Alegerile care ne aleg

Privesc spre discuţiile din ultima vreme dintre cunoscuţi, dintre oameni din anturajul meu, de pe internet şi constat că tema aceasta a alegerilor dezbină oamenii foarte mult. Oameni pe care îi ştiam calmi şi aşezaţi ajung să îşi dea frâu liber nervilor şi să devină agresivi, să lovească cu vorba şi să atace alte persoane. Mă doare, când pentru un candidat sau altul, se strică relaţii între oameni şi se ajunge şi la bătaie şi vă îndemn pe toţi la calm şi la discuţii echilibrate.

Nu uitaţi că fiecare are dreptul de a vota cu cine vrea. Deşi fiecare din noi avem convingerile noastre, nu putem cu forţa şi cu cearta să le impunem altora ce să voteze. Dacă aceste alegeri ne aleg şi ne separă atunci nu e în regulă. Nu toţi oamenii au aceleaşi valori, nu toţi oamenii au aceeaşi maturitate, nu toţi oamenii au acelaşi grad de integritate. Sunt oameni care se tem de răul care ar putea să vină, alţii acţionează favorabil la mita primită, la alţii merge ameninţarea şi din păcate sunt destui de puţini care să poată judeca cât de cât echilibrat.

Citește mai mult

Vreau să îţi spun că se poate

Multe situaţii din viaţă par a ne pune în faţa imposibilului. Conjuncturile de mare provocare sunt tot mai dese, dar ele nu au fost rare nici în trecut. Oamenii, de-a lungul existenţei lor, au trebuit să evolueze, să progreseze şi pentru a trece la nivele superioare au trebuit să se confrunte cu aspecte care păreau imens de grele sau imposibile. Astfel de situaţii sunt în viaţa ta acum sau vor fi în perioada următoare.

Drumul spre evoluţie, indiferent că e vorba de evoluţie spirituală, psihică, intelectuală sau fizică, este greu şi presărat cu tot felul de obstacole. Unele acceptabile, altele sunt însă adevărate provocări pentru renunţare, blocare sau întoarcere din drum.

Evoluţie spirituală – sfinţire. Să ajungi la o relaţie mai bună cu Dumnezeu, să respecţi întocmai Cuvântul Scripturii nu este deloc uşor, indiferent de religie. De aceea unele religii au considerat că e mai bine ca oamenii nici să nu citească Scriptura, ci să beneficieze doar de ce dau clericii. Citind şi recitind Scriptura, realizăm că Dumnezeu vrea să ne sfinţim în permanenţă şi drumul spre acel stadiu al asemănării cu Hristos e plin de provocare şi renunţare.

Citește mai mult

Vrei sau doreşti?

Viaţa noastră este departe de a fi perfectă şi fiecare din noi dorim să evoluăm, să devenim mai buni, să ne depăşim în permanenţă performanţele fie că e vorba de cele materiale, intelectuale sau spirituale. Dorinţa aceasta o consider una bună şi este bine dacă există.

Pe de altă parte, tot în aceeaşi discuţie intră şi oamenii care vor să renunţe la diferite vicii şi patimi în care au intrat, cei care vor să renunţe la un stil de viaţă păcătos, cei care vor să repare relaţii rupte şi în general cei care vor să se sfinţească. Nu de puţine ori vin oameni la consiliere, cu dorinţa de a scăpa de pornografie, cu dorinţa de a scăpa de vicii sau pur şi simplu cu dorinţa de a depăşi starea în care se află, dar nu reuşesc. Unul din motive e confuzia între a vrea şi a dori.

