An: 2017

Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – I

de

Pentru că în ultima vreme citesc și studiez aspectul vinovăției în viața creștinului și modul cum de regulă o falsă vinovăție modelează și ghidează viața oamenilor imaturi spiritual, dar e și o eficientă unealtă în mâna legaliștilor cu care manipulează religios masele, am ajuns și la capitolul sexualitate unde poate e zona cea mai încărcată de falsă vinovăție.

Desigur nu vă sunt străine demersurile anumitor ONG-uri din România de a introduce educația sexuală în școală. Chiar și eu am scris despre asta la un moment dat, demersuri privite foarte ostil de mediile religioase din țara noastră și cumva privite ca un abuz asupra valorilor noastre. Oamenii religioși resping vehement ideea de a face cineva o informare despre sex copiilor lor și consideră un asemenea demers sută la sută diabolic. La modul sincer nici eu nu am încredere într-un asemenea demers ținând cont de mentalitatea umanistă pe acest domeniu despre care nu scriu acum dar e una care consideră normal sexul premarital, homosexual și în unele țări chiar și pe cel copii sau animale, Olanda discutând să despre cel cu persoane decedate.

Citește mai mult

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați… II

de

Ieri menționam că mesajul Mântuitorului, vestea Sa despre odihnă, a fost spusă nu unor oameni fără Dumnezeu, nu unor atei sau rebeli ci unor oameni credincioși, unor oameni religioși. Religia în cele mai multe situații pune o povară grea pe umerii oamenilor, aparent din dorința de a îi ajuta să trăiască plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Liderii religioși adesea fac greșeala de a se substitui Duhului Sfânt și chiar lui Dumnezeu impunând reguli suplimentare sau inventate, care cred ei că ar trebui stabilite. Nu au convingerea deplină că Dumnezeu are putere ca prin Duhul Sfânt să acționeze în mintea oamenilor așa că încearcă, conștient sau inconștient să pună pe umerii lor un jug al vinovăției care îi va ține mereu în dependență față de structurile religioase. Dependență care e dusă la extreme severe ajungându-se ca schimbarea religiei să fie considerată păcatul cel mai mare posibil. Celelalte două metode de înrobire, în continuarea celor de ieri sunt:

Citește mai mult

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați… I

de

Un verset adesea predicat și folosit de regulă în mod forțat este cel din vorbirea Mântuitorului surprins de evanghelistul Matei „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Acest text adesea e folosit la a predica evanghelia celor care nu sunt împăcați cu Dumnezeu. Nu aș zice că e o greșeală mare însă doresc să ne uităm puțin la adevărata folosire a textului în cuvântarea Mântuitorului.

Mântuitorul vorbea unui popor religios, unui popor care obosise în truda cu împlinirea legii, unor oameni epuizați de greutatea sistemului religios legalist și acestor oameni le promite odihnă. Acestor oameni credincioși le este adresat mesajul. Acestor oameni cărora sistemul legalist le-a îngustat așa de tare perspectiva și le-a distorsionat așa de tare credința că nu au fost în stare să fie deloc sensibilizați de Minunile Sale (acolo făcuse cele mai muote din minuni) Isus le predica eliberarea, le oferea odihna unor oameni apăsați de sistemele religioase.

Citește mai mult

Cauzele eșecului – Banalizarea Cuvântului

de

Diferența între oamenii care iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu și cei care în banalizează sau ignoră este clară, vizibilă și face în fond diferența dintre tărie și slăbiciune spirituală. Indiferent de contextul în care se află oamenii transmit informații despre relația pe care o au cu Scriptura și asta nu atât de mult prin faptul că te intoxică cu versete și trimiteri, cât prin faptul că trăiesc și acționează conforma acelor texte pe care de cele mai multe ori nu le verbalizează.

