Păzeşte-ţi partenerul

de

Când eram prin clasa a doua am văzut de aproape un fotograf la lucru. Am examinat aparatul, am văzut cum schimba filmul. Mi sa arătat puţin şi din ce înseamnă developarea filmului, cum se reglează aparatul de fotografiat şi alte câteva detalii. Era fascinant cum poţi face ce o imagine să rămână imortalizată pe hârtie. Copil fiind, îmi doream mult să am un aparat de fotografiat. Am visat o bună bucată de vreme la asta.

Prin clasa a şaptea, tatăl mau se întoarce de la Paşcani cu ceva cumpărături şi surpriza era că găsise un aparat foto ieftin „SMENA”. Nu vă puteţi imagina ce bucurie aveam şi ce fascinat eram. Nu conta că e cea mai ieftină variantă important era că o parte din visul meu era realitate. După ce a trecut efervescenţa contactului cu noul meu prieten, am făcut o strategie despre cum poate fi păstrat cel mai bine ca să nu se strice sau să nu fie furat. În fond, de el depindea trăirea unora din visele mele.

Eram foarte atent cu aparatul. Eram atent unde îl las, cine pune mâna pe el, dacă îl voia cineva să îl privească întâi îl rugam să treacă cureluşa după cap în aşa fel încât să fie protejat dacă e scăpat pe jos. În curăţam de praf, îmi ştergeam mâinile ca să nu las pe lentile urme de degete. Acasă avea locul lui special şi nu admiteam ca cineva să îl mute de acolo decât cu „aprobare”.

Citește mai mult

Înainte de a fi prea târziu    

de

Venise la consiliere atât de distrusă încât aveai senzaţia că peste inima ei trecuse un marfar. Era distrusă complet, avea medicamente cumpărate pentru a se sinucide. Pur şi simplu căuta moartea prin oraş fie pe vreun pod de pe care să sară, fie gonind cu maşina pentru a se izbi în ceva, fie o aştepta noaptea să vină în somn când mărea doza de somnifere. Nu mai vedea nici un rost pentru viaţă. Versetele din Biblie nu mai aveau greutate deloc deşi înainte rezonau în ea. Cel mai tare o durea că nu s-a gândit nici măcar o clipă la această variantă înainte de a fi prea târziu. Soţul ei plecase la alta.

„Nu mi-am data seama că am devenit posesivă, posacă şi isterică. Eram complet dependentă de el psihic, şi material. Nu mai aveam nici prietene, nu mai ieşeam ci îl aveam doar pe el şi îl storceam de orice vlagă prin dorinţa mea de socializare. Devenisem anostă, mă neglijam, nu îl iubeam ci îl posedam aş putea spune, îl foloseam. Dacă aruncam spre mine măcar o privire înainte de dezastru poate puteam salva căsnicia. Dar nu m-am gândit nici o clipă la asta. Credeam că e al meu, doar al meu şi niciodată nu mi-am bătut capul cu gândul că alta mi l-ar putea lua. Şi totuşi s-a întâmplat. A plecat la alta. De fapt… l-am dăruit eu altei femei. Ba nu, l-am fugărit în braţele altei femei.”

Citește mai mult

Reţetă miraculoasă

de

„Nu vă supăraţi, vreau să vă întreb ceva. Se poate?” Da, „Am auzit că din bloguri se pot câştiga bani. Cam după cât timp încep să vină bănuţii şi cât?” Asta a fost întrebarea unui domn tinerel săptămânile trecute care căuta o metodă miraculoasă de a face bani mulţi cu efort minim sau deloc. La consiliere am parte de întrebări pentru reţete miraculoase adesea. Cum să fac să scap de timiditate repede şi fără eforturi? Cum să repar relaţia  fără să renunţ la punctul meu de vedere? Cum să obţin intimitate fără atâta pregătire şi preludiu? Cum să evoluez spiritual şi să capăt daruri mai repede? Şi multe alte întrebări de acest gen.

Pentru că trăim într-o epocă a „instant-ului” am vrea ca nu doar floricelele de porumb să se facă la microunde ci şi fericirea, succesul, sănătatea, evoluţia, maturizarea şi alte aspecte ale vieţii şi cu predilecţie dragostea şi banii. Ei bine, oricât s-a automatizat şi accelerat viaţa unele aspecte ale ei vor trebui trăite şi rezolvate natural, la viteză normală. Nu tot poate fi pus la microunde. Nici măcar pisica udă nu poate fi uscată mai repede acolo.

Citește mai mult

E mare criză de dragoste. Nu ai puţină de dat?

de

Ieri, discuţia cu o doamnă ducea inevitabil spre lipsa de dragoste şi bunătate ca o caracteristică a oamenilor care vieţuiesc în prezent şi am primit dovezi că oamenii tânjesc profund după o dragoste autentică şi nu au de unde primi. Este destul de evident că una din nevoile cele mai profunde ale oamenilor este tocmai dragostea şi în consecinţă, o mare parte a vieţii omului este consumată în căutarea dragostei.

