De ce apare descurajarea?

de

Nu trebuie să fii neapărat un slab al credinţei ca să te lovească descurajarea. Nu trebuie să fii adormit pe cale ca să te trezeşti descurajat. Descurajarea nu loveşte doar în cei necredincioşi ci dimpotrivă şi în cei credincioşi. Descurajarea e eficientă deopotrivă pentru toate categoriile de creştini.

Ca să fii descurajat trebuie ca mai întâi să ai curaj, să lucrezi, să ai energie, să ai motivaţie. Sunt descurajaţi cei care aveau de gând să facă ceva, cei care îşi propuseseră scopuri, care aveau viziune nu cei care stau inerţi. Aşadar descurajarea afectează în mod deosebit oameni ai acţiunii, ai lucrării nu pe cei care de regulă sunt spectatori. Aş îndrăzni să spun că descurajarea e un microb exclusiv al celor puternici.

Aseară, pe 3 martie, discutam pe Radio Samariteanul despre descurajare şi am identificat câţiva factori declanşatori de descurajare. Vreau să îi enumăr şi aici pentru a pune în gardă pe cât mai multe persoane, să ştie la ce să se aştepte. Nu sunt într-o ordine calculată ci sunt doar enumerate.

Citește mai mult

Oameni ai încurajării

de

Cuvintele pe care le rostim întotdeauna vor avea efecte în viaţa oamenilor. Îndrăznesc să cred că nici un cuvânt rostit nu este lipsit de putere şi că va influenţa viaţa celor din jur în bine sau în rău. Cuvintele spuse de mine au avut efect în viaţa celor din jurul meu dar şi cuvintele auzite de mine m-au influenţat.

Cuvintele au o putere extraordinară. Biblia spune că în puterea limbii stă viaţa şi moartea. Mai mult, cuvintele au putere creatoare sau transformatoare. Am întâlnit des cazuri de adulţi cărora în copilărie li s-a spus că nu sunt buni de nimic şi aşa au ajuns. Cuvintele care le-au fost adresate i-au transformat. În schimb, deşi s-au simţit prost să audă complimente, să îşi vadă valoarea lor, după o vreme de terapie prin cuvinte pozitive, reale, prin expresii încurajatoare oamenii şi-au schimbat mult comportamentul şi felul de a fi.

Cuvintele pe care le rostim sunt întotdeauna cu impact. Avem de ales ce cuvinte rostim. Scriptura ne spune prin Domnul Isus că vom da socoteală de fiecare cuvânt nefolositor şi asta mă face să înţeleg cât de importante sunt cuvintele pe care le rostim şi câtă greutate are vorbirea noastră. Mulţi oameni vorbesc „degeaba”, foarte multe cuvinte necugetate ne ies de pe buze dar oare ce fel de vorbire avem? Ce stârneşte vorbirea noastră în viaţa noastră şi a apropiaţilor noştri?

Citește mai mult

Lecţii de iubire

de

Acum să nu vă aşteptaţi la povestiri siropoase cu inimioare roz şi cupidoni, floricele şi desene pe ziduri 🙂 deşi poza asta are una bucată inimă roşie. Ieri am ajuns la concluzia că avem mare nevoie să luăm lecţii de iubire şi am văzut că e destul de greu să găsim o iubire model pe care să o copiem. Astăzi vom discuta despre lucruri care pot fi de mare folos în „arta iubirii” şi mai ales ne vom concentra asupra mentalităţilor noastre greşite în încercarea de a le corecta.

Dacă o să îţi spun acum că nu ştii să iubeşti, tare te vei supăra şi nu voi spune aceasta pentru că nu ştiu nivelul tău de maturitate dar şi pentru că nu este de nici un folos să te enervez, asta nu ar fi dragoste. Vreau să îţi spun însă că putem învăţa mai bine arta iubirii, putem iubi mai frumos şi mai Cristic şi mai mult, avem asta ca datorie. Este foarte important să nu spunem: Eu nu am nevoie să fiu învăţat. Câtă vreme suntem deschişi spre a învăţa, vom evolua şi progresa inclusiv în arta iubirii.

Citește mai mult

Ştim să iubim sau trebuie să învăţăm?

de

Poate pare comică întrebarea, dar e una cât se poate de obiectivă. Văd asta la şedinţele de consiliere şi văd asta în muzică, filme, religie etc. Văd mulţi oameni care iubesc dar nu o dau bine în relaţie cu iubirea lor. Văd alţii care sunt iubiţi dar nu le ajunge. Văd oameni care se iubesc reciproc dar parcă degeaba, iubirea lor nu poate afecta benefic viaţa partenerului. Deşi „iubire” este, efectele iubirii se lasă aşteptate. În acest context mă întreb dacă ştim cu adevărat să iubim sau trebuie să învăţăm să iubim. E o problemă la iubire în sine sau la arătarea iubirii? Sau poate… la amândouă?

Nu o singură dată am auzit expresia „fac tot ce îmi stă în putinţă dar el tot nu e fericit cu mine” şi mă întrebam dacă nu cumva noi oamenii avem de învăţat. Dacă nu cumva e nevoie să luăm lecţii de iubire de la careva? Dacă nu cumva iubirea nu este înnăscută ci trebuie învăţată, cultivată, crescută? Şi concluzia la care am ajuns este că trebuie să învăţăm să iubim.