Apostolul Pavel spunea celor din Roma „credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” deci oricine nu aude sau citește Cuvântul va avea probleme mari la capitolul credință. Așa se explică multe plângeri referitoare la eșecul în bătăliile spirituale. Așa se explică imaturitatea spirituală și infantilismul spiritual. Oamenii care nu își fac timp pentru citirea Cuvântului… de fapt trebuie să reformulez, oamenii care nu își fac de citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu sunt prin asta deconectați de la sursa de credință și implicit slabi spiritual. Ajungem prin lipsirea de Cuvânt să ne împotmolim în mlaștini ale deznădejdii dacă ar fi să îl parafrazez pe Tozer.

Citește mai mult

Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine?

de

Una din marile piedici în calea înțelegerii Harului lui Dumnezeu este greșeala de a compara sau de măsura dragostea lui Dumnezeu cu modul nostru de a iubi. Oamenii nu pot să creadă (nici chiar cei din biserici) că Dumnezeu poate iubi necondiționat. De regulă nu concep o astfel de iubire pentru că nu încape în sistemul lor de măsurare, e mai mare mult decât ruleta lor.

Iubirea noastră omenească nu e chiar iubire dacă o comparăm cu originalul. Iubim pe cineva care merită câtuși de puțin și iubim mai tare pe cei ce merită mai mult. Excepțiile sunt rare sau apar la anumiți oameni odată cu trecerea vârstei și la oamenii care cresc spiritual în relația cu Dumnezeu.  

Citește mai mult

Între HAR și IEFTIN nu se pune egal         

de

E adevărat că termenul HAR e tradus cel mai frecvent prin „dar nemeritat” însă multe greșeli pornesc de la o interpretare ieftină a termenului de har. S-a ajuns până acolo că e confundat Harul lui Dumnezeu cu un leac universal pentru boli, cu un fel de gardian invincibil și fidel, cu garantul că poți face orice că doar ești „vaccinat”, cu duhul din lampa fermecată și cu multe altele, în funcție de dorințele omului în cauză.

Harul nu poate fi descris eficient în cuvinte. Iar cuvintele simple nu pot nicidecum să-i cuprindă sensul. Acest termen descrie ceva neomenesc și în consecință oamenii vor avea o dificultate serioasă în a  îl defini și explica. Cuvintele nu pot acoperi conceptul deși, este drept, ne pot ajuta să îl înțelegem în felul nostru de gândire. Cei care îi descoperă sensul nu pot spune decât „Slavă Ție Doamne” pentru că nu îl pot lua deloc ieftin, gratis, ușor când înțeleg cum a fost posibil să apară harul și ce beneficii aduce acesta. Cine îl „folosește” ieftin nu a cunoscut bine pe Dătătorul harului. Dau două exemple pentru a mă face înțeles.

Citește mai mult

Ți s-a urât cu binele?

de

Ca oricare dintre voi am meditat la vremea bilanțului asupra vieții mele, a familiei mele dar și asupra cadrului mai extins al vieții sociale în timpurile prezente. Mi-a venit în minte remarca transmisă de Dumnezeu prin prorocul Ieremia poporului său: Ți-am vorbit când îți mergea bine; dar tu ziceai: „Nu pot s-ascult!”

La noi în sat, când cineva acționa riscant deși nu era cazul, obișnuiam să îl întrebăm „ti s-a urât cu binele?” era o încercare de a îi atrage atenția că se poate termina rău de tot, că se poate prin acea acțiune pune capăt liniștii sau sănătății sau bunăstării sale. Ei bine, de multe ori am comis-o și ei ca adolescent. O dată mi s-a urât cu binele și i-am tras scaunul tatei în timpul rugăciunii de la masă iar când s-a așezat la loc a ajuns de la masă la sobă. Nu am apucat să nimeresc ușa, că din căzătură a și înșfăcat mătura și până să ies aveam deja două cozi de mătură încasate, pe celelalte două le-am încasat până să ies pe poartă spre școală. Tata se supăra foarte greu, dar atunci a fost una din puținele situații. Era totul foarte bine iar mie mi se urâse cu binele…

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.