Meditări

N-am avut de ales…

de

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Deuteronom 30:19

Săptămâna trecută în discuţia cu un client la consiliere am auzit replica „n-am avut de ales”. Nu mi-e străină deloc replica asta sau surorile ei „nu am avut ce face” sau „n-am avut încotro” pentru că le aud des şi uneori sunt tentat să le folosesc şi eu. E o scuză bună, destul de bună ca să nu mai pună probleme ulterioare. Pune pe cel care le rosteşte într-o poziţie „eroică”. Înseamnă cu alte cuvinte „am făcut tot ce se putea face şi asta era ultima soluţie” ceea ce e destul de convenabil ca scuză. Realitatea însă este că întotdeauna avem de ales, viaţa noastră e o alegere continuă, chiar şi trăirea clipei următoare e o alegere şi paul următor şi cuvântul următor scris sau rostit şi gândul următor.

 Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem. A da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori exteriori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla. Stephen R. Covey

Alegerile în viaţă ne duc acolo unde suntem acum. De fapt creierul nostru este cel care „ne duce” unde vrea. Dacă acesta are principii sănătoase, corecte, ne va duce pe un traseu bun, dacă are principii greşite, „ne va duce” în consecinţă. Expresia „nu am avut de ales” este deci neadevărată şi poate fi cel mult o scuză copilărească.

Citește mai mult

Stresul – IV

de

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:7

Deşi cuvântul stres nu exista în forma actuală la momentul scrierii noului testament, se pare că Dumnezeu îl are în vedere de la început şi oferă oamenilor stresaţi o cale excelentă prin care să fie liniştiţi. Stresul de fapt, e o stare de permanentă tensiune a minţii pentru găsirea de soluţii la problemele vieţii. La o asemenea stare de tensiune, Dumnezeu vine cu posibilitatea de a căpăta pacea Sa, care va deveni paznic al inimii şi al gândurilor noastre. Un om cu pace în inimă şi în gânduri garantat va reuşi să ţină stresul sub control. De fapt o inimă plină de pace şi o minte la fel sunt expresia unui om care se încrede în Dumnezeu şi care nu este stresat.

Deci prima şi cea mai importantă cale de reducere a stresului, de ţinere în limite normale a stresului, este o relaţie bună cu Dumnezeu. Într-o astfel de relaţie Dumnezeu oferă posibilitatea ca în orice lucru, aducem cererile noastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. O astfel de „aducere” are consecinţe benefice pentru omul stresat, consecinţe aproape instantanee şi consecinţele sunt o inimă şi gânduri pline de pace. Vrem mai mult?

Citește mai mult

Stresul – III

de

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Filipeni 4:6

Modul în care gândim şi acţionăm ne stresează sau destresează. Totul pleacă de la mintea noastră. Spuneam ieri că vă relatez o întâmplare în acest sens. Într-o dimineaţă de iarnă uşa de la locul de muncă nu voia să se deschidă. Eram afară cu colegii şi fiecare acţiona sau dădea idei despre cum să deschidem uşa. Unul sufla în yală, altul încălzea cheia în mâini, unul a adus un patent să prindem cheia mai bine, altul încerca să bată în yală cu un ciocănel „să se aşeze bine piesele din ea”. Nimic nu funcţiona şi eram stresaţi şi frustraţi.

La un moment dat au început a veni clienţi şi la stresul acela s-a mai adăugat unul sau unii, după o vreme şi o patrulă de poliţie a oprit să „cerceteze” apoi au mai venit şi curioşi şi „idioţi mulţi” ba că e cheia greşită, ba că este altă cheie ruptă în interior, ba că e un semn de la Dumnezeu, muuulte idei. Eram deja nervoşi, frustraţi şi stresaţi când vine un client fidel de al nostru şi foarte natural întreabă ce e acolo. Primeşte omul detaliile cerute, ia cheia, o pune în uşă după care întreabă: Dar s-a rugat careva pentru ca să se deschidă uşa? Am zis în mintea mea: Doar n-oi face rugăciuni la fiecare încuiere şi descuiere de uşă… Aşa că omul rosteşte o rugăciune simplă: Doamne Isuse te rog frumos ajută-ne tu să descuiem uşa aceasta şi arată-ţi tu puterea. Unii râdeau, alţii vorbeau, alţii fierbeau de nervi însă după rugăciunea aceea cheia a deschis yala fără nici o problemă.

Citește mai mult

Stresul II

de

„Un gram de prevenire valorează cât un kilogram de tratament” spune o vorbă deşteaptă tare. Nu trebuie să uităm un lucru: toată treaba cu stresul începe în mintea noastră, dacă avem în control mintea noastră am rezolvat şi problema stresului. Bineînţeles că există zeci, dară nu or fi sute, de curente care îţi dau sfaturi cum să te controlezi mai bine însă de departe cea mai eficientă metodă e să fii controlat de Duhul Sfânt pentru că orice formă de control individuală, fără intervenţii de afară este deja alterată pentru că întreaga noastră fiinţă e alterată de păcat. Cea mai eficientă metodă de control va rămâne cea exercitată de Duhul lui Dumnezeu.

