Sexualitatea – cea mai atacată zonă în viaţa creştinilor?

de

Poate părea o exagerare dar afirmaţia mea are la bază şi studierea fenomenului dar mai ales cazuistica mea şi a colegilor care fac consiliere în ţară şi în afara ei. Nu ştiu dacă întotdeauna a fost aşa, dar în timpul în care trăim este probabil cel mai atacat sector al vieţii. Cazurile de curvie, consum de pornografie, homosexualitate, masturbare, abuzuri sexuale, pervertiri ale sexualităţii şi altele asociate cu acestea sunt din ce în ce mai numeroase. Oameni care vin pentru consiliere pentru a scăpa de pornografie sunt aşa de mulţi încât uneori apar alţii noi zilnic.

De unde această vulnerabilitate a creştinilor în faţa ispitelor sexuale? De ce tocmai acest sector al vieţii? Cum de prind aşa de bine la tipologie creştinilor aceste păcate? De ce e aşa de grea lupta cu ele şi mai ales eliminarea lor? Sunt întrebări care mă frământă tare de ceva vreme. Cel mai tare însă mă frământă întrebările: Ce putem face în această situaţie la nivel general? Şi Cum pot eu ajuta oamenii care vin la consiliere cu astfel de „afecţiuni”?

De la început nu a fost aşa. Sexualitatea a fost invenţia lui Dumnezeu şi El a făcut toate lucrurile bune. Scriptura ne spune că oamenii au fost făcuţi parte bărbătească şi parte femeiască. Apoi ne spune despre unirea celor doi ca să formeze o familie. Ei bine, sexualitatea a fost darul lui Dumnezeu pentru cei care formează familii, e o binecuvântare pentru cei căsătoriţi, cel puţin aşa a fost destinată să fie.

Citește mai mult

Şaria vine spre creştinism

de

Urmăresc cu interes ce se întămplă în ţările măcinate de conflict zilele astea dar mai ales ce se întămplă cu creştinii din ţările unde musumlanii instaurează haosul şi omoară creştinii şi alţi oameni de o religie diferită de a lor. Mă doare pe de o parte tăcerea mediei pe această temă dar şi lipsa de reacţie a „civilizaţiei” a lumii creştine la acest „val de Şaria” care ameninţă să se instaleze chair în ţările în care creştinismul a fost majoritar.

Zilele trecute un grup acorda interviuri de la o întrunire făcută cu scopul de a introduce legea islamică în Londra şi în Anglia şi în toată Europa. Bineînţeles că acum pare utopie dar nu mă grăbesc să spun că nu au şanse. Acum când minorităţile obţin repede drepturi mai multe decât majoritatea nu ar fi foarte greu de obţinut „dreptul de a introduce Şaria în zone populate de musulmani”.

Citește mai mult

Scurte frânturi de înţelepciune simplă

de

Câteva rânduri care au avut efect în viaţa mea şi le-am copiat in fisierul meu cu vorbe înţelepte. Nu sunt scrise de mine ci doar adunate. Poate vă vor fi de folos şi vouă.

Omul trist veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse în centrul metropolei, privi clădirile înalte și își spuse: ”Mda! Oamenii sunt din ce în ce mai egoiști și mai lacomi. Își construiesc ziduri din ce în ce mai înalte și mai trainice și, astfel se îndepărtează unii de alții”…
Omul vesel veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse la râul ce despărțea orașul în două părți, văzu noul pod imens construit peste râu și își spuse: ”Oamenii sunt din ce în ce mai uniți. Atunci când ceva îi desparte, își construiesc poduri și, astfel, ajung mai ușor unii la alții. Atunci când sunt uniți, oamenii sunt puternici”…

Citește mai mult

Când altcineva gândeşte pentru tine    

de

De când există lumea, adică de la primii doi oameni încoace, a fost un interes mare pentru „libertatea de gândire”. Pur şi simplu oamenii au dorit „dreptul” de a gândi şi a acţiona fără limite şi constrângeri. Adam şi Eva de exemplu au dorit neapărat să treacă de limita recomandată de Dumnezeu şi să guste şi moartea deşi au fost avertizaţi. De atunci încoace mult sânge s-a vărsat în numele libertăţii. Au apărut epocă după epocă tot felul de curente de gândire, tot felul de filosofii şi tot felul de „libertăţi” dar una din libertăţi, dacă o putem numi libertate, este libertatea de gândire.

Faţă de oameni cel puţin avem opţiunea să gândim absolut orice pentru că numeni nu ne cunoaşte gândurile deşi unele din ele mai „transpiră” dar de obicei poţi gândi absolut orice faţă de absolut oricine fără să ai repercusiuni sau presiuni, fără să plăteşti, fără să fii condamnat. Nu tot aşa stă treaba cu gândurile şi relaţia cu Dumnezeu. El ne cunoaşte gândurile şi pornirile inimii. Faţă de El nu ne putem ascunde şi vom da socoteală într-o zi.

