În citirea mea în Scriptură din această dimineață, un cuvânt mi-a atras atenția: „râvnă”. Acest cuvânt e folosit de puține ori în Scriptură, de aproximativ 40 de ori, și descrie starea de înaltă motivație a cuiva pentru anumite deziderate. E vorba de acea dorință arzătoare de a face ceva, de a ajunge undeva, de a respecta ceva și este una din stările recomandate de Dumnezeu, prin robii săi, nouă. Dumnezeu apreciază o râvnă sănătoasă pentru împlinirea poruncilor și pentru trăirea după modelul Cristic.
Pavel când îi scrie lui Tit că Domnul Isus Mântuitorul asta dorește, să Îi fim urmași în faptă, plini de râvnă: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Celor din Galatia le recomandă de asemeni râvna: „este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine”.
