Cât de călău e ANAF-ul

de

Mare febră, mare cu ANAF-ul zilele astea și tone de știri pe această temă. Oamenii… comentează aproape la unison că sunt nedrepți, despoți, călăi și mari actori, închizând firme pentru 5-10 lei diferență în casă. Toată lumea îi urăște acum iar unii din agenții lor, chiar ajută la stricarea imaginii instituției lor făcând pe Tarzan în jungla evaziunii fiscale și impresionând prin măreața putere primită.

În realitate lucrurile trebuiesc luate mai molcom. Puține din controalele făcute de ei au fost ”la nimereală”, cele mai multe au fost pe baza sesizărilor primite în anii trecuți, sesizări rămase nesoluționate, din lipsa de legislație și scoase acum ca materie primă. Cu alte cuvinte, puțini din cei controlați,  erau ușă de biserică, la adresa lor existând deja sesizări anterioare. Pe de altă parte, între noi fie vorba, evaziune se face la greu.

Chiar săptămâna asta am fost de 8 ori în magazine, eu și soția mea și din aceste vizite am primit doar 3 bonuri fiscale, iar la al treilea, pentru că am insistat din priviri, mi-a trecut salam de 32 de lei, deși ăla nu costase decât 5 lei. Nu am nimic cu cei ce ”se descurcă”, dar cred că nu e corect să se sustragă așa de la tot. Când eu știu că plătesc la bănuț către ANAF dări și alții mă consideră retard și fraier că nu ”le învârt”. Sunt magazine pe care le frecventez și din sute de ocazii când am cumpărat, tot de atâtea ori nu am primit bon sau vreun document. La fel unele localuri sau restaurante care îți aduc doar notă de plată nu și bon.

Citește mai mult

Citirea Bibliei prin ochelarii religiei

de

Am des discuții cu diferiți oameni, pe baza unor texte ale Scripturii, dar uneori mă uimește cât de diferite pot fi interpretările aceluiași text, care de altfel nu e unul din zona greu de interpretat. Adică nu mă refer la texte despre Apocalipsa, Daniel, Ezechiel ci la texte din evanghelii. De asta nici nu mă miră existența atâtor religii creștine. Sunt foarte multe, e poate cea mai fărâmițată religie, creștinismul.

Vrem sau nu vrem, fiecare din noi percepem realitatea prin filtrul credințelor pe care le avem. Așa se face că fiecare din noi putem fi prezenți la o slujbă a bisericii, să auzim aceeași predică, dar să mergem acasă fiecare cu interpretarea lui. De fapt noi nu vom putea percepe niciodată realitatea pură, ci una a noastră, una filtrată de setul nostru de credințe. Având în vedere că orice percepem prin viață este filtrat de credințele noastre, nici citirea Scripturii nu face excepţie de la regulă. Din cauza asta trebuie să avem mare grijă.

Citește mai mult

Pacea Domnului – un strigăt de luptă?

de

 Sigur vi s-a întâmplat și vouă. Te întâlnești cu cineva din biserică pe stradă, la poștă, la bancă sau la dentist și îl saluți politicos cu ”Bună ziua!” Sau ”Servus”, cum se zice pe aici prin Ardeal, sau ”Salut” sau orice altă formă de a da binețe, iar omul să îți trăsnească un: ”Pacea domnului”, cu toată patima, mândria și puterea, evident arătând fără echivoc sfințenia Sa, dar și disprețul pe care îl meriți, pentru că nu ești la fel de sfânt și că ”te rușinezi de Domnul”.

Așa că, asumându-mi riscul de a fi iarăși deranjant, abordez o temă de mare sensibilitate pentru noi și anume formalismul dus la rang de evlavie. Un soț tânăr căsătorit era la o cofetărie, împreună cu colegii de facultate. Serbau 10 ani de la terminarea facultății la un suc și o prăjitură. În cadrul acesta intră și fratele socrului său, pe care bărbatul nostru îl salută politicos cu ”Sărut mâna” și ”Bună ziua” pe un ton moale, ca într-un loc public. Numa că, înalt prea sfinția sa, prezbiter al bisericii neoprotestante din localitate, se simte ofensat ca un înalt prelat, căruia nu i s-a spus Sărut-mâna părinte și se sesizează zicând un ”PACEA DOMNULUI TINERE”, pe care să îl audă nu toată cofetăria, ci și cei care treceau prin fața ei. După asta îl ia public la mărunțit, că îi este rușine de evanghelie, că îi este rușine de frați, că și Fiul se va rușina de el și intuiți celelalte texte sfinte folosite.