Ciudăţenia mare pe care o vedem zilele acestea este la modul în care lăsăm pe alţii să gândească pentru noi. Pretindem că avem libertate de gândire, pretindem că este dreptul nostru şi de supărăm dacă suntem constrânşi cumva dar pe de altă parte oferim mintea noastră unor terţe persoane, organizaţii, instituţii ca să gândească pentru noi. Pur şi simplu, unii oameni refuză să ţină creierul conectat. Preferă să îl lase la odihnit şi să acţioneze pe baza gândirii altora. Asta e culmea ironiei. Să lupte toate generaţiile înainte de tine pentru libertatea de a gândi şi acţiona iar tu să iei această libertate şi să o oferi cuiva sau la ceva.

Citește mai mult

Îl cunoşti pe copilul din tine?

de

E fascinant să înveţi să priveşti în tine. În tine ca şi în mine e un domeniu imens de vast şi totodată surprinzător. Cei mai mulţi clienţi cărora le spun despre copilul din ei sunt surprinşi şi îl neagă însă după un timp reuşesc să îl identifice atât de clar încât nu mai pot ignora prezenţa sa. Astăzi vreau să scriu puţin despre acest copil din fiecare.

Cum şi de unde apare acest copil în interior?

Ei bine… el a fost acolo dintotdeauna. Copilăria este o perioadă frumoasă a vieţii şi ar trebui trăită în dragoste, protecţie, respect şi iubire necondiţionată şi echilibrată din partea ambilor părinţi. Din păcate acest mediu ideal nu durează prea mult, la unii nu durează deloc. Aşa că începe un proces de „separare” în sensul că acea persoană se dezvoltă după regulile şi în ritmul impus de mediul social iar copilul cel cu vise, joacă, năzuinţe, naivitate, nevoi afective mai ales rămâne undeva să-i zicem estompat. El nu pleacă niciodată de acolo. Chiar dacă viaţa ne obligă să ne maturizăm nu înseamnă că acele dorinţe, năziunţe, temeri, frici ale copilăriei se dizolvă. Ele vor rămâne în noi toată viaţa.

Unele indicii care ne-ar putea ajuta. Celor mai mulţi bărbaţi adulţi le place să fie mângâiaţi pe creştet de soţiile lor precum o făceau mamele (sau ar fi trebuit să o facă). Celor mai multe dintre femei le face mare plăcere să te joci cu părul lor şi să îl împleteşti de exemplu. Destul de mulţi adulţi, mai ales bărbaţi găsesc atrăgătoare desenele animate şi la 45 de ani. Multe femei nu îşi pot înfrâna dorinţa pentru dulciuri chiar dacă le face rău la silueta la care ţin aşa de mult. Şi exemple sunt tone. Ajungem la bătrâneţe şi copilul din noi încă ne influenţează cele mai multe din decizii.

Citește mai mult

Ai curajul să dai nas în nas cu tine?

de

Vreau să te întreb azi: Când ai stat ultima oară cu o oglindă în faţă mai mult de două minute ca să te uiţi la tine? Şi nu mă refer la privitul la păr, buze, sprâncene, coşuri, riduri ci la tine în ochi vreau să priveşti. E interesant exerciţiul şi foarte mulţi din cei cărora le cer refuză să îl facă sau îl fac cu mare greutate. Poţi încerca şi tu să vezi senzaţia.

E un exerciţiu simplu dar „grăitor”. A privi în tine însă, înseamnă mult mai mult. De fapt, e un teren care de cele mai multe ori preferăm să îl ocolim şi maturitatea şi echilibrul apar la cei care reuşesc să se uite corect în ei înşişi. De fapt, e un principiu biblic, Scriptura ne spune să ne vedem mai bine noi starea decât să fim atenţi la a altora. Biblia ne cheamă deseori la introspecţie pentru că Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a privi mult mai uşor şi lejer la alţii.

A privi în tine este o deprindere care aduce multe beneficii dar rămân la convingerea că pentru cei mai mulţi dintre oameni e foarte greu, cel puţin începutul. Privitul în interior, sau obiceiul privitului în interior, scoate la iveală cine eşti cu adevărat. Îl scoate la iveală pe acel om ascuns în spatele zâmbetelor, al politeţurilor, al durităţii, al religiei. Privitul în interior presupune înlăturarea rând pe rând a măştilor folosite în relaţia cu alţii. Presupune chiar trecerea de zidul amăgirii personale că suntem ceva ce în realitate nu am ajuns să fim.

Citește mai mult