Lună: aprilie 2013

Toleranţa

de

Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! 1 Petru 2:17

Duminică la mesajul de seară Cristian Rău a atins tangenţial un subiect care mi-a mai dat de gândit acum ceva vreme în urmă şi la care vreau să mă opresc în dimineaţa asta: toleranţa.

Nu cred să fi fost în istorie o perioadă mai „tolerantă” ca acum. Se face apel pe toate canalele media disponibile să nu judecăm pe alţii ci să îi tolerăm. Conceptul în sine nu este rău deloc, este chiar biblic însă vreau să vedem unde avem voie să fim toleranţi şi unde Dumnezeu ne interzice asta.

Dacă privim în Scriptură mesajele de toleranţă sunt clare mai ales în Noul Testament unde îndemnurile de a îi tolera pe cei slabi sunt multe, la fel îndemnurile de a îi tolera pe cei ce îţi greşesc sau pe cei în nevoie, sau vedem foarte clar desfiinţarea barierelor care ţin de naţionalitate pentru că Scriptura spune că în Hristos nu mai există rase de oameni ci doar oameni mântuiţi şi oameni care nu sunt mântuiţi. La fel vedem apel la milă faţă de păcătoşi, milă dovedită de Domnul Isus Hristos prin jertfa sa de la Golgota. Îndemnurile la iubire necondiţionată faţă de oameni ca şi versetul de mai sus sunt destul de evidente în Noul Testament, la fel şi îndemnurile la iertarea celor ce greşesc. Cred că putem vorbi de toleranţă maximă dacă privim aceste aspecte.

Citește mai mult

Vulnerabilitatea, câte este de periculoasă?

de

Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pândesc viaţa se sfătuiesc între ei, zicând: „L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!” Psalmul 71:10-11

Recent am avut discuţii despre faptul că nu e bine să fii vulnerabil. Discutam cu nişte cunoştinţe referitor la cât de uşor spun eu lucruri despre eşecurile şi greşelile mele altora şi am primit cumva avertismente că e o mare greşeală să spun despre mine că asta mă face vulnerabil. Asta mă face să meditez la ce este vulnerabilitatea, cât de bună sau dăunătoare este? De unde e teama asta de a ne da pe faţă şi eşecurile? Trebuie să fim vulnerabili sau nu? Ce anume ne face vulnerabili?

O temă larg abordată pe această temă e intimitatea pe internet. Nu puţine sunt articolele care recomandă ca pe profilul de facebook să nu pui prea multe poze sau informaţii că te face vulnerabil, alte voci spun că trebuie să ai tot felul de filtre pe calculator care să îţi asigure anonimatul la navigarea pe internet. Până acum am acceptat aceste provocări dar astăzi vreau să le răscolesc puţin. Logica ar fi că dacă cineva vede poze cu tine sau are informaţii despre trecutul tău ar putea să îţi facă ceva rău… folosind acest informaţii împotriva ta în cazul acesta împotriva mea. Nu sunt nici de departe omul care să folosesc facebook-ul la uscat lenjeria intima ci cred că îl folosesc constructiv, util dar şi personal într-o proporţie echilibrată dar nu înţeleg cum ar putea fi folosite aceste informaţii împotriva mea atâta vreme cât eu nu am de ascuns nimic. Probabil un tânăr care a făcut o băută cu prietenii ar fi vulnerabil la o angajare ulterioara dacă aceste poze scapă pe internet, sau o soţie dacă a fost la o petrecere unde soţul vede ceva ce nu i-ar cădea bine deloc, sau un copil pe care taicăsu îl descoperă pe facebook că nu e tocmai sfinţişorul pe care îl are acasă.

Citește mai mult

Cu Dumnezeu prin pustie…

de

Căci Tu eşti ajutorul meu, şi Sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte. Psalmi 63:7  – 8

Viaţa noastră ne duce de multe ori prin pustiu. Pustiu care nu e iubit de nimeni, pustiu care poate să însemne: nelinişte, lipsuri, lipsă de acceptare, suferinţă fizică, prigonire, sete şi foame etc. Viaţa în pustie e foarte grea. În pustie nu ai decât nisip, vânt soare şi pe tine. În pustie după o vreme agonizezi, te încearcă disperarea, deznădejdea, descurajarea. În pustie ajungi să cunoşti cât eşti de limitat şi până unde ai puteri de rezolvare a lucrurilor. În pustie eşti obligat să stai mult doar tu cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Da chiar dacă nu crezi în El, pustia te face să strigi către El. Pustiul este locul de care toţi ne ferim dar este totuşi un loc care ne poate apropia de Dumnezeu extraordinar de mult.

Biblia ne spune că El vorbeşte oamenilor când într-un fel când în altul şi câteodată Dumnezeu pentru a ne putea vorbi ne duce în pustie. Poate a încercat adesea să ne capteze atenţia, să ne vorbească blând şi calm în mijlocul binecuvântării şi a celor dragi dar nu am avut vreme să ascultăm şi e nevoit Dumnezeu să ne ducă în pustie ca să fim doar noi cu El. Nu doar de asta ne duce Dumnezeu în pustie. Uneori ne duce acolo tocmai pentru că anumite examene doar acolo pot fi susţinute, încercarea credinţei noastre suportă diferite grade de examinare iar unele din examene acolo se dau, în secetă, buze uscate, lipsă de viziune şi speranţă, lipsă de apă şi de hrană, lipsă de iubire şi afecţiune. Da vrem sau nu vrem uneori ajungem şi în pustie.