Nu ştiu care este omul care şi nu îşi dorească să fie iubit, cei mai mulţi, cei sănătoşi să zicem, au dorinţa asta permanentă în ei. De fapt aşa am fost creaţi, e ceva pus acolo de la conceperea noastră şi pentru că „Dumnezeu ştie din ce suntem făcuţi” şi cum funcţionăm şi pentru că ştie nevoia noastră şi vede lipsurile noastre, vine în Noul Testament cu afirmaţia „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca să moară”. El, Creatorul, vede cea mai mare nevoie a omului neîmplinită şi vine în întâmpinarea acestei nevoi ştiind că noi oamenii tot spre ură ne tragem, tot spre lipsa iubirii şi spre sete generalizată de iubire.

De câţiva ani buni am scos televizorul din casa noastră. Consider lucrul acesta un avantaj pentru noi şi copiii noştri, dar uneori sunt mai neinformat (nu ştiu dacă acesta este un avantaj sau un dezavantaj) aşa că doamna despre care vorbeam mai sus, îmi spunea cu mare sete despre răutatea oamenilor, despre ce arată pe la televizor, despre războaie, hoţii, agresiuni, lupte etc. Am constatat că e terifiant uneori să trăieşti cu toate ştirile în casă, că oricum nu te ajută la nimic să ştii totul şi nici nu poţi interveni. Că e o strategie de a le şti pe toate şi de a nu face nimic pentru că problema e prea vastă. Dar din toată discuţia a reieşit clar că nu mai este dragoste şi că este nevoie de dragoste.

Citește mai mult

Cu tălpile goale prin iarbă şi rouă

de

Scriam ieri despre importanţa reconectării omului cu mediul iniţial, acel mediu în care a fost pus de Dumnezeu la creare. Desigur că fizic nu se poate o repoziţionare în acel mediu. Spiritual, Dumnezeu a făcut acest lucru posibil dar fizic totul e compromis. Pământul e blestemat, e stricat, contaminat şi să poţi să ajungi iar în acel colţ de rai, în acel mediu perfect nu e posibil decât în momentul în care Dumnezeu, aşa cum promite, va face un pământ nou.

Totuşi, există căi prin care putem măcar să ne conectăm parţial cu pământul. Cu cerul am văzut, Dumnezeu a refăcut legătura posibilă şi oamenii sunt chemaţi din nou în părtăşie. CU pământul însă nu ne rămâne decât să ne mulţumim cu puţin până toate vor fi făcute noi şi acest puţin începe cu un pas. De fapt, cu câţiva paşi cu picioarele goale.

Nu ştiu când aţi mers în tălpile goale ultima oara direct pe pământ fie ce e vorba de iarbă, nisip, pământ efectiv, munte sau altă structură. Pur şi simplu să vă scoateţi plasticele din picioare şi să călcaţi jos. Pe beton sau asfalt am făcut-o mai des. Am obiceiul uneori dacă plouă tare, pentru că mă simt ca raţa pe baltă, să-mi scot şi papucii din picioare şi să umblu desculţ. E chiar plăcut să calci pe asfaltul răcorit şi spălat de ploaie cu tălpile goale dar nu e reconectarea despre care vorbesc.

Citește mai mult

Reconectare cu cerul şi cu pământul

de

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Aşa începe cea mai importantă carte din istoria omenirii, Biblia, vorbind despre modul în care a apărut nu doar omenirea ci şi viaţa, existenţa, dimensiunea în care trăim acum. Apoi, aceeaşi carte de căpătâi pentru rasa umană, descrie procesul de creaţie care este încununat de crearea omului. După ce omul a fost creat de Dumnezeu, a fost pus într-un loc deosebit. Spune în capitolul doi al Genezei despre acest loc şi descrierea sa începe aşa „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.” Aceste loc se dorea a fi cel mai bun loc din toată creaţia în care omul putea să existe. La câte crease Dumnezeu cu siguranţă îi putea face omului de la început şi casă cu piscină, poate şi maşină dar Dumnezeu îl aşează pe om în natură, în viaţă, înconjurat de viaţă, în contact cu viaţa.

Acesta era mediul în care Dumnezeu îl concepuse pe om să existe şi pentru a fi cadrul perfect El venea în fiecare dimineaţă în grădină ca să vorbească cu omul. În înţelepciunea sa Dumnezeu a creat cele mai bune condiţii posibile pentru om. Nu ştim câtă vreme omul a reuşit să beneficieze de aceste condiţii dar la un moment dat, duşmanul omului a făcut tot posibilul să îl smulgă din binecuvântarea în care trăia şi pentru a îi fura toate acele binecuvântări trebuia să îl deconecteze şi de la cer, adică de la legătura sa cu Dumnezeu dar şi de la locul binecuvântării în care se afla, aşa că prin ispitire, de fapt prin cedarea în faţa ispitei, omul pierde contactul cu Dumnezeu, acea legătură directă cu Creatorul, acele întâlniri în răcoarea dimineţii şi implicit, pierde contactul cu binecuvântarea, este izgonit din Eden, din grădină.

Citește mai mult