An: 2013

Părinţii pe facebook

de

Astăzi vreau să vă fac o provocare tuturor celor care aveţi copii şi mai ales dacă aceştia sunt la vârsta navigării pe internet. Provocarea e una „ciudăţică”: Faceţi-vă cont pe facebook!

Mediul online este unul care acum nu mai poate fi ignorat şi face şi va face parte din viaţa oamenilor tot mai mult. Internetul are o mulţime de întrebuinţări utile şi avantaje dar de foarte multe ori este deturnat spre scopuri rele şi meschine. Mai devreme sau mai târziu copiii voştri vor dori un cont pe facebook sau alte reţele sociale şi lucrul acesta nu îl puteţi interzice absurd, în cel mai fericit caz îl veţi putea amâna o vreme. Aşa că mai devreme sau mai târziu fata sau băiatul tău, va face un cont pe facebook cu sau fără acordul tău.

Multă lume priveşte internetul şi reţelele sociale cu ochi răi pentru că se fac multe excese, dar problema majoră nu este la internet sau facebook ci la noi. Interzicând utilizarea acestor „scule moderne” nu rezolvăm problema ci doar o îngropăm cumva şi generăm tensiune. O vreme copilul, adolescentul va accepta interzicerile părinţilor în această privinţă, dar la un moment dat argumentele lor (care de multe ori sunt nefondate) nu mai pot sta în picioare pentru că nu sunt întemeiate. Abordarea corectă este o educare bună şi în acest sens şi asta înseamnă implicare.

Citește mai mult

Tu ce vei discuta azi?

de

Când mass-media îţi face agenda.

Unul din cele mai dăunătoare efecte ale mass-mediei este acela că face agenda oamenilor. Aproape toţi oamenii din România zilele astea de început de septembrie 2013 în conversaţiile pe care le au când se întâlnesc vor discuta despre: câinii maidanezi, Roşia Montană, războiul din Siria dar şi alte subiecte , multe din ele cancan. Marea majoritatea a românilor asta vor discuta la serviciu cu colegii în dimineaţa asta, acasă cu soţul sau soţia sau pe stradă când se întâlnesc cu cineva şi de ce nu în biserică până începe programul.

Faptul că suntem informaţi nu e rău dar realitatea e că suntem dezinformaţi cu pretenţia de informare. De altfel media ne prezintă o informaţie „ajustată” „aranjată” în funcţie de interesele celui care deţine trustul. Un exemplu clar şi revoltător este cel observat de cei care monitorizează presa în România unde se vede clar că unele televiziuni care au făcut reclamă agresiv proiectului Roşia Montană nu au prezentat nici o ştire despre protestele din Bucureşti şi din ţară (detalii aici). Acesta este unul din adevărurile vizibile şi evidente despre manipularea din mass-media însă toată mass-media aşa se raportează. Practic ne pun pe agendă ce doresc ei nu realitatea neapărat.

Mass-media ne alterează adevărul prezentat. Sute de articole au fost scrise şi pe seama păstorului şi a fiului său ucişi acum o lună şi efectiv am fost intoxicaţi cu sute de ştiri şi scenarii „senzaţionale” care nu aveau ce căuta în agenda noastră. Şi mai trist e că şi anumite site-uri care se pretind a reprezenta creştinismul neoprotestant în România au devenit „ziare de scandal” în privinţa asta. Au preluat fără filtre sau analiză toate mizeriile din mass-media „senzaţională”. Adevărul prezentat de mass-media este unul ajustat ca să dea bine la audienţă, titlurile sunt făcute în aşa fel încât să te provoace, ştirile sunt ajustate ca să creeze intrigă şi să captureze cititorul sau ascultătorul şi mai mult, adevărul nu mai este valabil dacă e pusă în joc audienţa pe care o au.

Citește mai mult

Fugind spre o altă lume – III

de

O lume neprietenoasă şi ostilă nu va fi plăcerea copiilor. Ei vor căuta automat, inconştient o altă lume, una în care să fie primiţi, una în care să fie acceptaţi, una în care să fie loc de ei. Copiii vor „fugi spre o altă lume” care nu e mai bună dar care îi acceptă în otrava ei.