Citește mai mult

Avantajele părăsirii zonei de confort

de

Mă voi referi în această meditare în deosebi la viața spirituală și la viața bisericii locale. Se știe că cei ce vor să evolueze, să realizeze ceva, trebuie să părăsească zona de confort. Dacă rămânem la căldurică, nu vom putea niciodată ajunge departe. Fiecare are vise, speranțe, idealuri și ne dorim să le atingem, dar numai cei ce părăsesc zona de confort au șanse. Ceilalți se vor resemna sau se vor văicări toată viața că e greu, că ceilalți nu îi ajută, că autoritățile nu îi susțin, că din cauza nevestei sau au bărbatului și-a ratat viața și alte plângeri în care devenim experți.

Pe plan religios, iar ne împărțim în două la atitudini. O grupă majoră e cea a temerarilor, oameni care își asumă rușinea, riscul de a fi vorbiți de rău, riscul de a suporta consecințe, părăsesc locul natal sau renunță din ale lor pentru lucrare. Acești oameni reușesc să contribuie la lucrare, încadrându-se în expresia ”lucrători împreună cu Dumnezeu”. Cealaltă categorie este cea a celor cărora confortul le place mai mult. Acești oameni de regulă sunt bisericoși, respectă programele bisericii, nu lipsesc, sancționează repede și drastic orice schimbare de program, stil, oră, decor, sunet sau cântare. Ei vor ca lucrurile să fie normale, ca și până acum. Orice schimbare este o abatere de la calea credinței adevărate, ”moștenite de la străbuni” sau de la înaintași, chiar dacă nu se referă la doctrină, ci doar la culoarea sau poziția amvonului.

Citește mai mult

Zona de confort –  o problemă a pocăiților

de

Trebuie să recunoaștem, pocăiții, cel puțin cercurile cunoscute de mine, sunt printre oamenii harnici și muncitori, sunt gata de efort și nu se dau înapoi de la a învăța și munci. Prind repede meserii noi, pentru că Dumnezeu le-a dat capacitatea de a învăța, dar nu doar atât, lucrează și de calitate. În afara României sunt foarte apreciați și datorită cinstei lor. Clar mai sunt și excepții și bineînțeles că nu doar ei sunt așa. Totuși, oamenii care au ales să îl urmeze pe Hristos sunt peste medie, în partea de sus, dacă îi evaluăm din punctul de vedere al cinstei și hărniciei. Nu pot să sper decât că și la capitolul ”materie cenușie” vom domina topul. Doamne ajută!

Nu am făcut o laudă a pocăiților, am făcut ”o poză” a unei realități, care are avantaje, dar care ne dezavantajează foarte mult din cauza opticii greșite. Poate veți spune: Ce mai ai de comentat la realitatea asta? Uite că voi avea. Nu e totul să fii cinstit și harnic, contează și ce faci cu hărnicia și cinstea. Și ca să înțelegeți, vă voi da un exemplu de la o extremă. Dacă sunt harnic și cinstit și folosesc aceste calități ca să mă mândresc față de alți oameni, mai puțin realizați, deja păcătuiesc. Un alt exemplu: dacă cinstea și hărnicia mea îmi servesc lăcomiei mele, iar păcătuiesc. Așadar nu contează doar aceste două aspecte, ci viața în ansamblu și mai ales locul în peisajul vieții mele.

Citește mai mult

Cu Duhul Sfânt sau păcăliți – II

de

În această parte a scrierii mele despre posibila înșelăciune a deținerii Duhului Sfânt, vreau să mă axez pe necesitatea verificării roadelor, ca și autenticitate a deținerii Duhului Sfânt. Fără a încerca să atac pe nimeni, cel mai sigur și mai corect mod de verificare a deținerii Duhului Sfânt va rămâne analizarea roadelor. Dacă roadele nu sunt duhovnicești ci drăcești, cu tot respectul, chiar dacă acel om vorbește în limbi, nu are Duhul Sfânt, ci e complet străin de El. Aș îndrăzni să spun că acei oameni hulesc împotriva Duhului Sfânt, pentru că ei pretind că lucrează prin Duhul, dar de fapt, sunt doar înșelați, ei lucrând cu alte puteri opuse lui Dumnezeu.

Aici e durerea și sensibilitatea problemei. Sunt oameni care se miră că viața lor e plină de păcat în fiecare zi și nu înțeleg atunci ce rol are umplerea lor. Ori Sfânta Scriptură spune că, Duhul nu ne va lăsa să fim nici leneși, nici neroditori. Cu alte cuvinte e metoda de control cea mai bună. Drag frate, dragă soră, te rog fii sincer cu tine și fă verificarea roadelor în permanență. Este necesar să te asiguri că produci roada Duhului.

Citește mai mult