An: 2013

Voia Lui

de

Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul. 1 Samuel 22:10

Una din preocupările majore din ultimul timp a fost cea referitoare la aflarea voii lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Când ai dorinţa de a fi cât mai aproape de El, cauţi şi modalităţi pentru a îi afla voia şi asta a devenit o frământare majoră pentru mine. Mai exact modul în care pot comunica cu Dumnezeu atât de eficient încât să îi aud sfatul, călăuzirea.

Nu mă consider a face parte din neştiutori în ale teologiei, nu sunt eu teolog dar o bază minimă de cunoştinţe am şi totuşi comunicarea cu Dumnezeu va rămânea o mare provocare pentru mine şi mai ales comunicarea pe două sensuri.

Ieri discutam cu un „omuleţ” care îmi este tare drag şi o bună parte a discuţiei noastre s-a dus spre asta, cum să întrebăm pe Domnul, iar el mi-a adus mărturia unui om care chiar reuşeşte o comunicare eficientă cu Dumnezeu, asta m-a provocat să fac un pas mai departe în aflarea voii lui Dumnezeu şi în împlinirea acesteia.

Citește mai mult

Ajută 100 de copii în 5 minute fără să plăteşti

de

Ştiţi că una din temele abordate de mine în ultima vreme a fost cea referitoare la implicarea creştinilor în societate, în facerea de bine, în a aduce speranţă şi ajutor şi că militez pentru asemenea acţiuni de aceea astăzi vreau să vă atreg atenţia că puteţi susţine o astfel de faptă fără bani, fără deplasare … Citește mai mult

La dispoziţia Lui în totalitate

de

Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău! Psalmi 84:8  

Noi oamenii simţim o anumită stare de confort, o anumită stare de bine, când ştim că deţinem controlul. Oamenii care au control asupra unui lucru, asupra unei organizaţii sau asupra unor oameni sunt apreciaţi şi stimaţi sau de temut în unele cazuri. Dar nu la aceasta vreau să mă gândesc azi ci la controlul asupra vieţilor noastre şi asupra evenimentelor şi situaţiilor din viaţă.

Ne place să ne ştim oarecum în controlul vieţii, ne place să putem decide noi ce vrem şi ce nu şi să avem cumva siguranţa că totul este bine sau că va fi bine. Ne-ar place să decidem cu privire la viaţa noastră, cu privire la viaţa familiei noastre, cu privire la viaţa copiilor noştri. Asta dă o anumită stare de confort.

Situaţiile prin care viaţa ne trece în care nu mai deţinem controlul ne sperie sau ne agită. Pentru a înţelege asta priviţi un părinte al cărui copil nu a ajuns acasă deşi e ora zece deja şi el trebuia să fie de la nouă în casă sau priviţi un om care se află în faţa unei intervenţii chirurgicale. Cum se întâmplă ca lucrurile să iasă de sub sfera noastră de control ne simţim nesiguri, ne temem, ne agităm, descurajăm şi mai ales nu ne simţim confortabil.

Citește mai mult

Fii un model bun

de

 „Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: „Ce înseamnă pietrele acestea?” să învăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: …. Iosua 4:21-22

Săptămâna trecută am avut ocazia să observ de câteva ori pe Iosua, băiatul nostru cel mic, chinuindu-se să facă exact ce făcea Timo, băiatul nostru cel mare. Acesta construia o cetate din lego iar Iosua, deşi avea interzis să copieze, trăgea cu ochiu şi încerca şi el cu mânuţele lui mei micuţe, mai neîndemânatice să facă o cetate tot aşa de grozavă ca la fratelui său.

Iosua nu îl „copie” doar la lego pe Timotei ci şi la citit, când Timo ia cărţi la „ronţăit” şi frate-său înhaţă una de colorat sau cu imagini şi rămâne concentrat muuultă vreme la acele imagini, dacă Timo vrea desene… ai ghicit, şi Iosua vrea desene. Nu se copiază tot dar Iosua e cu ochii pe Timo şi noi am discutat asta cu el ca să ştie.

Dar Iosua nu îl copiază doar pe Timotei ci şi pe mama şi pe tata. Este prezent când mama frământă şi îţi bagă mânuţele în aluat şi se „mozoleşte” tot, dacă se repară bicicleta e acolo, dacă se face curat în casă e şi el la acţiune, dacă suntem trişti şi el este trist şi tace observând şi cel mai mic gest de zâmbet ca să poată să profite de el şi se simte foarte nedreptăţit dacă cineva are voie să facă un anumit lucru şi el nu.

