Suntem responsabili pentru sentimentele pe care le avem

de

Mihai e un bărbat căsătorit, are un copil şi se înţelege bine cu soţia sa. Au aproape 30 de ani si 6 ani de când sunt căsătoriţi. A venit la consiliere nu pentru că nu merge ceva bine în relaţie, ci pentru că s-a îndrăgostit de o colegă simpatică. Îşi iubeşte soţia  şi o apreciază mult dar îi plac sentimentele acestea pe care le are pentru colega sa şi ar vrea să găsească o soluţie ca nimeni să nu sufere. Are chiar întrebări în legătură cu poligamia şi de ce e aceasta interzisă. Sentimentele sale susţine că sunt la fel de intense pentru ambele femei.

Intru conştient pe un teren sensibil, acela al responsabilităţii pentru ceea ce simţim. Dacă ar fi să calculăm totul după  standardele morale de astăzi ar trebui ca acest bărbat „să facă ce îi spune inima”. Dacă ar fi să urmăm normele morale ale lui Dumnezeu ar trebui să rezolve situaţia repede ca aceasta să nu evolueze. Dacă ar fi să urmăm sfaturile unora dintre psihologii vocali astăzi, ar trebui ca cei trei să negocieze pentru o relaţie reciproc avantajoasă, dacă ar fi să-i credem pe cei cu orientare creştină, omul ar avea nevoie de terapie pentru a depăşi situaţia. Unde este adevărul?

Citește mai mult

Suntem responsabili de ceea ce ascultăm

de

Şi dacă spuneam aici că se vorbeşte mult, înseamnă că se şi ascultă mult, mai puţin decât se vorbeşte, dar se ascultă mult, proporţional. Vremea în care oamenii ascultau din puţine surse s-a dus. Înainte era un singur post de radio şi altul de TV şi cine prindea ceva de pe la vecini era tare, îşi chema şi vecinii. Acum… e greu de numărat câte surse de gălăgie există. Numai să suceşti butonul de la scala radio undeva prin Bucureşti că sunt trei posturi pe milimetru de scală, pe internet sunt disponibile milioane de posturi, de televiziuni ce să mai zic?

Auzul e alta din binecuvântările majore ale lui Dumnezeu pentru oameni. Doar cine şi-a pierdut auzul poate compara realistic ce înseamnă să trăieşti fără el. Copilul nostru cel mare când a fost protezat şi veneam pe stradă prima dată cu aparatele pe urechi, s-a oprit la un moment dat, a ascultat atent şi întreabă: „Tati dar aud ceva atât de frumos, ce se aude?” Am întrebat: „dar ce auzi că nu e nimic deosebit, nu ştiu ce auzi, poate e un dereglaj al aparatelor?”,” Nu, nu e dereglaj e ceva ca o muzică, ca un piuit!” Atunci am auzit şi eu nişte păsări care ciripeau şi mi-au dat lacrimile. Era super încântat că a auzit acele păsări atât de banale pentru mine încât nu le mai percepea urechea mea, le considera parte din zgomotul natural înconjurător. Pentru el erau importante şi s-a oprit să le asculte. Pentru mine… eram deja obişnuit, nu credeam că e ceva ce merită atenţie. Auzul este o mare binecuvântare, ştiu asta nu doar teoretic, ci pentru că am un copil protezat şi se pare că şi cel mic va trebui protezat cât de curând, pentru că operaţia nu a avut efectul aşteptat.

Citește mai mult

Suntem responsabili de ceea ce privim

de

Ochii sunt o mare binecuvântare pe care Dumnezeu a îngăduit-o în viaţa noastră. Să poţi vedea este unul din cele mai mari satisfacţii pe care le putem trăi pe pământul acesta. Doar cine şi-a pierdut vederea ne poate spune o comparaţie despre cât de mare este binecuvântarea de a vedea comparat cu pierderea acestei binecuvântări.

Ochii ne ajută să ne trăim viaţa, să vedem pe unde ne deplasăm, să lucrăm şi să facem toate lucrurile acestea care ţin de existenţă dar tot aceiaşi ochi pot vedea peisaje superbe, cerul, picturi sau fotografii excepţionale, chipul unei persoane dragi sau iubite, chipul unui copilaş, un câmp de flori şi câte alte minunăţii care privindu-le ne face plăcere, ne încarcă cu energie, ne dau o dispoziţie bună, ne tonifică şi ne fac uneori să zicem: Oau! Sau Extraordinar!

CU alte cuvinte Dumnezeu a pregătit pentru noi lucruri extraordinare care pot fi văzute cu ochii noştri. El a creat totul şi uneori o simplă privire asupra măreţiei creaţiei „Ne taie respiraţia!”.

