Floarea roşie cu tulpină verde

de

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit, iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început. Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o sa facem un desen”.

“Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze.

Dar profesoara a zis: “Așteptați! Nu începeți încă!”. Și au așteptat pâna când i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți. “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde. “Acum puteți începe!”, a zis profesoara.

Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la florile lui. Florile lui erau mai frumoase decât floarea profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpină verde.

Citește mai mult

Cum poate aprecierea să schimbe oameni

de

Una din cele mai frecvente întrebări pe care o primesc în şedinţele de consiliere este: „Cum pot să îl schimb pe soţul/soţia mea?” Mulţi, foarte mulţi s-au căsătorit cu gândul destul de păgubos că îl pot schimba pe celălalt după căsătorie şi puţini, foarte puţini au reuşit să facă asta. Dorinţa de a îl schimba pe celălalt este de altfel destul de problematică întrucât de foarte multe ori în spatele ei se află doza personală de egoism. În definitiv celălalt are dreptul să fie cum vrea şi orice schimbare trebuie să înceapă de la noi. Căsătoria odată oficializată presupune acceptarea celuilalt aşa cum este, deci nu pot fi impuse condiţii noi pe parcurs decât cu acceptul ambelor părţi.

Să credem că oamenii nu se schimbă după căsătorie e utopic, problema e că ei nu se schimbă cum am vrea noi, nu că nu se schimbă. Totuşi, sunt cazuri în care soţul sau soţia ar vrea prin viaţa sa să influenţeze în bine pe partenerul care, fie se poartă necuviincios, fie are probleme cu alcoolul sau alte patimi, fie e leneş, inactiv în relaţie, neimplicat în educarea copiilor sau câte şi mai câte variante pot fi. Ei bine, una din cele mai eficiente metode este cea a aprecierii.

Citește mai mult

Ai parte de încercări? E posibil să fie de la dragoste.

de

Am avut cu Timotei o discuţie zilele trecute referitoare la o pedeapsă pe care „o are de ispăşit” care e valabilă până la vacanţa de vară. Printre discuţiile noastre s-a ridicat naturala întrebare: „De ce spui că mă iubeşti dacă mă faci să sufăr?” Am meditat puţin, apoi i-am dat exemplul oii căreia păstorul i-a rupt piciorul (pe care o să o povestesc altădată aici) dar discuţia lui m-a proiectat pe mine într-o meditare privitoare la mine şi dragostea lui Dumnezeu.

De multe ori am gândit că necazul din viaţa mea e o lipsă a intervenţiei divine, o abandonare a mea de către Dumnezeu, o pedepsire a lui Dumnezeu şi de puţine ori mi-a trecut prin minte că ar putea fi o dovadă a dragostei sale pentru mine. De obicei, la fel ca Timotei, fiul meu, am considerat că suferinţa nu are de a face cu dragostea şi că atunci când iubeşti pe cineva nu îl poţi face să sufere. Totuşi, puţina mea experienţă de părinte mă ajută să înţeleg şi relaţia mea cu Dumnezeu altfel.

Citește mai mult

Aşteptările şi suferinţa neîmplinirii lor

de

A avea aşteptări este una din cele mai riscante manevre pe care o putem face în relaţia cu oamenii. Nu o singură dată s-a întâmplat să îmi fac speranţe, să plănuiesc, să cred, să sper şi să fiu dezamăgit. De fapt, e un exerciţiu aproape permanent al vieţii. Dezamăgirile vin aşa de repede şi speranţele sunt aşa uşor distruse încât uneori îmi este teamă să mai sper ceva. Ce ciudată e inima asta omenească. Surâde o idee, apare într-o lumină favorabilă, apare o mică dorinţă de a ajunge la ceva sau undeva apoi construieşte planuri şi strategii. Bineînţeles că eu fiind mai romantic/fantezist sper mai mult decât trebuie şi deci dezamăgirea e pe măsură. În acest context stau şi mă întreb dacă este corect ca să mai avem aşteptări.

De obicei când cineva ne dă de înţeles sau când ni se pare un context favorabil unei acţiuni, mintea noastră ne cam scapă din realitate spre imaginaţie. De exemplu: Un tânăr necăsătorit la o întâlnire de tineret vede o fată drăguţă să aceasta este amabilă cu el şi chiar „îi scapă” un zâmbet. Automat mintea lui va procesa informaţiile ca fiind favorabile şi va face planuri vizualizând puţin din viitor. Uneori semnalele acestea puţine îl trimite cu imaginaţia până în ziua nunţii. Manevra este riscantă întrucât nu te poţi baza doar pe atât ca să faci planuri mari şi riscă tânărul nostru „să sufere din dragoste” fără să fi fost vreodată dragoste.

Citește mai mult

Apreciază pe cel de lângă tine

de

Sunt sigur că măcar odată în viaţă, dacă nu de sute de ori, ai dorit să schimbi ceva în felul de a fi al celor de lângă tine. Fie că e vorba de copii, soţ, soţie sau alţi cunoscuţi am dorit la un moment dată fie să corectăm ceva, fie să îi încurajăm când erau la pământ sau chiar să îi motivăm spre performanţă. De regulă, cea mai rapidă şi mai la îndemână metodă, dar şi cea mai bine ştiută de noi din exemplele anterioare este critica şi competiţia. Tradus: îl criticăm pe cel le lângă noi pentru rezultatele slabe obţinute şi îl comparăm cu ceilalţi mai performanţi decât el în speranţa că luptătorul din el se va trezi şi va vrea să se ridice deasupra celorlalţi.

Logica asta uneori dă rezultate, este cea cu care mulţi dintre noi am fost crescuţi şi o ştim, este metoda cea mai la îndemână şi mai uşoară de a motiva, desi nu este nici cea mai eficientă nici cea mai corectă. Într-adevăr o asemenea abordare ar putea da rezultate satisfăcătoare le cei extroverţi dar când vorbim de introvertiţi poate însemna distrugere. Educaţia competitivă este baza educării cel puţin în România. Clasamentele nu ne sunt deloc străine şi motivarea copiilor spre a obţine un loc fruntaş e meserie veche. În cuplu, familie am auzit foarte des expresii de genul „ăla uite ce a făcut”, „ăla cum poate”, „familia cutare a mers in concediu, noi de ce sa nu mergem” etc, etc. Cu alte cuvinte compararea cu alţii este considerată în multe cazuri factor motivant spre realizarea unor scopuri mai ales spre schimbare.

Citește mai mult

Binecuvântaţi şi nu blestemaţi

de

Că vorbele noastre au o putere deosebită ştii şi tu şi eu. Că ele pot ridica sau doborî cunoaştem. Că suntem responsabili de tot ceea ce vorbim iar nu ne este străin. Că suntem datori să vorbim frumos, constructiv, încurajator iar ştiu unii din noi dar astăzi vreau să scriu despre puterea mare de formare şi energizare pe care o au cuvintele în contrast cu puterea distructivă a lor.

Binecuvântarea şi blestemul sunt „în puterea limbii” şi când spun asta nu mă refer doar la o latură spirituală sau la cuvinte de genul „te binecuvintez” sau „fii binecuvântat” ci la orice cuvânt care produce în aproapele o schimbare în bine sau în rău devenind o binecuvântare sau un blestem prin efectul pe care îl produce. Orice vorbă are un efect şi noi avem posibilitatea să decidem dacă o rostim sau nu in funcţie de rezultatul pe care vrem să îl obţinem. Vorbirea uşuratică sau aiurea e condamnată de Biblie.

Citește mai mult