Violenţa domestică. Ce poate face o femeie abuzată

de

Din păcate mult prea des am auzit întrebarea aceasta de la femei creştine. Există „case” în care violenţa e mod de viaţă. Fie că este vorba de violenţă fizică, psihică sau de altă natură. Multe femei trăiesc în violenţă pentru că au un soţ abuziv dar şi pentru că habar nu au ce este de făcut în asemenea situaţii sau pentru că sunt îndoctrinate greşit cu privire la relaţiile familiale.

Reacţia noastră naturală, pusă în noi de Dumnezeu, este ca atunci când ne atingem de un obiect fierbinte să retragem mâna imediat. Asta se întâmplă aproape automat, nu trebuie să te gândeşti jumătate de oră dacă e bine sau nu să ţii mâna n locul în care te va răni grav. Dumnezeu a pus în noi capacitatea asta de a ne feri de situaţiile periculoase pentru a ne proteja. La fel se întâmplă şi dacă alunecăm şi suntem în pericol să cădem de undeva, ne prindem cu toată puterea de ceva care ne-ar putea ţine. În felul acesta ne protejăm şi asta e o lege divină pusă în noi.

Dacă e să vorbim de alt gen de pericole mai puţin iminente tot cam aşa reacţionăm. Un om conştient şi echilibrat dacă ştie că fumatul îi face rău va renunţa la ţigară, chiar dacă pentru unii este foarte greu totuşi vor face eforturi să renunţe. Dacă ştie că un anumit gen de mâncare îi face rău inimii bolnave atunci cel responsabil va renunţa la acele grăsimi de care tot vorbeşte doctorul doar să protejeze cât mai mult inima. Ce se întâmplă însă în cazul relaţiilor pline de violenţă din familiile multor persoane?

Citește mai mult

Nevasta să se teamă de bărbat

de

Aseară la Radio Samariteanul la emisiunea pe care o fac în fiecare miercuri „Căsătoria merită” am abordat tema foarte sensibilă a violenţei domestice şi impactul acesteia, dar mai ales ce se întâmplă în casele creştinilor la acest capitol şi cumva sunt conectat încă la subiect şi mintea încă descoperă idei noi cu privire la asta. Se pare că tema a stârnit interes că intervenţiile au fost multe, unele echilibrate, altele mai „violente” pe acest subiect.

Poporul român, pentru că nu am studiat la alţii, de multă vreme are plantată în mentalitate această superioritate a bărbatului în faţa femeii şi mai are plantat în mentalitate conceptul că femeia (a se citi şi soţia) trebuie „să ştie de frică” ei bine aceste „concepte” nu au ocolit deloc familiile creştine tradiţionale şi nici pe cele neoprotestante. Nu de puţine ori am văzut violenţa între soţi pe stradă, în tren şi chiar la biserică, ca să nu mai vorbesc de arătarea ei în cazurile pe care le-am consiliat. Această violenţă nu vizează doar abuzul fizic ci şi pe cel psihic, spiritual, sexual sau verbal.

Citește mai mult

Mă faci de ruşine mă…

de

„…nu mai pot scoate capul în lume, mă discută lumea în biserică, vorbeşte toată strada. Ce n-ai avut tu? Ce ţi-a lipsit în casa mea? De ce ne pedepseşti în halul ăsta? Chiar nu ţi-e milă de noi? Şi… tăcere… Adolescentul nu ridica privirea din pământ, era dus undeva departe cu gândurile şi se chinuia să-şi pună frâu lacrimilor dar nu reuşea. Într-un târziu, cu glas tremurat a spus:

Nu am cu voi nimic. Nu vreau să vă fac una ca asta. Vreau doar să trăiesc altfel decât trăiţi voi. După care iar hohote de plâns ale părinţilor şi aceleaşi argumente: Nu te gândeşti că ne vorbeşte lumea, că nu mai putem scoate capul din casă, că ne distrugi? Nu ţi-e milă de mamă-ta care s-a chinuit să te nască şi să te crească? Nu ţi-e milă de mine că am muncit ca un rob toată viaţa ca să aveţi tot ce vă trebuie?”

