An: 2013

Singurătatea în copilărie şi adolescenţă

de

Una din marile probleme în formarea omului este interacţionarea cu cei din jur. De când ne naştem comunicăm, interacţionăm, exploră, cunoaştem. Relaţiile cu alţi oameni sunt vitale pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă. Copiii au neapărată nevoie de relaţii sănătoase cu părinţii lor şi dacă nu le au întreaga lor existenţă va fi marcată de slaba calitate a acestor relaţii sau de lipsa acestora.

Copiii în care părinţii investesc „relaţie de calitate” devin oameni puternici, oameni siguri, oameni de calibru în schimb din rândul celor care nu au avut relaţii se ridică rar astfel de oameni. Depinde de noi în mare măsură ce fel de oameni vor fi copiii noştri mâine.

Pe măsură ce cresc copiii ori se izolează mai mult ori caută relaţii mai multe asta depinde de caracterul lor dar mai ales de experienţele relaţiei lor cu părinţii. Dacă relaţia a fost una de dominare din partea părinţilor, de nu e voie, de nu e bine atunci au mari şanse să devină „introvertiţi profesionişti” dacă însă părinţii au avut o poziţie echilibrată, s-au implicat, i-au susţinut, încurajat aceştia vor căuta relaţii şi nu le va fi teamă de ele.

Citește mai mult

Singurătatea

de

 „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18

Mă scormoneşte „piticul de pe creier” de ceva vreme să scriu despre singurătate. Fac asta pentru că deseori ajung la discuţii contradictorii cum că singurătatea ar fi bună sau rea şi depinde de persoanele cu care vorbesc ce anume susţin. Pentru cei care zic că e rea eu spun că e bună, pentru cei care spun că e bună eu spun că e rea. În speranţa că încă „nu v-am băgat în ceaţă” ia să mă apuc de explicat câteva aspecte. Voi vorbi despre singurătate la modul general apoi in următoarele meditări despre singurătatea în copilărie şi adolescenţă, singurătatea la tinereţe, singurătatea în relaţii şi singurătatea la bătrâneţe şi în faţa morţii.

Aud adesea folosită expresia din geneza citată mai sus: Nu este bine ca omul să fie singur… şi văd adesea persoane care sunt singure, mai ales femei, cum suferă la fiecare anunţ de căsătorie făcut în biserică sau la fiecare nuntă la care participă. Cred că o mare parte din suferinţa lor e cauzată de principii de viaţă dobândite şi neverificate.

Citește mai mult

Portocala

de

Am găsit printre drafturile mele această povestire. Nu îi ştiu autorul dar trebuie citită.

De mic copil îmi pierdusem părinţii şi am ajuns la nouă ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar. Trebuia să lucrăm 14 ore pe zi în grădină, în bucătărie, la grajduri, pe câmp. Nicio zi nu aduse vreo schimbare, şi în tot anul nu era decât o singură zi liberă: ziua de Crăciun. Atunci fiecare băiat primea câte o portocală în cinstea pruncului Iisus. Asta era totul.Dulciuri, jucării şi portocale primeau doar aceia care în decursul anului dădeau dovadă de hărnicie şi ascultare. Aceste portocale de Crăciun întrupau dorinţa unui întreg an.

Astfel mai veni o dată Crăciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de băiat aproape sfârşitul lumii. În timp ce alţi băieţi treceau pe la directorul orfelinatului şi primeau câte o portocală, eu trebuia să stau într-un colţ al încăperii şi să privesc. Asta era pedeapsa primită pentru că într-o vară voiam să fug din orfelinat.După împărţirea portocalelor, ceilalţi băieţi puteau să se joace în curte, iar eu am fost obligat să merg în dormitor şi să stau acolo, în pat, toată ziua. Eram nespus de trist. Plângeam şi nu mai voiam să trăiesc.

Citește mai mult

Gustă viaţa

de

“Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9)

Spuneam că nu e usor să trăieşti clipa şi nici să trăieşti viaţa dar e foarte frumos să reuşeşti asta şi e posibil. Uşor este să „ucizi clipa” prin anumite evenimente imorale în viaţă şi să nu-ţi trăieşti viaţa „donând” zilele tale muncii, ineficienţei, corporaţiilor, băncilor, activismului religios sau firii pământeşti cu orgoliile sale infantile.

Trăirea vieţii este o mare artă şi se pare că puţini o cunosc. Specialiştii au aflat din sondaje că doar 20% din cuplurile chestionate declară că sunt fericite împreună, deci în cele mai multe cazuri relaţia dintre soţi nu este tocmai o „savurare” a vieţii. Nu este tocmai deliciul acela deosebit, aroma despre care spune Scriptura şi realitatea pentru mulţi e departe de versetul care spune: Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Citește mai mult

Trăieşte-ţi viaţa

de

Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Eclesiastul 9:8 – 10

Continuăm meditarea de ieri în care spuneam de importanţa existenţei unor haine albe şi a undelemnului pe cap pentru a putea trăi clipa, pentru a putea trăi viaţa la maxim, pentru a putea „profita” în sensul bun de toate „bunătăţile” pregătite de Dumnezeu pentru viaţa de pe pământul acesta. Astăzi vom vedea care sunt adevăratele trăiri ale clipei şi aici s-ar putea să fiu subiectiv pentru că fiecare din noi are „plăcerile sale” însă dacă mă ţin aproape de Scriptură nu prea am cum debita prostii.

Prima dată mă voi referi la „abilitatea” noastră extraordinară de a rata clipa, de a nu o trăi. Mă uit în urmă în viaţa mea şi găsesc multe… tone de clipe netrăite, găsesc o porţie considerabilă de viaţă netrăită. Dacă mă uit în prezent la cât trăiesc din viaţa mea mă cam sperii şi îmi e „ciudă” că nu trăiesc fiecare clipă. Îmi pare rău de fiecare clipă în care preocupările mele, obligaţiile asumate, formările trecutului şi inconştienţa nu mă lasă să le trăiesc.

Citește mai mult

Trăieşte clipa

de

Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Eclesiastul 9:8 – 10

Un îndemn foarte apelat în zilele noastre este „Trăieşte clipa!” sau încă o variantă „trăieşte viaţa” deşi mă cam indignau la un moment dată că le asociam cu ceva rău, cu desfrânare, cu libertinaj acum îmi dau seama că am greşit. Este una din expresiile „aruncate la gunoi” din cauză că unele persoane o folosesc într-un alt mod decât cred eu că e normal aşa că m-am hotărât să mă repoziţionez faţă de ea.

Pasajul citat face referire la acest aspect şi Solomon face această recomandare la trăirea din plin a ceea ce vine ca binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Este adevărat că puţin în alte condiţii faţă de ceea ce recomandă mass-media astăzi dar mesajul transmis e acelaşi. Trăieşte viaţa la maxim.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.