Duhul Sfânt – Motiv al consilierii creştine

Din seria „Rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină” astăzi abordăm primul din rolurile pe care eu consider că le are Duhul lui Dumnezeu în consiliere şi mă refer la motivatorul consilierii. Desigur că multe persoane în lumea aceasta fac consiliere sau terapie, fiecare dintre ele are motivele sale şi scopurile sale. Unii oameni sunt mânaţi de pasiuni, alţii de carieră, alţii de dorinţa sau de modelul părinţilor, alţii de perspectiva bănoasă a meseriei, alţii de dorinţa de control şi multe, multe alte motive.  Am putea spune că sunt aproape tot atâtea motive câţi terapeuţi sunt.

Când vorbim de consilierea creştină lucrurile stau puţin diferit pentru că pică unele din motivele enunţate anterior. De exemplu, motivaţia financiară, deocamdată nu poate fi luată în calcul, cel puţin în România, din cauză că puţini sunt dispuşi să ofere bani pentru consiliere. Dar şi din cauză că există motivaţii în plus faţă de cele omeneşti, care pornesc din o dorinţă sau nevoie umană. Când vorbim de consilierea creştină putem vorbi şi de o trimitere divină a acelor oameni în asemenea lucrări şi de asemeni putem vorbi şi de o înzestrare a unor oameni pentru asemenea lucrări.

Citește mai mult

Rolul Duhului Sfânt în Consilierea Creştină

 Aseară am avut o discuţie sumară cu un bun amic, după înregistrarea unei emisiuni împreună, despre modul în care cei ce fac consiliere creştină au în plus la dispoziţie un avantaj major faţă da alte abordări terapeutice. Acest avantaj, indispensabil cred eu, e Duhul Sfânt. Desigur că cei care abordează psihologia din punct de vedere umanist vor putea să fie ironici la o semenea afirmaţie şi să o considere o dovadă de slabă pregătire în psihologie. În realitate, în sutele de cazuri consiliate am experimentat evident călăuzirea şi puterea Duhului Sfânt şi am văzut lucrarea Sa în mine şi în clienţii mei.

Relaţia între între psihologie şi religie?

Se pare că nu există sau e foarte mic un conflict între cele două deşi sunt destule scrieri care pun o etichetă demonică psihologiei. Religia şi psihologia se împacă de regulă. Oponenţa sau conflictul vine din cauză că unii creştini nu ştiu definiţia psihologiei şi resping orice ştiinţă care poate descoperi ceea ce au în suflet. Unii creştini s-au obişnuit cu biserica aşa de tare încât nici emoţii nu mai au când la rugăciune trebuie să îşi mărturisească păcatele. Deja au învăţat să fenteze sistemul lor religios şi asta dă un mare grad de confort „pseudospiritual” Omul stă cu gândul că totul e în regulă, pentru că e religios, dar în acelaşi timp respinge vehement, fără să cerceteze lucrurile cum cere Scriptura, orice aspect care ar putea să-i descopere din ascunzişurile inimii. Conflictul între religie şi psihologie este mic şi de regulă este generat de oamenii religioşi nu de psihologie. Psihologii de altfel promovează şi necesitatea credinţei în ceva, într-o forţă superioară, într-un Dumnezeu fie el şi al sinelui. Deci faţă de religie nu au o problemă.

Citește mai mult

Ieri şi mâne şi niciodată…

Suntem fascinanţi noi oamenii. Aşa de uşor ne trece viaţa şi habar nu avem de ce nu putem muşca din ea să o savurăm şi să o trăim. Din păcate multe frumuseţi ale vieţii, deşi ne sunt accesibile, le ratăm grosolan. Deşi ne sunt oferite le amânăm până le pierdem. Deşi sunt tentante şi chiar sub nasul nostru, ne uităm la ele de salivăm, apoi ne pare rău de ele.

Când suntem mici ne dorim să fim mari, când ajungem mari ne-am  dori să dăm timpul înapoi. Când suntem tineri, ne dorim să facem bani şi apoi să ne permitem să iubim, să ne căsătorim. Când ne dăm seama că era bine să ne fi căsătorit şi începem să căutăm realizăm că am devenit foarte pretenţioşi şi scorţoşi. Nu facem copii la tinereţe ca să putem face carieră, apoi vrem să facem copiii dar nu mai putem. Sacrificăm sănătatea ca să facem bani apoi sacrificăm banii ca să ne însănătoşim. Sacrificăm relaţiile pentru carieră sau bani ca mai apoi să cumpărăm cu ei oameni pentru că avem nevoie de relaţii. Suntem nerăbdători să trăim viitorul ca mai apoi să tânjim după trecutul irosit aiurea. Când suntem în putere lăsăm preocuparea pentru suflet pentru bătrâneţe ca la bătrâneţe să regretăm că nu ne-am apropiat de Dumnezeu mai devreme (dacă mai apucăm să regretăm în viaţa aceasta).