De la naştere copiii primesc ceva atenţie. Cei mai mulţi dintre părinţi vor lua liber de la serviciu, mamele în cele mai multe cazuri (dar din păcate în tot mai puţine) vor sta în concediu pentru îngrijirea copilului o vreme, aşa se face că vreo doi ani copilul are mama lângă el. După cei doi ani însă lucrurile se schimbă dramatic şi pentru copil e prima palmă majoră luată de la mediul său de viaţă. Mama pleacă la serviciu că se termină concediul.

Copiii sunt separaţi fără milă de părinţii lor încă de la cele mai fragede vârste. Creşele şi grădiniţele private au devenit afaceri extraordinar de profitabile. Nu doar că sistemul ne separă de copiii noştri, dar mai şi plătim pentru asta bani serioşi. Sistemul este construit astfel încât de foarte timpuriu copilul să fie luat de lângă părinţi şi educat de „sistem”. După ce trece de la creşă spre grădiniţă situaţia nu se schimbă, trece la şcoală, la liceu, la facultate şi el, copilul, nu se mai simte parte a familiei.

Citește mai mult

Fugind spre o altă lume – II

de

Prezentam ieri cazul lui Marius, un băieţel aşteptat, acceptat, dorit chiar. Un băieţel care avea să primească „tot ce îşi doreşte un copil” adică televizor, jucării, mâncare, o cameră a sa şi mai ales care nu va fi sufocat de părinţi. Marius a crescut singur cu televizorul şi jucăriile sale. Am putea credea că era foarte fericit, asta îşi doresc aparent toţi copiii dar… citiţi povestirea de ieri ca să vedeţi cum stau lucrurile.

Copiii, dragii mei, nu ştiu ce e cel mai bun pentru ei. Nu au capacitatea să discearnă între bine şi rău, nu pot vedea consecinţele faptelor lor şi efectul acestora pe termen lung. Aşa se face că el va dori să mănânce doar nutela la micul dejun, la prânz dar şi la cină. El va dori să folosească fierăstrăul electric cu care lucrează tata şi chiar va plânge tare şi va insista ca el să îl primească pentru a „lucra”ceva. Copii vor dori chiar să conducă maşina tatei sau să umble la aragaz ca mama. În toate aceste cazuri tata şi mama îl opresc deşi copilul îşi doreşte mult să facă sau să folosească acele lucruri. Părinţii ştiu că nu sunt sigure pentru vârsta lor, părinţii prevăd ce s-ar putea întâmpla, părinţii văd pericolul pe care copiii nici nu îl bănuiesc.

Să interzici copilului unele lucruri este perfect natural şi o dovadă de iubire. Îi vrei binele, îl vrei sănătos. Îi oferi la micul dejun o felie de nutela şi poate dacă insistă încă o jumătate dar la prânz şi seara nu îi împlineşti pofta pentru că trebuie să mănânce şi altceva. Ştii că dacă face un obicei din asta va avea probleme cu dantura, cu dezvoltarea şi va fi hiperactiv. El nu ştie astea, el vrea nutela dar mama care îl iubeşte nu îi oferă.

Citește mai mult

Fugind spre o lume virtuală – I

de

În urma ultimelor meditări am primit întrebări pertinente: De ce aleg copiii şi tinerii jocurile pe calculator? Voi încerca astăzi să scriu despre asta deşi e greu de cuprins într-o singură „tură” un subiect aşa de amplu.

Marius a fost un copil dorit şi aşteptat. Părinţii lui îşi doreau un copil, bunicii de asemeni voiau un nepoţel. Când Alina a rămas însărcinată a fost bucurie mare în familia lor. Încă de la început părinţii au făcut o cameră specială a sa în care au pus tot ce trebuia, au investit foarte mult în acea cameră. Alina era în luna a patra de sarcină iar Marius deja avea o cameră a sa cum foarte puţinii copii au „şansa” să primească. Decor minunat, culori vesele, hăinuţe noi şi tone de jucării de la vârsta de 1 zi până pe la 10 ani.

