Cu Duhul Sfânt sau păcăliți – I

de

Una din marile mele frământări din ultima vreme este referitoare la posibilitatea ca omul să fie păcălit că are Duhul Sfânt, dar de fapt să aibă un alt duh. Scriptura ne avertizează asupra acestei posibilități prin scrisoarea apostolului Pavel către cei din Cornit ”Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.”

De ce sunt frământat și de ce iau în considerare aspectul acesta?

În ultima vreme, am avut discuții cu unii oameni pe tema deținerii sau nu a Duhului Sfânt. Aceste discuții m-au forțat să meditez mai mul asupra acestui aspect și să mă verific eu în primul rând, dar și să trag anumite concluzii referitoare la așa-ziși deținători de Duh Sfânt în ”cantități considerabile”.

Am văzut adesea oameni ”rupți” de necaz că nu primesc nu știu ce dar spiritual. Am văzut și am auzit despre oameni care stăruiesc nopți sau ani pentru daruri spirituale. Am văzut și auzit oameni acuzând oameni, că nu ar avea Duhul Sfânt, de parcă acesta s-ar vedea la o simplă aruncare de privire. Am văzut și auzit de oameni care, după ce ”vorbesc în limbi” își schimbă statutul social. Am văzut și auzit oameni care pretind cinste și respect, pentru că dețin anumite daruri care îi fac superiori. Am auzit și văzut oameni care pretind că, având un anumit dar spiritual, au voie să își exercite o autoritatea asupra celor ce nu au. Am văzut și auzit despre oameni care fac din darul lor, standardul de credință și am tras inevitabil concluzia că asta este o învățătură drăcească care face foarte mult rău.

Citește mai mult

Taxator la poarta raiului

de

De-a lungul istoriei religia a fost un motiv serios de ceartă, conflicte, ură, crime, războaie și alte acțiuni negative duse în numele religiei. Creștinismul nu a făcut excepție, ci s-a încadrat în același trend. Totul este pentru că unii oameni se cred autorizați să împartă după concepțiile lor, sau după modul lor de înțelegere, Sângele Mântuitorului, care este singura cale de acces în ceruri. Așa că, marii lideri religioși afirmă sus și tare că, la ei este cea mai perfectă combinație de acces în ceruri. De aici până la vărsare de sânge în numele credinței, nu a fost mult.

Din păcate și în zilele noastre situația e tot cam așa. Ce s-a schimbat totuși, este legislația și obligația supunerii față de legi omenești, pentru că dacă nu ar fi asta, cred că s-ar face și azi multe crime ”în numele Domnului”. Știu persoane, conversez cu persoane care nu s-ar gândi de două ori înainte de a te ucide în numele religiei, dacă ar avea voie. Până una alta, se mulțumesc să ucidă cu vorba. Astfel aud credincioși dorind moartea sau schilodirea celor ce nu cred ca ei, aud credincioși dorind pierzarea veșnică a dușmanilor lor, aud credincioși dorind condamnarea eternă a unor păcătoși față de care ei au antipatii mai mari sau repulsie. Recent cineva mi-a spus: ”Mă, dacă va fi vreun fost homosexual mântuit în cer, eu fac cerere să mă duc în iad”, dar persoana e fostă practicantă a curviei și curvia este în opinia sa ”acceptabilă”, în comparaţie cu homosexualitatea.

Citește mai mult

Când te-ai binecuvântat ultima oară?

de

De obicei, când auzim despre cuvântul binecuvântare, ne gândim la binecuvântarea primită de noi de la Dumnezeu, la cea oferită nouă de alții sau de noi altora, dar nu prea ne gândim la binecuvântarea pe care o putem rosti noi asupra noastră. Ni se pare aproape un egoism să ne gândim la un astfel de scenariu. Cum ar suna: Mă binecuvintez pe mine? Recunosc că nu am libertate să spun asta, deși nu văd ceva greșit în expresie. Totuși, la altceva vreau să mă refer astăzi, sau la acest aspect dar dintr-o altă perspectivă.

Data trecută scriam despre puterea vorbelor negative în viața noastră și cum ele, vorbele, devin ușor blesteme pe care le rostim noi asupra noastră. De aceea astăzi, vreau să arăt cum putem folosi cuvintele și puterea lor în avantajul nostru. Nu, nu dau credit unor curente care circulau odată cu privire la mai știu eu ce puteri magice ale cuvintelor, dar nici nu pot diminua sau ignora puterea pe care o au vorbele în ele. Scriptura de altfel, ne avertizează că în puterea limbii stă viața și moartea, ne avertizează că din cuvintele noastre putem fi scoși fără vină sau osândiți, ne mai recomandă să binecuvântăm și să nu blestemăm.

Citește mai mult

Profețiile tale rele despre tine însuți

de

Una din marile mele probleme, care mi-a dat bătăi de cap de-a lungul timpului și care nici la vârsta asta nu mă face să mă simt bine, este tocmai felul în care eu profețesc despre mine. Astăzi aleg să vă spun și vouă despre pericolul unor astfel de profeții sau de ce nu, despre binecuvântarea unor profeții bune.

