Mă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.
Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.