Citește mai mult

Promisiuni pe care le facem noi

Bineînţeles că de fiecare dată când ne amintim de promisiuni politice neîmplinite, ne transformăm în critici, unii chiar vehemenţi, şi prin asta arătăm că nu ne convine deloc să fim înşelaţi, ne simţim vânduţi sau cumpăraţi ieftin şi ne deranjează orice promisiune care ni s-a făcut şi nu s-a împlinit. La fel se întâmplă şi cu locurile de muncă sau alte situaţii când ni s-a promis ceva şi nu s-a împlinit.

La polul opus se află promisiunile împlinite. Dacă persoana votată chiar a împlinit ce a spus ne bucurăm ca şi cum noi am fi făcut acel bine. Ne simţim adesea „suspect” de bine, considerând chiar că e meritul nostru că s-a făcut acel lucru bun. Promisiunile împlinite produc bucurie şi Scriptura ne cheamă la un asemenea mod de a trăi.

Mai mult, promisiunile lui Dumnezeu ne bucură. Cine nu vrea viaţă lungă, viaţă veşnică, binecuvântare, părtăşie eternă cu El? Ştiu că probabil oamenii s-ar bucura mult dacă aceste promisiuni divine nu ar fi condiţionate deloc însă sunt singurele promisiuni pentru care avem garanţia că se vor împlini şi ne bucură.

Citește mai mult

Promisiuni în care te poţi încrede

La polul opus faţă de discuţia de ieri, astăzi discutăm despre promisiuni pe care le putem crede,  ar fi bine să le credem, deoarece sunt probate şi validate de împlinirile anterioare dar şi pentru că Cel ce promite este demn de încredere.

Pe Dumnezeu îl găsim în scriptură numit ca Cel care Duce la bun sfârşit ce a promis, ce a început. Cel care este Începutul şi Sfârşitul, Alfa și Omega. Cel prin care stau în ființă toate lucrurile. Mai găsim scris că în El nu este nici o intenție de schimbare sau răzgândire (Iacov 1:17) și că El este același ieri și azi și în veac. Psalmul 89:34 spune Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. Iar Iosua provoacă pe cei din poporul Israel să analizeze promisiunile lui Dumnezeu şi să verifice împlinirea promisiunilor Lui în Iosua 23:14  Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, deci, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit.” Iar Isaia spune tot despre promisiunile sau Cuvintele lui Dumnezeu adevărul iese din gura Mea şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi.

Citește mai mult

Promisiuni fără acoperire

Deşi sunt hotărât să stau departe de orice implicare electorală sau promovare electorală, nu pot să nu observ modul în care candidaţii fac promisiuni în campaniile electorale. Promisiunile sunt prezente în fiecare campanie electorală şi vor să convingă votanţii să le acorde votul. Acum, la votarea care urmează, promisiunile sunt mai credibile deşi există şi unii candidaţi care exagerează, însă când e vorba de alegeri prezidenţiale sau parlamentare sau locale, promisiunile ilogice, umflate şi mincinoase sunt nelipsite şi prezente la aproape toţi candidaţii.

Oamenii fac promisiuni pentru a câştiga încrederea cuiva. Sunt două feluri de oameni care fac promisiuni şi nu le ţin. Unii care chiar doresc să împlinească ceea ce promit dar nu îşi fac calculele bine şi deci nu le vor împlini. Alţii care pur şi simplu mint grosolan, doar cu scopul de a fura voturile celor care vor vota. Pe aceştia nu îi interesează deloc dacă au cum respecta promisiunile, pe ei îi interesează doar să ia voturile şi atât.

Citește mai mult

Pentru atunci cand crezi că eşti nenorocit

De multe ori ne plângem când ne simţim la capătul puterilor, când după încercări repetate experimentăm eşecul sau când o boală ne încurcă. De multe ori suntem gata să reunţăm la luptă şi la bătălie la prima înfrângere. Poate de prea multe ori ne aşteptăm ca succesul, fericirea, puterea să ne vină „din oficiu” şi … Citește mai mult