Citește mai mult

Suntem responsabili de ceea ce vorbim

de

Poate mă înşel, dar cred că niciodată nu s-a vorbit mai mult ca în zilele noastre. Avem sute de posturi TV iar la marea lor majoritate se vorbeşte aproape nonstop, avem mii de minute la abonamentele sau pe cartelele de telefon şi unii chiar îşi pun în gând să le consume pe toate, aşa se face că aproape de expirarea lor unii te sună „doar ca să nu rămână neconsumate”, avem mii se SMS-uri şi se trimit enorm de multe mesaje, avem messenger şi facebook care sunt conectate aproape nonstop, avem posibilitatea să vorbim ieftin de tot,  gratis chiar şi în afara graniţelor ţării. Am putea concluziona că niciodată nu a fost mai uşor să comunici, să vorbeşti şi cel puţin voi care citiţi aceste rânduri aţi putea spune că avem şi libertatea de a vorbi ce ne place, când ne place, cu cine ne place indiferent dacă e de bine sau de rău, indiferent dacă trebuie sau nu, indiferent dacă e constructiv sau distructiv.

Este adevărat că oamenii sunt creaţi cu capacitatea de a gândi, despre care scriam ieri câte ceva, dar are la îndemână şi comunicarea verbală pentru a comunica şi exprima, e ceva în plus faţă de alte creaturi, astea sunt aspecte care, măcar teoretic, ne diferenţiază de animale. Oamenii pot rosti cuvinte, pot concepe, crea, enunţa cuvinte şi propoziţii. Oamenii au capacitatea de a se face înţeleşi, de a crea prin cuvinte. Asta ar trebui să ne bucure extraordinar de mult şi să ne provoace să fim creativi, să ne provoace la a gândi cum să creăm frumosul prin cuvintele noastre, cum să mângâiem, să alinăm, să încurajăm, să aducem speranţă, să construim. Noi oamenii putem vorbi fie prin cuvinte rostite, fie prin cuvinte scrise, fie prin cuvinte sau expresii nearticulate de aprobare sau negare etc, fie prin cuvinte care au fost doar gândite.

Citește mai mult

Suntem responsabili de ceea ce gândim

de

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. 1 Petru 3:8

Ieri la mesajul de dimineaţă din Biserica Betel din Mediaş am avut provocarea la responsabilitate pentru cei prezenţi şi pentru mine. O chemare la a trăi ştiind că orice decizie luată va avea consecinţe în viaţa noastră. Fie că avem decizii bune sau rele, ele vor influenţa viaţa noastră obligatoriu pe termen scurt sau pe termen lung (eternitate). Astăzi am dorinţa de a scrie despre responsabilitatea faţă de gândurile noastre apoi în această săptămână de alte responsabilităţi.

Gândurile care le avem, pe care rareori le vede cineva, care sunt doar ale noastre, pe care le ştim doar noi şi Dumnezeu nu trebuiesc lăsate „necontrolate”. Desigur, mulţi dintre noi dacă nu toţi am gândit şi la lucruri care erau bune, nobile, benefice dar am gândit şi la lucruri care nu ne fac cinste, am gândit la aspecte altruiste, constructive dar şi la unele egoiste sau distructive, am apreciat în gândul nostru sau am desconsiderat sau dispreţuit. Am păstrat curăţia sau ne-am permis să avem gânduri murdare. Mintea noastră este locul secret în care putem, avem libertatea să ţinem şi să creştem orice fel de gânduri ne plac dar nu fără consecinţe.

Citește mai mult

Până la urmă ce înseamnă pocăinţă?

de

Scriam ieri despre o pantă periculoasă a celor ce vor să fie pocăiţi şi aceasta este ispita de a fi pocăiţi de meserie. Meserie nu în sensul bun al cuvântului ci în sensul alterat de astăzi unde expresia „meseriaş” a căpătat mai degrabă valenţe de ironie, mândrie, slabă calitate şi superficialitate. Voi încerca astăzi să scriu despre ce înseamnă pocăinţa cu adevărat ca alternativă la o pocăinţă exterioară doar. Voi folosi în aceste sens anumite citate deja scrise (că doar nu reinventez roata) şi câteva notări personale că tot se numeşte blogul acesta şi www.pocăitu.ro 🙂

Creştinul pe blogul său Dumnezeu este dragoste spunea bine că : „Din învăţătura Bibliei vedem ca pocăinţa este o condiţie absolut necesara pentru mântuire. De fapt, toţi proorocii din Vechiul Testament, Ioan Botezătorul, Isus și apostolii ne cer să ne pocăim. „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 4:17 De fapt, în Biblie ni se spune că la începutul credinţei trebuie să fie pocăinţa. Deci e clar că pocăinţa este o condiţie necesară pentru toţi creştinii, indiferent de denominaţiune.

Dar totuşi ce înseamnă pocăinţa?

Citește mai mult

Așa, bonus despre ce se întâmplă cu noi

de

Vă spuneam în postările trecute ceva despre consumism sau consumerism (cum o fi mai corect), despre poftele stârnite în noi, despre modificările operate în mintea noastră de corporații și sisteme pentru a fi robi ai lor. Spuneam că noi nu contăm decât dacă suntem profitabili și orice e neprofitabil ei vor elimina, fără milă, fără … Citește mai mult