Vedeți voi, eu am fost învățat în perioada copilăriei mele să gândesc negativ, pesimist și acuzator la adresa mea. Asta s-a făcut în biserică și acasă. Probabil asta s-a întâmplat cu mulți dintre voi. Predici axate 95% pe acuze, pe necesitatea uciderii firii, pe amenințarea cu iadul, pe amenințarea rămânerii pe pământ, pe amenințarea chinului, pe scoaterea în evidență a neputinței, fără a primi variante și alte feluri de mesaje negativiste și demoralizatoare. Să nu credeți că vin acum cu o evanghelie a momentului (cei care îşi predau viața apoi  trăiesc cum vor), nu, vin cu precizarea că am fost instruiți să gândim negativ.

De la a gândi negativ, acuzativ, distructiv, următorul pas este să vorbești în aceeași manieră. Adică, transpui în vorbe stilul pe care l-ai dobândit. Asta face pe mulți să fie foarte critici cu alții, pentru că ei se simt mici sau în destul de multe cazuri unii, mai ales introvertiţii, devenim profeții dezastrului pentru noi înșine.

Citește mai mult

Mă rog ca toţi să fie una

de

Iată una din dorințele Domnului Isus din momentele care au precedat evenimentele prinderii și uciderii Sale. Dorința Sa era ca ei, urmașii Săi, să fie una. Nu se ruga doar pentru ucenici, se ruga și pentru cei ce vor crede în evanghelia vestită de ucenici, adică și pentru noi care trăim astăzi. Asta mă face să îmi pun o întrebare dură:

Să fie asta o rugăciune pe care Dumnezeu nu a ascultat-o?

Uneori la consiliere simt o mare povară din cauza împărțirii credincioșilor în atâtea religii creștine. Am ajuns într-un timp care, numărăm mii bune de curente și religii creștine. Ne-am scindat și împărțit de nu mai știm nimic de unitate. Fiecare din noi pretindem că religia noastră e cea unită, a noastră e trupul la care face referire Scriptura. Și asta ne face să ne divizăm și să ne mărunțim în continuare. Pe fața pământului, creștinii sunt undeva la o treime din populație, dar probabil suntem cei mai împărțiți. Nu mai avem putere de evanghelizare pentru că suntem preocupaţi cu luptele între noi.

Citește mai mult

8 Martie – păreri personale

de
8 martie

Astăzi, chiar de 8 Martie, între cele două servicii ale bisericii în care slujesc, se adună în mintea mea o sumedenie de reproșuri pe care am să mi le fac, multe erori pe care le-am făcut și decizii proaste pe care le-am luat, forţându-mă să meditez puțin asupra problemei. Trebuie să recunosc că aș fi vrut să fiu mai vigilent cu privire la anumite decizii și regret că nu am făcut-o. Dar, mă mulțumesc că măcar pot învăța din greșeli.

Din start spun că am un respect deosebit pentru oameni, iar asta mă face să încerc în permanenţă, să îi văd așa cum Scriptura îmi cere. Referindu-mă la femei, am un respect deosebit pentru femei, mai ales pentru cele care sunt femei și nu altceva. Îmi iubesc soția și o respect cu responsabilitate și dăruire, asta o știe în mod deosebit ea, dar și alții care mai prind câte puțin din ce îmi permit să las să se mai vadă. Îmi respect mama în mod deosebit și îi sunt recunoscător. Mai sunt și alte persoane în viața mea, femei, față de care am gânduri alese de prețuire și respect. Totuși, azi voi fi foarte acid cu privire la ziua femeii, pentru că această zi a femeii nu o reprezintă nici pe Ana, soția mea, nici pe Aurica, mama mea și pe nici o femeie care chiar e femeie.

Citește mai mult

Orașul – pactul voit cu stresul

de
stresul vietii la oras

Joi, am ajuns cu 5 minute mai devreme la grădiniţă, să îmi iau copilul. Ușa se descuie exact la ora 3, abaterea e de câteva secunde cel mult, așa că am rămas în mașină și priveam cele ce se întâmplau pe lângă mine. Am găsit în cele cinci minute, argumente pentru scrierea de azi și pentru încă câteva. Oamenii sunt foarte, foarte stresaţi, agitați, grăbiți și parcă renunță la umanitate din ce în ce mai mult.

Vedem adesea oameni încordați, puși pe ceartă. Alții sunt stresaţi pur și simplu, deși se străduiesc să fie și să pară în regulă. Alții sunt speriați profund, dar inconștient și dacă privim în mediul acesta al orașelor rar vom vedea oameni care să emane pace și liniște ”by default”. Cei mai mulți, marea majoritate, sunt ca într-o cușcă. De fapt, suntem în cuști, ceva mai mari, e drept, dar suntem în cuști. Cuştile astea au ”zăbrele” invizibile, dar foarte puternice și nu ne lasă să fim oameni. E cumva prețul pe care îl plătim pentru confort, pentru tehnologie, pentru curățenie și altele.

Citește mai mult