Să-i omorâm

de

Privesc cu îngrijorare la înfăptuirea a ceea ce era de altfel previzibil şi anume legalizarea uciderii copiilor bolnavi la care am mai făcut referire pe blog. La felul în care noi, oamenii mari, oamenii ştiutori, oamenii deştepţi, oamenii echilibraţi ştim să eliminăm dreptul la viaţă a unor oameni micuţi, a unor copii cărora noi nu le mai dăm şanse în deşteptăciunea noastră. De fapt parcursul e normal, după avorturi e logic că urma legalizarea eutanasierii copiilor, apoi pasul următor va fi lărgirea bazei de efect a măsurii la tineri, adulţi şi bătrâni.

Va fi uşor de ucis, doar o înţepătură mică, un somn profund din care nu se vor mai trezi. Doar o mască cu gaz pentru adormit apoi nenea doctorul va face injecţia morţii. Moartea va fi acel cal gălbui care va intra în trupul copilaşului. Fiecare celulă din corpul lui va simţi moartea, iar el, copilaşul, nici nu va şti că a fost ucis, nu se va plânge, nu va ţipa. Totul se va face cu mare linişte, cu o linişte eternă pentru copil dar cu zgomotul infern al iadului pentru doctori şi părinţi.

Oare de ce am ajuns să luăm rolul de dumnezei? De ce ne credem noi stăpâni peste toate? Cine ne dă dreptul să condamnăm la moarte? De ce în loc să devenim mai miloşi şi mai buni, devenim mai cruzi şi mai răi? Oare nu are legătură tocmai cu scoaterea lui Dumnezeu în afara vieţii noastre? Mare dreptate are Biblia care spune că înţelepciunea oamenilor e o nebunie înaintea lui Dumnezeu şi că oamenii vor fi lăsaţi în voia minţii lor blestemate.

Citește mai mult

Pericolul egalităţii dintre religie şi Dumnezeu

de

De-a lungul timpului, de când oamenii au început să creadă a existat mai mult sau mai puţin o egalitate între religia omului şi dumnezeul acelei religii. Culte sau religii orientale în care religia era un dumnezeu şi dumnezeul era o religie indiferent de personificarea acelui dumnezeu existau multe. Exemple în acest sens sunt cei care vedeau soarele, luna, stelele, animale, fenomene ale naturii ca pe dumnezei. La aceste religii este oarecum de înţeles egalul pus între dumnezeul lor şi religia lor dar ce mă îngrijorează mult e ceea ce se întâmplă în creştinism la capitolul acesta.

Dacă ar fi să discutăm cu orice lider religios actual, sau cu slujitori ai diferitor religii, chiar cu practicanţi sau membri implicaţi ai lor, vom vedea că foarte mulţi dintre ei pretind că religia lor e singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Celelalte religii sunt de regulă eretice şi deci omul nu are şansă să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu pe nici o altă cale decât prin religia celui întrebat. Lucrul acesta este mai mult sau mai puţin propagat dar în general se potriveşte marilor denominaţiuni creştine cel puţin în România. Unele chiar se pretind sau se prezintă a fi singura religie dreaptă şi adevărată iar altele doar cred şi transmit acest concept dar fără a ieşi public cu astfel de declaraţii.

Noi oamenii tare ne-am dori ca să intrăm în cer fără Hristos şi căutăm orice portiţă în afară de credinţa în Isus, asta ne face vulnerabili în a fi păcălite. Adică sperăm ca făcând parte dintr-o religie „dreaptă” sau „adevărată” să fim duşi de clerici sau slujitorii acelei religii în cer, fără ca noi să ne mai complicăm. Preferăm să facem toate ritualurile acelei religii, doar să nu ne lăsăm viaţa schimbată de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa se face că manipularea religioasă e din ce în ce mai mare iar oamenii se trezesc în forme şi dogme total străine de Dumnezeu. Formalismul ia o amploare colosală şi lucrurile simple devin extraordinar de complicate. Credinţa în Dumnezeu devine astfel o struţo-cămilă foarte greu de manevrat şi foarte costisitoare. Încorsetarea religioasă devine tot mai pregnantă şi oamenii nu îl mai cunosc pe Dumnezeu. Cunosc religia foarte bine, regulile acelei religii, ritualurile acelei religii, costurile acelei religii dar îl cunosc şi experimentează tot mai puţin pe Dumnezeu.

Citește mai mult

Ziua îndrăgostiţilor

de

Iată că  ieri am făcut pauză de la scris pentru că de atâta dragoste  şi îndrăgosteală ce m-au copleşit nici în tastatură nu am mai putut să bat. Cu îndrăgosteala asta nu te pui, un-doi te pune la pământ şi aşa îţi arde o mamă de bătaie de nu mai eşti om. Tot numai săgeţi te face „cupidon” de zici că eşti arici. Cum să mai scrii aşa? Te doare orice mişcare. În plus eram prea „pluşat” ca să o fac şi mai eram şi îngreţoşat de-a binelea de la cutiile cu bomboane în formă de inimioare aşa că s-au adunat toate, înţepături, pluşare şi îngreţoşare şi nu am mai putut scrie.