Din naştere noi nu avem capacitatea de a iubi. Nu ne naştem cu ea. Noi ne naştem egoişti şi arătăm asta din primele gesturi pe care reuşim să le facem după naştere, din primele vorbe pe care reuşim să le spunem cu gura, din primele acţiuni de care suntem în stare cu mâinile noastre. Egoismul din noi se vede de la cea mai fragedă vârstă iar iubirea… e ceea ce credem că ni se cuvine. Iubirea nu o avem în noi la naştere, deci ne naştem cu nevoia de a fi iubiţi nu cu dorinţa de a iubi.

Citește mai mult

Joaca cu timpul – sfidarea timpului

de

Desigur că una din marile teme care a preocupat mintea şi inima oamenilor multă vreme şi o va mai preocupa câtă vreme va ţinea pământul, este cea a înţelegerii şi respectiv a manipulării timpului altfel decât a curs el până acum. Oamenii doresc dacă se poate să sfideze timpul şi să păcălească cumva vremurile ca să aibă mai multe zile la dispoziţie. Fie că vorbim de metode prin care să ne păstrăm tinereţea, de metode prin care să ne organizăm super eficient viaţa, de mecanisme menite să reducă timpul necesar unei operaţii la minim, de maşinării care ne deplasează cu viteze din ce în ce mai mari, de teleportare sau chiar maşinării menite să proiecteze individul înainte sau înapoi în timp, oamenii au încercat tot ce e posibil sau imposibil pentru a scăpa de timp cumva şi încercările astea nu s-au oprit aici.

Dorinţa de a dăinui peste timp, de a trăi mai mult decât ne este scris, teama de clipa morţii i-a făcut foarte inventivi pe oameni. Unele invenţii sunt de-a dreptul comice, altele sunt înspăimântătoare. Ele variază de la creme antirid, carneţele menite să organizeze munca, automatizări din ce în ce mai inteligente dar şi temutele şi „conspiraţionistele”  proiecte Philadelphia si Montauk despre care voi scrie tangenţial şi în meditarea de azi.

Citește mai mult

Astăzi

de

Unul din marele dezavantaje ale fiinţei umane este limitarea temporală. Omul nu poate trăi viaţa pe pământul acesta fără să ţină cont de timp, este mereu sub stresul timpului şi încearcă să planifice cât mai bine pentru a avea timp de toate. Cu toate că am devenit experţi în planificarea timpului, avem instrumentele necesare planificării timpului de la banalele carneţele cu foaie velină până la programe de computer supersofisticate, avem chiar programe de computere care fac previziuni destul de exacte despre viaţa noastră peste zeci de ani, cu toate că am inventat metode de a comunica şi a ne deplasa foarte repede, cu toate că lucrăm mai repede şi gătim mai repede o problemă se pare că nu o putem rezolva şi aceasta este timpul. Aşa cum scriam şi ieri, avem certitudinea doar pentru astăzi. Ieri s-a dus şi nu se mai poate întoarce şi mâine nu ne aparţine deşi îi facem planurile.

Astăzi e singura zi în care se poate face ceva. Astăzi e timpul să acţionăm, să trăim, să muncim, să iubim, să ne sfinţim, să ajutăm, să plângem, să râdem. Toate trebuiesc făcute la vremea lor şi vremea pe care o avem la dispoziţie este astăzi. Mihai Enachi scrie că „prezentul este cheia eternităţii” şi Scriptura spune de multă vreme aceeaşi afirmaţie. De acţiunile şi atitudinile de astăzi depinde nu doar frumuseţea vieţii ci şi eternitatea.

Citește mai mult

Mâine

de

În întâlnirile de consiliere obişnuiesc să fac anumite previziuni despre cum va evolua procesul de schimbare în sine şi unul din cuvintele care complică mult „previziunile” este cuvântul „mâine”. Acest cuvânt e unul din cele mai periculoase şi dăunătoare cuvinte şi dacă apare în vocabular frecvent. Este de cele mai multe ori un semn că avem de a face cu oameni care nu se vor schimba uşor sau că nu se vor schimba deloc.

De altfel cuvântul „mâine” este cel mai dăunător cuvânt pentru curele de slăbire, pentru mişcare, pentru învăţat, pentru pocăire, pentru ascultare, pentru plecare etc. Este dăunător pentru că mâine nu există. Există doar astăzi. Mâine nu avem nici o garanţie că e al nostru. Dar e dăunător şi pentru că arată spre indisponibilitatea la schimbare. Un om care nu vrea să schimbe în viaţa sa lucrurile le va lăsa pe mâine şi acel mâine de cele mai multe ori nu e a doua zi, acel mâine nu vine niciodată.

Cuvântul mâine este şi periculos. Este periculos pentru că în ceea ce priveşte tratamentele medicale sau mântuirea sufletului e posibil să fie fatal. Am auzit despre un bărbat dintre vecinii din trecut care a fost diagnosticat cu ceva afecţiuni ale inimii şi i s-au dat anumite medicamente pentru asta. A tot amânat începerea tratamentului pe mâine şi nu a mai apucat acel mâine pentru că inima a încetat să mai bată.

Citește mai mult