Citește mai mult

Oamenii din umbră

de

Când spun expresia asta mă gândesc la două categorii de oameni. Oamenii răi şi oamenii buni. Oamenii răi care stau în umbră sunt un subiect foarte vast şi aş avea de scris luni întregi sau poate ani că multe le sunt ascunzişurile dar aleg azi să mă gândesc la oamenii buni care stau în umbră.

În lume există persoane publice care ajung fie apreciate de multă lume fie urâte de multă lume, au o anumită viaţă publică care este apreciată sau controversată dar ele sunt persoane publice. De exemplu un preşedinte de stat, luăm pe domnul Băsescu că e mai aproape de noi. Are apariţii publice, vorbeşte în public, ia şi anumite decizii, rosteşte anumite afirmaţii şi asta îl face fie apreciat de unii fie huiduit de alţii. În spatele sau însă, în umbra sa stau unii oameni despre care rar se află. Oameni discreţi, care nu au o aşa de mare expunere publică, oameni care îl sfătuiesc şi sunt văzuţi rar sau deloc. Aici sunt consilierii prezidenţiali, soţia sa, copiii săi, apropiaţi, oameni ai serviciilor de informaţii etc. Fără ei ieşirile publice ale domnului preşedinte nu ar mai avea aceeaşi greutate.

Mergem în biserici unde există oameni de mare calibru, predicatori de succes, oameni care au o putere extraordinară în cuvânt şi care îşi iau puterea din Dumnezeu. Puţini ştiu însă că succesul unor astfel de oameni depinde în mare măsură de oamenii din umbră, de soţie, de copii, de sfătuitori etc. Fără o situaţie relaţională bună acasă nu poţi avea putere în cuvânt. De obicei în spatele unor oameni mari la capitolul acesta se află oameni măcar tot atât de mari. Îmi amintesc de Moise cum este sfătuit de socrul său Ietro şi acesta ţine cont de sfaturile primite.

Citește mai mult

Când credinţa trebuie probată

de

„Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

Noi românii pretindem că suntem un popor creştin şi suntem credincioşi iar asta nu e rău deloc. E bine să avem credinţă şi să fim în voia lui Dumnezeu. Oamenii care se tem de Dumnezeu au calităţi morale pe care ceilalţi nu le au sau mai bine zis media moralităţii creştinilor va depăşi media moralităţii celor care nu cred în Dumnezeu.

Dacă ar fi să rămânem la nivel declarativ totul ar fi bine sau foarte bine. Până şi constituţia ţării se pare că va prevedea asta. E tare de tot. La hramuri de biserici e plin, avem sute de icoane si iconiţe şi ieftine şi scumpe, cruci atârnă şi la gât şi la oglinda maşinii, sfinţim motoare, porţi, garduri, case, afaceri cruci în cimitir şi tot ce mişcă sau nu mişcă. La pocăiţi sunt altele: programe impecabile, muzicieni din ce în ce mai elevaţi, predici şi studii academice sau aproape academice, coregrafie care impresionează etc. Dar credinţa neprobată e invalidată. Eu pot declara că o iubesc pe soţia mea dar dacă din faptele mele nu se vede asta declaraţiile mele nu se validează deci nu o iubesc decât declarativ. O astfel de iubire nu e reală, nu e matură, nu ajută la nimic. Eu sunt dator să o iubesc mai ales faptic.

Citește mai mult

Imixtiuni în treburile interne – continuare

de

Continuăm astăzi meditarea cu referire la cei care pun în pericol familia datorită amestecării în treburile interne ale acesteia. Spuneam şi ieri aici că nu e problemă cu calitatea sfatului oferit, nici cu intenţia sfatului oferit ci e o problemă majoră cu acceptarea sfatului sau ajutorului. Nu e totul să deţii soluţia de rezolvare a unei probleme, important e ca acea soluţie să fie oferită cuiva care o cere sau unei familii care o cere sau o aşteaptă.

Sunt convins că familiile „mai coapte” ar avea multe soluţii bune, din experienţa lor de viaţă, pe care să le ofere uneia mai tinere dar, aceasta se poate întâmpla doar cu acordul ambilor soţi. 

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.