„De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.” Nicolae Steinhardt
Priveam ieri pur şi simplu la feţele oamenilor de pe stradă. Rămăsesem blocat câteva minute pe chipurile celor care treceau pe lângă mine. Citeam pe feţele lor, ale celor mai mulţi dintre ei, resemnare, durere, abandon, tristeţe. Fiecare mergea cu gândurile lui triste şi cu frământările minţii sale. Am citit atâta singurătate şi izolare că m-am speriat. Mi-am adus imediat aminte de vorbele lui Nicolae Steinhardt scrise în Jurnalul fericirii „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.”
Mă duce gândul la o întâmplare similară în Biblie. Domnul Isus stă lângă o fântână unde apare o femeie căreia „îi citeşte trecutul” şi îi citeşte golul din inimă şi durerea şi lipsa de sens. Nu ştiu ce exprima faţa acelei femei dar cu siguranţă o foame disperată de iubire exista în viaţa ei de vreme ce a schimbat atâţia bărbaţi. La fel ca mulţi oameni azi care trec din căsnicie în căsnicie căutând iubire.