Citește mai mult

Este Dumnezeu rasist?

de

„Cuvintele voastre Sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: „Ce-am spus noi împotriva Ta?” Maleahi 3:13

Recunosc că scriu aceste rânduri provocat de un comentariu pe facebook, o cunoştinţă scria probabil dintr-un suflet amărât şi deznădăjduit că Dumnezeu este rasist şi că iubeşte românii şi pe ei îi binecuvintează iar pe ţigani îi lasă în necaz. Acesta a fost un factor declanşator, întrebarea asta e mai veche. M-am întrebat adesea despre naţii întregi care aparent sunt condamnate de la naştere încă. Oare e Dumnezeu rasist?

 Sunt multe rase de oameni care ar putea să se plângă că sunt tratate de Dumnezeu diferenţiat de alţii. Dacă mergem după logica omenească anumite popoare sunt binecuvântate şi altele nu sunt binecuvântate. De exemplu orice om ai intreba: Ce ţară e binecuvântată America sau Somalia? Ar spune aproape instant că America. Dacă întrebarea s-ar referi la America şi România poate s-ar găsi unii să spună că România dar majoritatea tot la americani ar face referire. Şi dacă am restrânge şi mai tare şi am face comparaţie între America şi Germania, părerile ar fi împărţite mult mai echilibrat între unii şi alţii sau pentru amândouă ţările. Totuşi este un criteriu de evaluare omenesc o fi şi cel divin?

Citește mai mult

Nădejdile amânate

de

O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. Proverbe 13:12

Nu ştiu în ce măsură vi se potriveşte versetul acesta dar de mine se lipeşte ca magnetul pe uşa frigiderului. Mă surprind adesea afectat (tare) de nădejdile amânate. Deşi mi-am format un stil de viaţă defensiv şi când spun defensiv în cazul acesta mă refer la a nu avea aşteptări (sper puţine lucruri) totuşi parcă dezamăgirile sunt atât de intense şi profunde încât inima mi-o simt „moale ca apa”

Nu e vorba neapărat de promisiuni pe care alţii mi le fac ci e vorba şi de „nădejdile” sau speranţele pe care mi le fac singur. Cu toată disciplina pe care mi-o impun la capitolul acesta (şi vă asigur că e riguroasă) tot se nasc speranţe firave pe undeva. Sunt dorinţe nerostite şi negândite, nemeditate dar totuşi apar şi din păcate nu le observ decât în momentul în care „inima se îmbolnăveşte”

Scriptura spune că o speranţă care se tot amână dă boală inimii. Nu am ajuns să îmbolnăvesc inima fizic dar dezamăgirea unei nădejdi amânate sau neîmplinite e aşa de grea uneori că aş putea să o folosesc la compactat asfaltul de la drumuri.

Citește mai mult

Nu fi supărat pe daltă…

de

Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Efeseni 4:6

Când discut cu oamenii şi ajung la capitolul sfinţire toţi care sunt copii ai lui Dumnezeu sunt de acord că Dumnezeu cât suntem încă pe pământ lucrează în noi ca să ne desăvârşească. Suntem cu toţii de acord că viaţa de credinţă este în acelaşi timp şi atelierul de modelare al caracterului, atelier în care Dumnezeu ne transformă din zi în zi în asemănarea cu Domnul Isus Hristos.

Ei bine atâta vreme cât sunt în acest atelier mă pot aştepta la multe schimbări dacă sunt dispus să mă schimb. Dumnezeu modelează cu mare măiestrie fiinţele noastre. De cele mai multe ori EL lucrează fin, cu mare blândeţe şi milă pentru că „ştie din ce suntem făcuţi” aşa că îşi udă mâinile ca olarul şi fiinţa noastră pur şi simplu lunecă prin mâinile Sale formându-se ceea ce Dumnezeu intenţionează. Spune Scriptura că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel când în altul numai să luăm aminte. Filipeni 2:13  Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi…

Citește mai mult

Când Dumnezeu îşi urmează planul Său

de

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11

De regulă când auzim expresia „planul lui Dumnezeu” ne gândim la lucruri grandioase, mari şi ample dar astăzi aş vrea să meditez la lucruri mici şi mărunte, atât de mici încât poate oamenii nu s-ar complica cu ele. Ştiu, sunt la curent cu planurile mari ale lui Dumnezeu, planurile Sale de mântuire, salvare a oamenilor dar şi cu planurile Sale de judecată a acestui pământ şi de distrugere a răului la final în măsura în care ele sunt descoperite de Scriptură şi în măsura în care am de la EL lumina necesară să le înţeleg dar azi vreau să mă opresc la mărunţiş.

Aşa e că de multe ori poţi avea bani mari în buzunar şi să nu prea îi poţi folosi pentru lucruri urgente? Eu am păţit-o în gara din Târgu Neamţ dacă îmi amintesc bine. Aveam o hârtie de 500 de lei (abia apăruseră) şi trebuia să ajung la Paşcani. Biletul costa undeva la 7,5 lei dar gara aceea e una mica şi la o extremă a oraşului, trenurile sunt rare şi e dramă să îţi spună la casa de bilete: „Mergeţi şi schimbaţi undeva că nu am rest”. Să te duci în oraş înapoi înseamnă să ratezi trenul, să schimbi undeva nu ai cum, să mergi cu naşul nu îţi dă mâna să îi dai 500 de lei. Am fost nevoit să mă întorc în oraş şi să aştept următorul tren cu 4 ore mai târziu. Aveam bani dar nevoia mea era una mică.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.