Hai să clarificăm puţin. În noi, la un moment dat, pentru că vedem starea în care ne aflăm, se naşte dorinţa de a ne duce la un alt nivel. Fie ne dorim să renunţăm la un viciu, la un păcat, la un obicei, fie ne dorim să evoluăm. Dorinţa asta se naşte în urma introspecţiei cauzată de un exemplu bun, de o predică, de un film motivaţional sau chiar de un foc lăuntric care cere mai mult. Dorinţa asta iniţială te duce de regulă într-o stare de visare: „cum ar fi dacă eu aş reuşi”. Ajungi să anticipezi cumva schimbarea, să trăieşti în vis la acel nivel, să guşti avantajele acelui nou nivel. Atâta vreme cât dorinţa te duce doar în visare nostalgică, ea rămâne doar fantezie şi nimic mai mult. Mulţi oameni au intenţia de a evolua, dar e doar în fanteziile lor.

Citește mai mult

Votăm sau nu votăm? Asta e întrebarea.

Îmi place să cred că odată cu trecerea timpului am devenit mai înţelept. Una din dovezi este că nu m-am mai lăsat tras în discuţii electorale despre candidaţii la preşedenţie anul acesta, cum am făcut-o de alte dăţi. Mi-am păstrat astfel calmul şi am analizat fără patimă candidaţii şi am decis că TREBUIE SĂ VOTEZ. … Citește mai mult

Halloween-ul cel de toate zilele

Privesc mirat şi resemnat la ce a devenit această „sărbătoare” pentru poporul român şi mă îngrozeşte definirea de „popor creştin”. Dacă „poporul creştin” serbează în acest fel, dacă ne simţim bine imitând demoni, vrăjitoare, monştri, duhuri şi alte urâţenii, atunci nu vreau un astfel de creştinism. Nu vreau un creştinism care e înspăimântător, diavolesc, prost, tâmpit, fraier, credul şi schimbător. Un astfel de creştinism nu doresc nimănui. Dacă acesta e creştinismul românesc, eu nu fac parte cu siguranţă din el. Unde e frica de Dumnezeu? Unde e ascultarea de Scriptură? Unde e evlavia? S-au dus, le-am lepădat?

Am ajuns să organizăm procesiuni şi marşuri în oraşe. Am ajuns să petrecem cu ocazia acestei sărbători. Am ajuns să considerăm încuiaţi la cap pe cei ce nu „gustă” sărbătoarea. Am ajuns să ne pictăm copiii cu feţe de demoni şi vampiri, am ajuns să îi pângărim în cinstea „plăcerii noastre”, îi aducem jertă acestei sărbători fără să medităm un pic la consecinţele acţiunilor noastre. Nu luăm deloc în calcul că ar putea fi necurate sărbătorile astea? Nu facem deloc legătura cu ziua morţilor şi ocultismul acestei zile. Nu realizăm ce încărcătură spirituală are această sărbătoare.

Citește mai mult

Respingerea şi relaţia cu Dumnezeu     

 Respingerea are efecte în foarte multe din capitolele vieţii. Este dramatic de dureroasă în unele cazuri. Aşa de dureroasă că poate duce la suicid sau la pierderea vieţii veşnice. Dacă privim la atâtea cazuri de suicid, vom observa că multe din ele au de a face cu respingerea, neacceptarea şi lipsa iubirii. Totuşi, aspectul cel mai îngrijorător este că oamenii respinşi au o imagine distorsionată a lui Dumnezeu în concepţia lor.

Un copil respins de părinţi, va percepe un Dumnezeu greu de mulţumit, un Dumnezeu al performanţelor şi al meritelor. Va percepe pe Dumnezeu ca fiind iubitor dacă are performanţe bune şi neiubitor dacă calcă strâmb. Mulţi se gândesc că ar fi prea mici copiii ca să înţeleagă pe Dumnezeu, dar nu se gândesc că fiecare atitudine, vorbă, expresie, acţiune îi clădesc copilului o imagine despre Dumnezeu care va fi aproape imposibil de schimbat ulterior. Aşa se explică răzvrătirea faţă de biserică şi Dumnezeu, a multora dintre tinerii care au asemenea manifestări. Construim o imagine greşită despre Dumnezeu neacceptându-ne copiii.

Citește mai mult