căutătorul fie că nu. În acest context este posibil ca unii oameni să nu găsească niciodată pe cel/cea care să se potrivească perfect formei trasate de el/ea.

Citește mai mult

Singurătatea în copilărie şi adolescenţă

de

Una din marile probleme în formarea omului este interacţionarea cu cei din jur. De când ne naştem comunicăm, interacţionăm, exploră, cunoaştem. Relaţiile cu alţi oameni sunt vitale pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă. Copiii au neapărată nevoie de relaţii sănătoase cu părinţii lor şi dacă nu le au întreaga lor existenţă va fi marcată de slaba calitate a acestor relaţii sau de lipsa acestora.

Copiii în care părinţii investesc „relaţie de calitate” devin oameni puternici, oameni siguri, oameni de calibru în schimb din rândul celor care nu au avut relaţii se ridică rar astfel de oameni. Depinde de noi în mare măsură ce fel de oameni vor fi copiii noştri mâine.

Pe măsură ce cresc copiii ori se izolează mai mult ori caută relaţii mai multe asta depinde de caracterul lor dar mai ales de experienţele relaţiei lor cu părinţii. Dacă relaţia a fost una de dominare din partea părinţilor, de nu e voie, de nu e bine atunci au mari şanse să devină „introvertiţi profesionişti” dacă însă părinţii au avut o poziţie echilibrată, s-au implicat, i-au susţinut, încurajat aceştia vor căuta relaţii şi nu le va fi teamă de ele.

Citește mai mult

Singurătatea

de

 „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18

Mă scormoneşte „piticul de pe creier” de ceva vreme să scriu despre singurătate. Fac asta pentru că deseori ajung la discuţii contradictorii cum că singurătatea ar fi bună sau rea şi depinde de persoanele cu care vorbesc ce anume susţin. Pentru cei care zic că e rea eu spun că e bună, pentru cei care spun că e bună eu spun că e rea. În speranţa că încă „nu v-am băgat în ceaţă” ia să mă apuc de explicat câteva aspecte. Voi vorbi despre singurătate la modul general apoi in următoarele meditări despre singurătatea în copilărie şi adolescenţă, singurătatea la tinereţe, singurătatea în relaţii şi singurătatea la bătrâneţe şi în faţa morţii.

Aud adesea folosită expresia din geneza citată mai sus: Nu este bine ca omul să fie singur… şi văd adesea persoane care sunt singure, mai ales femei, cum suferă la fiecare anunţ de căsătorie făcut în biserică sau la fiecare nuntă la care participă. Cred că o mare parte din suferinţa lor e cauzată de principii de viaţă dobândite şi neverificate.

Citește mai mult

Portocala

de

Am găsit printre drafturile mele această povestire. Nu îi ştiu autorul dar trebuie citită.

De mic copil îmi pierdusem părinţii şi am ajuns la nouă ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar. Trebuia să lucrăm 14 ore pe zi în grădină, în bucătărie, la grajduri, pe câmp. Nicio zi nu aduse vreo schimbare, şi în tot anul nu era decât o singură zi liberă: ziua de Crăciun. Atunci fiecare băiat primea câte o portocală în cinstea pruncului Iisus. Asta era totul.Dulciuri, jucării şi portocale primeau doar aceia care în decursul anului dădeau dovadă de hărnicie şi ascultare. Aceste portocale de Crăciun întrupau dorinţa unui întreg an.

Astfel mai veni o dată Crăciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de băiat aproape sfârşitul lumii. În timp ce alţi băieţi treceau pe la directorul orfelinatului şi primeau câte o portocală, eu trebuia să stau într-un colţ al încăperii şi să privesc. Asta era pedeapsa primită pentru că într-o vară voiam să fug din orfelinat.După împărţirea portocalelor, ceilalţi băieţi puteau să se joace în curte, iar eu am fost obligat să merg în dormitor şi să stau acolo, în pat, toată ziua. Eram nespus de trist. Plângeam şi nu mai voiam să trăiesc.

Citește mai mult

Gustă viaţa

de

“Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9)

Spuneam că nu e usor să trăieşti clipa şi nici să trăieşti viaţa dar e foarte frumos să reuşeşti asta şi e posibil. Uşor este să „ucizi clipa” prin anumite evenimente imorale în viaţă şi să nu-ţi trăieşti viaţa „donând” zilele tale muncii, ineficienţei, corporaţiilor, băncilor, activismului religios sau firii pământeşti cu orgoliile sale infantile.

Trăirea vieţii este o mare artă şi se pare că puţini o cunosc. Specialiştii au aflat din sondaje că doar 20% din cuplurile chestionate declară că sunt fericite împreună, deci în cele mai multe cazuri relaţia dintre soţi nu este tocmai o „savurare” a vieţii. Nu este tocmai deliciul acela deosebit, aroma despre care spune Scriptura şi realitatea pentru mulţi e departe de versetul care spune: Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Citește mai mult