An: 2013

Viaţa ca o cafea bună

de

În vizită la fostul profesor. Elevii de altădată erau acum oameni maturi, cu familii, cu slujbe bune. Din când în când, îşi găseau timp să-l viziteze pe bătrânul dascăl care le fusese diriginte în liceu şi de la care învăţaseră multe lecţii de viaţă. Profesorul le oferi tuturor cafea, dar într-un mod neobişnuit. Aduse ceşti … Citește mai mult

El este mai mic decât tine

de

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. Geneza 37:3

Nu ştiu dacă toţi cei ce citiţi sunteţi părinţi dar cu siguranţă copii aţi fost 😉 aşa că din ambele perspective ne afectează tema aceasta a favorizării copiilor sau defavorizării lor. Probabil aţi rostit sau aţi auzit expresii ca acestea: „Lasă-l pe el că e mai mic” sau „tu eşti mai mare, trebuie să cedezi” sau „dă-i lui jucăria că e mai mic” sau „fratele tău nu e aşa, cu el mă pot înţelege” sau „de ce nu poţi fi şi tu ca el” sau „de la tine am alte pretenţii” şi mai sunt. Toate aceste expresii de regulă arată spre favorizarea unui copil şi defavorizarea altuia.

Citește mai mult

Patul de la geam

de

Povestea următoare este despre doi bărbaţi grav bolnavi, imobilizaţi la pat, împărţind aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea aşezat în fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziţionat în dreptul singurei ferestre din cameră.

Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă ipotetica privelişte pe care o oferea unica fereastră.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeau la nesfârşit: despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţele. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea aşezat, îi descria celuilalt ceea ce vedea afară.

Citește mai mult

Când nimic nu mai poate fi adăugat

de

Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec. Evrei 5:9

„Răsfoiam” ieri internetul să văd ce se mai scrie despre moartea şi învierea Domnului Isus. E plin internetul de tot felul de scenete, marşuri, meditaţii, predici, eseuri, SMS-uri, poze care de care mai amestecate şi mai scrise, cântări,  comentarii şi urări copiate şi date mai departe. Bisericile sunt ornate frumos, pot participa la un top al celor mai frumos amenajate. Programele sunt aproape de perfecţiune şi coregrafia la unele te lasă cu gura căscată. Omeneşte s-a cam spus tot ce poate fi spus. Nu ştiu ce ar mai putea fi spus despre evenimentul acesta şi să nu fi fost spus deja.

Citește mai mult

Ce efect are viaţa?

de

Povestea spune că era odată o fată care, lovindu-se de greutăţile vieţii, a mers la tatăl ei să se plângă că nimic nu-i ieşea aşa cum îşi doreşte. Obosise să lupte fără a obţine rezultatele pe care le aştepta. Nu ştia cum să facă să meargă mai departe în viaţă pentru că se simţea epuizată. Avea impresia că de câte ori rezolva o problemă, apărea altă.

Tatăl ei a ascultat-o atent şi apoi a invitat-o să pregătească împreună micul dejun. Ajunşi în bucătărie, el a luat trei oale şi le-a pus cu apă la fiert. Când au început să fiarbă a pus într-una morcovi, într-una ouă şi în cea de a treia cafea.

Le-a lăsat să fiarbă fără să spună nici un cuvânt. Doar îi surâdea fetei lui. Ea aştepta cu nerăbdare, întrebându-se ce voia să facă tatăl ei. După 20 de minute tatăl a stins focul, a pus ouăle într-un castron, morcovii într-o farfurie şi a turnat cafeaua într-o ceaşcă.

Citește mai mult

Cu dragoste sau fără dragoste

de

Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:13

Mare lucru este să reuşeşti să îţi exprimi dragostea corect, dacă o ai. 1 Corinteni capitolul 13 vine în întâmpinarea confuziior care pluteau atunci în jurul termenului de dragoste într-un mod în care nu lasă spaţiu de manevră nici loc de interpretări. Pavel le spunea corintenilor dar şi nouă şi ce este şi ce nu este dragostea şi cât de important este să o avem şi să o dovedim.

Dacă privim spre dovezile existenţei dragostei din corinteni vom vedea că toate dovezile de dragoste sunt legate de jertfă, adică de renunţarea la eul nostru şi la drepturile noastre în favoarea altora însa spune Pavel că asemenea gesturi pot fi făcute şi din religiozitate sau fanatism sau spectacol şi că în acele cazuri nu e dovada de dragoste şi că de fapt toate strădaniile de a simula dragostea sunt anulate fără milă de absenţa acesteia.

Citește mai mult

Te iubesc! – pe omeneşte

de

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3:16

Spuneam ieri în meditaţia despre Declaraţii de dragoste în limbi străine că nu e de ajuns să iubeşti ci e nevoie să exprimi dragostea într-un mod pe care celălalt să te înţeleagă. Nu e de prea mare ajutor o dragoste nemărturisită, nedovedită oricât de măreţe sunt sentimentele sau  trăirile celui care iubeşte. Putem vorbi despre dragoste doar când aceasta are o finalitate sau un efect în celălalt.

Există oameni care iubesc sincer dar nu arată asta în nici un fel celuilalt dar cele mai multe cazuri sunt în care oamenii iubesc sincer şi nu ştiu să arate celuilalt dragostea sau o arată într-un limbaj pe care celălalt nu îl poate înţelege generând frustrare şi  duşmănie chiar, se ajunge până acolo că dovezile de iubire sunt interpretate ca sfidare, prostie sau nimicuri. E imperios necesar să arătăm dragostea celor pe care îi iubim dar să o arătăm „în limba lor”.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.