Examenul dragostei – PICAT

de

Mă doare rău să scriu aceste rânduri, e trist și jalnic, în ce mod am putut pica examenul dragostei. Prin articolul scris de mine în care vorbeam de consecințele păcatului asupra nației noastre, am primit multe mesaje. Pe de o parte oameni care mă considerau nebun că fac legătură între acel accident și spiritualitate, pe de altă parte am rămas șocat la văzul unor comentarii ale „credincioșilor” pline de ură, venin și bucuria răzbunării. Sunt șocat dacă asta e adevărata față a oamenilor religioși. Sunt nevoit să accept că am picat examenul dragostei.

Una este să vezi starea de păcat și să avertizezi oamenii și alta este să vezi mesaje „așa au meritat”, „i-a trăsnit Dumnezeu”, „Dumnezeu i-a ars” și alte idei pline de ură.

Citește mai mult

Trăiești în țara pe care o meriți

de

Acest articol face parte din seria pe care am început-o, despre ceea ce merităm. Suprapunerea cu incidentele din București e o coincidență și știu că va părea unora o scriere răutăcioasă. Acum oamenii care se tem de Dumnezeu au devenit „intoleranți”, „hateri”, „fanatici” în ochii majorității. Niciodată nu a fost altfel. Când spui păcatului pe nume devii ținta bătăilor de joc.

Spuneam că trăiești în ţara pe care o meriți și eu la fel.  Ne-am învățat ca nație să criticăm tot ce mișcă, de la guvernanți, parlamentari, președinte până la femeia de serviciu care spală buda la școala din satul Pocreaca. Toată lumea e vinovată de ceva, toată lumea e vinovată de prostul mers al lucrurilor, doar noi nu avem vină, sau dacă avem, e cea mai mică dintre toate și e motivată de vina celorlalți. Ne ocupăm prea mult timp cu găsirea vinei altora și prea puțin timp cu acțiunea noastră. Ni se duce viața privind la TV sau pe net vânătoarea de vinovați, care nu ne aduce nimic mai bun, doar satisfacția diabolică că a fost unul prins, închis, asta ne dă satisfacție. Satisfacție ar trebui să ne dea când eu și tu  ne facem partea. Degeaba îl prinde pe un hoț dacă altul îi ia locul.

Citește mai mult

De ce Doamne?

de

Cu siguranţă una din întrebările aflate pe buzele a mii de oameni e aceasta: De ce Doamne? Alții, mai curajoși au alta: Unde este Dumnezeu, dacă există? Nu ai cum să nu te întrebi, când vezi o așa de mare suferință și durere. Îți țâșnește pur și simplu de pe buze. Oameni arși de vii, oameni care arată îngrozitor cu pielea arsă, cu ochii arși, oameni pe care îi așteaptă suferințe cumplite și care în viața lor nu le va mai trece șocul și urmele. Pe bună dreptate se întreabă unde era Dumnezeu? Aveau nevoie de El atunci, îl implorau să facă o minune. Și acum, mii de oameni din țară Îl roagă asta. În dimineața asta numai pentru ei m-am rugat. E nevoie de Dumnezeu, de intervenţia Sa.

Citește mai mult

Ai angajații pe care îi meriți

de

Tu când vorbești despre angajații tăi cam ce spui? Ai cuvinte de apreciere, de mulțumire, îți produc bucurie când te gândești la ei, îi simți ca pe o echipă? Dacă e așa, felicitări. Ești un șef grozav, cu angajați grozavi. Îmi e teamă însă că nu e tocmai așa. Marea majoritatea a „șefilor” români, inclusiv a „şefilor” creștini, pocăiți mai exact, nu sunt mulțumiți de angajații lor, nu investesc în relația cu aceștia, nici în formarea lor ca oameni și ca profesioniști. Tu în ce categorie te afli?