Controalele medicale erau făcute cu rigurozitate la cel mai bun spital din Bucureşti. Medicii au fost aleşi ca si fie cei mai buni, iar Alina se ţinea cu seriozitate de toate recomandările primite pentru a naşte un copil sănătos şi normal. Timpul trecea şi au ajuns aproape de momentul naşterii. Contactul cu medicii era tot mai des, pregătirile pentru naştere erau stabilite până în cel mai mic detaliu aşa că părinţii şi bunicii aşteptau cu înfrigurare momentul în care Marius va putea fi luat în braţe. Pentru ca să fie totul bine au venit şi bunicii de la Craiova şi cei din Buzău cu maşina, au făcut scenarii ca în filme dacă cumva în drum spre spital ar rămâne blocaţi în trafic. Nu a fost cazul. Alinei i-a venit momentul naşterii pe la 3 dimineaţa. Doctorul era de gardă, strada a fost goală aşa că tăticul cu Alina în maşină urmat de cei doi bunici cu maşinile lor au gonit cu toată viteza până la spital unde totul a fost preluat de medici.

Citește mai mult

Hai copii la joc, vieţile pe foc…

de

Vă mai amintiţi de jocurile din copilărie? Toate implicau acţiune, gândire, trăire. Erau pline de provocări şi multe din ele erau inventate sau ajustate de „gaşca” care le juca. În plus jocurile erau doar o parte a vieţii pentru că mai era şi munca luată în calcul, trebuia să ajutăm la diferite treburi  în casă şi la câmp, aşa se făcea că începutul şcolii toamna, ne găsea „prăjiţi bine”. Nu se gândeau părinţii ca odată cu începutul şcolii să nu ne mai pună la nimic, doar să învăţăm ci munca continua şi după ce mergeam la şcoală. Unii ar zice că era rău, eu zic că era infinit mai bine decât varianta pierderii vieţii prin jocurile de calculator. Cel puţin trăiam, trăiam o viaţă a noastră, inventam, gândeam, alergam, munceam, visam, plănuiam lucruri pe care jocurile pe calculator la elimină drastic.

Jocurile pe calculator pune vieţile pe foc, arde efectiv capacitatea oamenilor de a gândi, de a îşi imagina, de a visa, de a inventa. Mai mult nici de muncă nu mai îndrăzneşti să îi spui unui copil dependent de jocuri. Alergat? Ce e aia, la ce ajută? Şi dincolo de toate acestea vieţile pot fi aruncate în iad pentru că mintea lor în loc să fie înnoită în fiecare zi, este educată spre rău, distrugere şi violenţă. Despre asta vom discuta zilele următoare.

Citește mai mult

Copiii şi jocurile pe calculator

de

Cred că mulţi părinţi au cumpărat calculatoare copiilor „pentru şcoală” sau „pentru referate” şi s-au trezit cu tone de jocuri în ele de care copiii lor doar cu mare scandal se mai dezlipesc. Jocurile pe calculator încurcă calculele în multe case din România şi produc mare iritare şi ceartă în unele familii. Pe de o parte părinţii nu pricep nici în ruptul capului, de ce aleargă ăia pe acolo prin ecran, de ce se împuşcă sau se omoară iar copiii nu concep cum de au „părinţi aşa de încuiaţi şi nasoli”. Situaţia asta generează multă multă frustrare şi conflict şi situaţia nu pare a se linişti nici măcar odată cu trecerea vremii, ba dimpotrivă.

În momentul în care un copil ia contact cu jocurile pe calculator viaţa lui se schimbă major. Dorinţa de a controla personajele creşte vertiginos, efectele vizuale multiple face pe acesta să „se conecteze” cu jocul şi să se simtă precum personajul. Principiul recompenselor disproporţionate pe care jocurile îl oferă este cel mai rapid mod de a instala o dependenţă şi în jocuri acesta este prezent. Copiii efectiv se transpun şi „se fac una” cu computerul.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.