E o parte aproximativă a unui dialog pe care l-am notat în urma unei şedinţe de consiliere acum doi ani. Mama şi tata împreună cu fiul lor de 17 ani discutau cam în felul acesta în cabinet. Cazul nu e deloc singular şi e dramatic pentru oricare părinte ca să-şi vadă copilul că „o ia pe căi greşite” greşite aici însemnând altele decât cele dorite de părinţi.

Citește mai mult

Părinţii pe facebook

de

Astăzi vreau să vă fac o provocare tuturor celor care aveţi copii şi mai ales dacă aceştia sunt la vârsta navigării pe internet. Provocarea e una „ciudăţică”: Faceţi-vă cont pe facebook!

Mediul online este unul care acum nu mai poate fi ignorat şi face şi va face parte din viaţa oamenilor tot mai mult. Internetul are o mulţime de întrebuinţări utile şi avantaje dar de foarte multe ori este deturnat spre scopuri rele şi meschine. Mai devreme sau mai târziu copiii voştri vor dori un cont pe facebook sau alte reţele sociale şi lucrul acesta nu îl puteţi interzice absurd, în cel mai fericit caz îl veţi putea amâna o vreme. Aşa că mai devreme sau mai târziu fata sau băiatul tău, va face un cont pe facebook cu sau fără acordul tău.

Multă lume priveşte internetul şi reţelele sociale cu ochi răi pentru că se fac multe excese, dar problema majoră nu este la internet sau facebook ci la noi. Interzicând utilizarea acestor „scule moderne” nu rezolvăm problema ci doar o îngropăm cumva şi generăm tensiune. O vreme copilul, adolescentul va accepta interzicerile părinţilor în această privinţă, dar la un moment dat argumentele lor (care de multe ori sunt nefondate) nu mai pot sta în picioare pentru că nu sunt întemeiate. Abordarea corectă este o educare bună şi în acest sens şi asta înseamnă implicare.

Citește mai mult

Tu ce vei discuta azi?

de

Când mass-media îţi face agenda.

Unul din cele mai dăunătoare efecte ale mass-mediei este acela că face agenda oamenilor. Aproape toţi oamenii din România zilele astea de început de septembrie 2013 în conversaţiile pe care le au când se întâlnesc vor discuta despre: câinii maidanezi, Roşia Montană, războiul din Siria dar şi alte subiecte , multe din ele cancan. Marea majoritatea a românilor asta vor discuta la serviciu cu colegii în dimineaţa asta, acasă cu soţul sau soţia sau pe stradă când se întâlnesc cu cineva şi de ce nu în biserică până începe programul.

Faptul că suntem informaţi nu e rău dar realitatea e că suntem dezinformaţi cu pretenţia de informare. De altfel media ne prezintă o informaţie „ajustată” „aranjată” în funcţie de interesele celui care deţine trustul. Un exemplu clar şi revoltător este cel observat de cei care monitorizează presa în România unde se vede clar că unele televiziuni care au făcut reclamă agresiv proiectului Roşia Montană nu au prezentat nici o ştire despre protestele din Bucureşti şi din ţară (detalii aici). Acesta este unul din adevărurile vizibile şi evidente despre manipularea din mass-media însă toată mass-media aşa se raportează. Practic ne pun pe agendă ce doresc ei nu realitatea neapărat.

Mass-media ne alterează adevărul prezentat. Sute de articole au fost scrise şi pe seama păstorului şi a fiului său ucişi acum o lună şi efectiv am fost intoxicaţi cu sute de ştiri şi scenarii „senzaţionale” care nu aveau ce căuta în agenda noastră. Şi mai trist e că şi anumite site-uri care se pretind a reprezenta creştinismul neoprotestant în România au devenit „ziare de scandal” în privinţa asta. Au preluat fără filtre sau analiză toate mizeriile din mass-media „senzaţională”. Adevărul prezentat de mass-media este unul ajustat ca să dea bine la audienţă, titlurile sunt făcute în aşa fel încât să te provoace, ştirile sunt ajustate ca să creeze intrigă şi să captureze cititorul sau ascultătorul şi mai mult, adevărul nu mai este valabil dacă e pusă în joc audienţa pe care o au.