Totuşi, astăzi a trebuit să mă trezesc din mahmureală şi să continui să trăiesc, neîndrăgostit ca ieri, fără inimioare de ciocolată şi pluş şi fără sute de săgeţi înfipte ca la acupunctură în zona dorsală. Abia aştept ziua îndrăgostiţilor de la anu’ ca să mai fiu odată beat de dragoste. Unii ar zice că de Dragobetele ne îmbătăm iar de dragoste, dar nu e acelaşi sentiment, nu tu cupidon, nu tu roşu, nu tu denumire străineză la sărbătoare parcă sună şi aiurea „Dragobete” pe lângă concurentul său de ieri „Valentine’s Day” e un fel de variantă ţărănească mult mai puţin glossy, dar e bună pentru cei care vor o zi a îndrăgostiţilor în varianta românească, adică aşa, mai cu puţini bani şi băute cu rachiu nu cu şampanii.

Citește mai mult

Durerea schimbării este necesară

de

Dumnezeu ne-a creat în chip minunat şi a pus în noi capacitatea de a ne adapta şi dorinţa de a evolua. Ambele sunt binecuvântări mari dar oarecum dorinţa de a evolua este înfrânată de şabloanele create de capacitatea de adaptare la mediu şi situaţii. Pavel spune într-o scrisoare a sa despre dorinţa de a face bine dar cum răul este parcă lipit de el. Natura umană (însemnând aici obiceiurile, pornirile, şabloanele formate până la acea vârstă) se opune schimbării pentru că se tulbură confortul.

Creierul nostru are o mare capacitatea de a găsi căile cele mai scurte şi mai puţin dureroase în anumite situaţii. Unul din exemple este reacţia la durere. Un om neantrenat, fără perspectivă cauzală, la prima durere va lua calmante, la a doua la fel şi dacă dispare durerea deja face din asta un tipar care ulterior va fi destul de greu de schimbat şi va necesita durere. Aşa se face că din cele mai elementare lucruri până la cele mai complicate creierul dezvoltă anumite trasee neuronale care au menirea de a minimiza durerea, consumul de energie, timpul şi de a obţine maximul de plăcere.

Citește mai mult

Importanţa durerii

de

Ieri scriam despre faptul că durerea este un mare avantaj pentru noi oamenii. Acest avantaj e tocmai avertizarea că suntem în pericol. Dacă nu ar durea am putea fi răpuşi mult mai uşor de boli sau accidente. Fără durere viaţa noastră s-ar scurta considerabil şi adevărul acesta nu priveşte doar trupul ci şi sufletul.

Studiile recente arată că există şi o boală a durerii, adică durerea nu mai este o consecinţă a unei afecţiuni ci devine o boală în sine. Afecţiunile neuropate sunt un fel de „defecţiune” a stimulilor şi/sau neurotransmiţătorilor care face ca şi după dispariţia cauzelor durerea să rămână. Mai mult există şi dureri a căror cauză nu o mai putem elimina sau ameliora pentru că sunt cauzate de un stil de viaţă nesănătos de lungă durată.

Dincolo de durerile fizice şi de cauza lor trebuie să vorbim de durere ca fenomen. Durerea pentru om este obligatoriu prezentă în orice proces de evoluţie. Deşi noi oamenii fugim de durere totuşi fără durere nu putem progresa, nu ne putem schimba, nu putem performa. Vreau să vorbesc despre durerea bună a vieţii noastre şi despre importanţa acceptării durerii în vederea creşterii spirituale şi a dezvoltării personale.

Citește mai mult

Durerea – Aspecte importante

de

Unul din aspectele atât de comune vieţii pe acest pământ este durerea. Psalmistul, vorbind despre anii omului spune:” în timpul lor nu este decât trudă şi durere” iar Solomon în înţelepciunea sa ajunge cam la aceeaşi concluzie „toate zilele lui sunt pline de durere”. Peste toate astea foarte grăitoare devine experienţa noastră de viaţă a fiecăruia. Experimentăm durerea de la naştere până murim. Ajungem să o cunoaştem profund şi în toate aspectele, atât de bine încât o putem vedea uneori ca pe o prezenţă nelipsită din viaţa noastră.

Fie că este vorba de suferinţa fizică, când efectiv ne doare ceva din corpul nostru din cauza unui accident mai mic sau mai mare, din cauza proastei funcţionări a unor organe sau din cauza „uzării” unor părţi ale corpului. Fie că este vorba despre o durere lăuntrică, a sentimentelor noastre produsă de despărţiri de oameni dragi, de vorbe care ne-au rănit sau de dezamăgiri, orice variantă de durere ne produce disconfort, am vrea să scăpăm repede de ea.

Citește mai mult

Fii diferit

de

Pun aici lista cu meditările din seria „Fii Diferit” pentru că mi s-a cerut să le centralizez. Spor la a fi diferiţi 🙂 Fii diferit – Încurajează Fii diferit – Acţionează Fii diferit – Fii mulţumit Fii diferit – Fii cumpătat Fii diferit – Gândeşte Fii diferit – Fii creativ Fii diferit – Fii cinstit … Citește mai mult