M-a provocat Ioan Alexandru prin scrierea lui și m-a cam răscolit realitatea pe care o semnalează. Se pare că scandalul, nu ne ocolește ca și evanghelici și motive de scandal avem cu duiumul. De la problema banilor, care e fierbinte de tot la cultele religioase, la probleme slujitorilor necorespunzători, narcisiști sau prost orientați. Există așa de multe motive de scandal, că nu le-am putea inventaria. Bineînțeles că ne atrag atenția cele cu nume sonore. Una e să spun eu, un slujitor minuscul, o erezie și alta e să fie spusă de ”un nume mare”.
Plăcerea evanghelicilor de a afla sau răspândi vestea despre păcate, greșeli și alte chestii senzaționale e o extremă, care indică spre o altă extremă la fel de periculoasă, existența acestor elemente șocante, păcătoase și odioase uneori. Asta mă cam sperie. Și nu exagerez când afirm așa ceva. Cunosc oameni care pretind a fi ”ai Lui” plini de Duhul Sfânt și care vorbesc porcos și vulgar în particular, fără nici o reținere. Mai mult, cunosc și tot felul de ”antreprenori” prin biserici, cu unul din ei având o confruntare anul acesta. Argumentul său pentru slujire spirituală era: ”Eu deja am strâns 7000 de euro din afară, ca să facem biserică.”