Una peste alta noi oamenii ne expunem stresului de obicei pentru că ajungem să credem anumite minciuni. Unele din aceste minciuni au de a face cu viaţa noastră de familie sau cu cea socială dar unele au de a face cu cea spirituală. Voi enumera doar câteva din ideile din capul nostru pe baza cărora acţionăm şi care ne solicită la maximum fără a fi neapărată nevoie.

Citește mai mult

Stresul – I

de

Deşi este unul din cele mai auzite cuvinte în perioada asta după cuvântul „criză” puţini oameni bordează stresul pentru a se analiza şi a lua decizii. Cu cât cuvântul criză este rostit mai des cu atât stresul este trăit mai mult, mai grav. De altfel una din caracteristicile oricărei crize este creşterea nivelului de stres.

Stresul nu este dăunător omului dacă este ţinut în parametri normali însă dacă acesta rămâne multă vreme cu siguranţă ne poate afecta şi din păcate grav. Este ca atunci când ţii în mână un pahar cu apă. Dacă îl ţii doare pentru un minut că îl consumi sau să îl dai cuiva nu este problemă. Dacă însă îl ţii pentru o oră e foarte posibil să simţi dureri în acel braţ şi sau în degete. Dacă îl ţii pentru o zi poţi ajunge să ai dureri serioase şi chiar o blocare a acelui braţ.

Cam aşa stă treaba şi cu stresul psihic. Orice presiune care depăşeşte „normalul” şi care rămâne pentru o vreme prea mare ne poate îmbolnăvi. În unele cazuri corpul se adaptează acelei stări de fapt dar în cele mai multe din ele undeva se vor produce „avarii”.

Citește mai mult

Nu-i uşor să fii copil

de

Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. Coloseni 3:21

Nu am ajuns eu un „părinte cu experienţă” dar am doi copilaşi tare faini şi în fiecare zi am de a face cu ei şi copilăria lor. La asta se adaugă şi faptul că „numai ieri am fost copil” deci îmi amintesc oarecum ce trăiri am avut în copilărie. Nu sunt cel mai experimentat dintre părinţi dar asta nu înseamnă că mintea mea nu abordează tema, aşa că astăzi voi scrie despre copilărie sau mai bine zis despre ce înseamnă azi să fii copil.

La început vreau să spun că sunt un mare fan al lui Creangă cu Amintirile din copilărie şi toate povestirile sale încărcate de umor dar şi de realitate şi dacă veţi citi expresii asemănătoare să nu vă mire.

Copilăria ar trebui teoretic, dacă dăm crezare celor mai multe scrieri, să fie o perioadă plină de voioşie, lumină, joacă, lipsă de griji, inocenţă şi bucurie. Cred că de fapt este o copilărie ideală, pentru că în realitate nu sunt mulţi care îşi trăiesc copilăria aşa. Copilăria de ceva vreme a suferit unele transformări şi ajustări pentru a se adapta vremurilor în care trăim şi anume:

Citește mai mult

Sexualizarea relaţiilor (II)

de

În ultimii ani omenirea a ales calea individualităţii în locul celei unitare ceea ce a dus la o creştere a ratei introverţilor, la noi obiceiuri şi practici care se desfăşoară individual, la achiziţionarea de tot felul de obiecte şi accesorii care să „ţină companie” în casă. Nu cred să s-au vândut vreodată mai multe animale de companie, mai multe calculatoare şi televizoare. Faptul că stăm mai mult în casă arată că avem mari deficienţe de relaţionare.

„Statul în casă” cu tot ce trebuie alături, dezvoltă foarte bine egoismul şi însoţirea calculatorului şi a televizorului „în statul acesta” ne modifică percepţia despre realitate. Când ieşim în societate vom avea tendinţa să ne comportăm precum vedetele pe care la urmărim. Acestea transmit o imagine puternic erotizată ca să nu zic mai mult, în consecinţă vom avea tendinţa de a transmite acelaşi mesaj. Este cred, o stare foarte întâlnită în România. În Belgia de exemplu nu am văzut astfel de comportamente decât foarte foarte rar şi atunci erau români în cadru. Când apărea „vreuna de a noastră” toată strada se uita ca la urs, unii marocani mă întrebau: la voi toate femeile sunt aşa? Cum adică? Păi toate se poartă de parcă ar umbla pe covorul roşu? Mare dreptate avea marocanul de la băcănie. Ne purtăm adesea de parcă am fi mari vedete. Împrumutăm din accesoriile lor, din hainele lor, din comportamentele lor şi din aerele lor. Diferenţa e că ei fac asta că au covorul roşu sub tălpi şi sute de „bliţuri” împrejur. De aia e bine să te uiţi pe unde mergi măcar din când în când şi să  mai dai ochelarii la o parte să realizezi că totuşi e asfalt nu covor sub tălpi.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.