Citește mai mult

Fugind spre o altă lume – III

de

O lume neprietenoasă şi ostilă nu va fi plăcerea copiilor. Ei vor căuta automat, inconştient o altă lume, una în care să fie primiţi, una în care să fie acceptaţi, una în care să fie loc de ei. Copiii vor „fugi spre o altă lume” care nu e mai bună dar care îi acceptă în otrava ei.

De la naştere copiii primesc ceva atenţie. Cei mai mulţi dintre părinţi vor lua liber de la serviciu, mamele în cele mai multe cazuri (dar din păcate în tot mai puţine) vor sta în concediu pentru îngrijirea copilului o vreme, aşa se face că vreo doi ani copilul are mama lângă el. După cei doi ani însă lucrurile se schimbă dramatic şi pentru copil e prima palmă majoră luată de la mediul său de viaţă. Mama pleacă la serviciu că se termină concediul.

Copiii sunt separaţi fără milă de părinţii lor încă de la cele mai fragede vârste. Creşele şi grădiniţele private au devenit afaceri extraordinar de profitabile. Nu doar că sistemul ne separă de copiii noştri, dar mai şi plătim pentru asta bani serioşi. Sistemul este construit astfel încât de foarte timpuriu copilul să fie luat de lângă părinţi şi educat de „sistem”. După ce trece de la creşă spre grădiniţă situaţia nu se schimbă, trece la şcoală, la liceu, la facultate şi el, copilul, nu se mai simte parte a familiei.

Citește mai mult

Fugind spre o altă lume – II

de

Prezentam ieri cazul lui Marius, un băieţel aşteptat, acceptat, dorit chiar. Un băieţel care avea să primească „tot ce îşi doreşte un copil” adică televizor, jucării, mâncare, o cameră a sa şi mai ales care nu va fi sufocat de părinţi. Marius a crescut singur cu televizorul şi jucăriile sale. Am putea credea că era foarte fericit, asta îşi doresc aparent toţi copiii dar… citiţi povestirea de ieri ca să vedeţi cum stau lucrurile.

Copiii, dragii mei, nu ştiu ce e cel mai bun pentru ei. Nu au capacitatea să discearnă între bine şi rău, nu pot vedea consecinţele faptelor lor şi efectul acestora pe termen lung. Aşa se face că el va dori să mănânce doar nutela la micul dejun, la prânz dar şi la cină. El va dori să folosească fierăstrăul electric cu care lucrează tata şi chiar va plânge tare şi va insista ca el să îl primească pentru a „lucra”ceva. Copii vor dori chiar să conducă maşina tatei sau să umble la aragaz ca mama. În toate aceste cazuri tata şi mama îl opresc deşi copilul îşi doreşte mult să facă sau să folosească acele lucruri. Părinţii ştiu că nu sunt sigure pentru vârsta lor, părinţii prevăd ce s-ar putea întâmpla, părinţii văd pericolul pe care copiii nici nu îl bănuiesc.

Să interzici copilului unele lucruri este perfect natural şi o dovadă de iubire. Îi vrei binele, îl vrei sănătos. Îi oferi la micul dejun o felie de nutela şi poate dacă insistă încă o jumătate dar la prânz şi seara nu îi împlineşti pofta pentru că trebuie să mănânce şi altceva. Ştii că dacă face un obicei din asta va avea probleme cu dantura, cu dezvoltarea şi va fi hiperactiv. El nu ştie astea, el vrea nutela dar mama care îl iubeşte nu îi oferă.

Citește mai mult