Citește te rog rândurile următoare. Nu le scriu ușor pentru că am fost și eu angajat și s-ar putea crede că scriu din cauza unor resentimente. Nu e așa. Am depăşit orice astfel de fază și voi refuza să fac pe alții, fie ei și șefi, responsabili pentru situația mea sau pentru eșecurile mele. Scriu aceste rânduri pentru că văd și știu cât de mult poate fi îmbunătățită relația patron-angajat. Vreau, îmi doresc mult ca patronii credincioși să se diferențieze net față de cei necredincioși și în aceeași măsură îmi doresc, angajați credincioși care să se diferențieze clar de cei necredincioși.

Citește mai mult

Vei lucra în cea mai bună firmă

de

Data trecută scriam despre cât de bună e pentru tine firma în care lucrezi și am încercat să nu fiu sarcastic, dar usturător a fost, nu ai cum altfel. Azi vreau să vorbesc despre cei care au evoluat, sunt mai buni, vor mai mult. Cum nu e greșit să te mulțumești cu ce ai, așa nu e greșit nici să îți dorești să evoluezi în permanență și să progresezi. Atenție, extremele, în ambele cazuri sunt foarte periculoase. Așadar, azi voi scrie despre firma la care vei lucra. De fapt, mai exact, voi scrie despre cât de important este ca la un moment dat să faci și pași riscanți și pentru asta voi folosi detalii din viața mea personală. Nu pentru că am făcut cele mai bune alegeri ci pentru că acest caz îl cunosc cel mai bine.

Citește mai mult

Lucrezi în cea mai bună firmă

de

Stai, nu da încă. Vreau să reformulez. Știai că tu la momentul acesta lucrezi în cea mai bună și potrivită firmă pentru tine? Pur și simplu ți se potrivește ca o mănușă, e făcută parcă pentru tine și nu spun  lucrul acesta cu sarcasm sau răutate. Oricât de nemulțumit ai fi de acea firmă, trebuie să realizezi că ești acolo, întrucât e cel mai bun loc de muncă la ora actuală pentru tine.

Poate zici, stai, tu știi cât trag eu, tu știi ce salar mic primesc, tu știi cum se poartă șeful? Nu știu, dar tot cred că e cel mai bun loc de muncă pentru tine. Dacă nu era așa, erai deja în altă firmă. Faptul că ești acolo încă, e o dovadă că ți se potrivește. Nu critica acea firmă, pe șefii tăi, colegii sau patronii. Critica nu îți aduce nimic bun nici ție, nici lor, nici firmei. Dacă critici, doar te umpli de venin și acreală, ți se duce și ficatul și stomacul și poate și capul. Te vei duce la scârbici, nu la servici și asta te va distruge.

Citește mai mult

Ești în biserica în care meriți să fii – II

de

După scrierea de ieri, am avut reacții previzibile, dar nu publice, de aceea continui să scriu azi pe această temă, întrucât sunt de specificat și alte amănunte interesante referitor la „a fi sau a nu fi” și la „a sta sau a nu sta” într-un loc pe care îl critici și în care nu mai vezi aproape nimic bun, în cazul de azi, a sta sau a nu sta într-o biserică despre care ai cea mai proastă părere. Specific din start că, nu evaluez bisericile, ci fac provocarea vouă, oamenilor, membrilor lor să vă evaluați.

Scriem ieri că a sta într-o biserică despre care ani de zile ai o părere critică e mai nesănătos decât a pleca din ea. Starea aceea acidă distruge tot cu timpul, erodează, macină, topește umanitatea, sfântul și chiar bunul simț în unele cazuri. Eu nu îmi explic logic, de ce unii rămân în unele biserici și stau în acid toată viața lor? Cum poți să te urăști atât de mult, încât să stai într-un mediu toxic, pe care îl știi și chiar îl declari toxic? Ai o părere așa de proastă despre biserica în care mergi și totuși rămâi acolo și mergi în continuare. Aici nu e vorba de o cerință a lui Dumnezeu de rămânere, e vorba de aspecte personale.

Citește mai mult