An: 2013

Am curajul să fiu eu?

de

Ideea de a compara un om cu un altul este absurdă. Singurul sistem de referinţă pe care trebuie să îl aibă omul este Dumnezeu. citat din Simion Purza

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să discutaţi cu oameni nemulţumiţi de sistemele actuale ale lumii şi ţării, dar bănuiec că da. Până la urmă fiecare dintre noi este nemulţumit de sistemele astea într-o anumită măsură şi în grupul nostru de amici sau cunoştinţe sigur există cineva mai conspiraţionist mai nemulţumit de sisteme. Dacă ar fi să întrebaţi pe stradă sau în biserici ar apărea mulţi care să îşi exprime această nemulţumire. Oamenii nu se simt bine în actualele sisteme omeneşti ci se simt prizonieri. Nu mai au libertatea să fie ceea ce au fost creaţi să fie.

Dar ar fi interesant să vorbiţi cu cineva nemulţumit de sisteme şi care a avut şi curajul să iasă din ele. Am avut ocazia să vorbesc cu două astfel de persoane şi le apreciez mult pentru tăria lor. Una e să fiu nemulţumit de situaţie şi alta e să fac sacrificiul să ies din ea. E dacă vreţi la fel cu cei care sunt în păcate, ştiu că fac rău şi că vor fi consecinţe, dar nu au tăria să vină la Dumnezeu şi să se lase de ele. Sistemele actuale ale lumii dau dependenţă severă. Numai încearcă să faci ceva ce e considerat anormal de către sistem şi vei avea de suferit din partea sistemului însuşi dar mai ales din partea celorlalti oameni prinşi în el.

Citește mai mult

Dumnezeu vorbeşte

de

Domnul i-a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise. Domnul i-a zis lui Cain. Domnul i-a zis lui Noe. Domnul i-a zis lui Avram. Domnul i-a zis lui Moise. Domnul i-a zis lui Iacov. Domnul i-a zis lui Aaron. Domnul i-a zis lui Ghedeon. Domnul i-a zis lui Samuel. Domnul i-a zis lui Isaia. Domnul i-a zis lui Pavel.

Una din discuţiile avute aşa mai între bărbaţi în anturajul meu este comunicarea lui Dumnezeu respectiv întrebarea: Cum vorbeşte Dumnezeu? Este o frământare reală a multor oameni care voiesc să trăiască o viaţă de credinţă şi biruinţă. Un credincios autentic îşi pune această întrebare tocmai pentru că intenţia sa este să trăiască în călăuzirea Domnului. De multe ori parcursul nostru pe acest pământ este ca o bâjbâială prin întuneric ca atunci când vrem să aprindem becul din cameră noaptea dar nu nimerim exact punctul, ştim cam ce trebuie făcut dar nu avem nici un firicel de lumină să putem vedea unde trebuie să apăsăm.

Am căutat în Biblie ocaziile în care Dumnezeu vorbeşte oamenilor şi am găsit multe de tot. M-au impresionat însă mai tare câteva astăzi: Iosua, Ghedeon, Moise şi Avraam. Am observat câteva principii pentru mine din acesta cazuri. Iată-le:

Citește mai mult

Credincioşi sau creduli

de

Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. 1 Tesaloniceni 5:21-22

Nu scriu meditaţia de azi ca o critică la adresa cuiva ci ca o reacţie la ce am observat frecvent în ultima vreme inclusiv la mine. Românii afirmă că sunt un popor credincios, de creştini. Credinţa asta însă prea puţini dintre români o verifică dar şi mai puţini o validează prin purtarea lor. Aşa e că eu pot pretinde că sunt pilot de formula 1 că e fain, m-ar aprecia lumea, aş stârni admiraţia fetelor, tinerilor, adolescenţilor etc dar la momentul când să dovedesc afirmaţia nu aş avea cu ce. Cam aşa se întâmplă cu credinţa multora. Scriptura spune: Credinţa fără fapte este moartă, apoi: Faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră.

Pentru prea mulţi oameni credinţa e doar o poziţionare într-un cult sau altul. Omul afirmă că e credincios pentru că merge la o biserică. Aşa apar termenele de: credincios ortodox, credincios catolic, credincios baptist, credincios adventist etc. În realitate ceea ce se întâmplă e doar o înşelare conştientă sau inconştientă în cele mai multe cazuri. Faptul că mergem la o anumită biserică nu ne face credincioşi cum nici mersul cu avionul nu ne face piloţi.

Citește mai mult

Ajutorul vine de la Domnul

de

Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu! Psalmi 54:4

Mai mult ca niciodată se consideră de oameni că bizuirea pe ajutorul lui Dumnezeu e o mare prostie şi că e o încredere infantilă a unor oameni fraieri şi needucaţi. Oamenii consideră că Dumnezeu chiar dacă există nu are şi treaba acesta a ajutorării oamenilor. Se crede în Dumnezeu doar ca şi concept, că există undeva acolo sus, că este bun dar nu se acceptă de prea mulţi oameni că El ar putea interveni direct şi în problemele fizice omeneşti.

Aspectul acesta apare foarte frecvent, tot mai frecvent şi la cei ce îşi zic creştini. Merg la biserici şi se roagă fără credinţă că ar putea primi răspuns. O fac din rutină că aşa au auzit toată viaţa lor pe părinţi, o fac din disperare când au probleme mari dar iarăşi e fără prea multă convingere ci e făcută din tumultul situaţiilor când eşti în stare să te rogi la orice numai să scapi. Nu degeaba apare întrebarea: Dar când va veni Fiul Omului va mai găsi el credinţă pe pământ?

Discutam acum câteva luni cu cineva care venea de la o mănăstire şi din una în alta mă aflat că se rugase şi pentru copiii care îi erau tare răzvrătiţi. Am întrebat: şi credeţi că se vor linişti? La care doamna a spus: Dracu ştie, că îmi pare rău că i-am făcut. Cum să te rogi la Dumnezeu şi să ai aşteptarea să îţi răspundă la rugăciune diavolul? Am discutat mai mult cu doamna şi se pare că avea o parte consistentă din vina pusă copiilor ei. A plâns mult de ceea ce făcuse şi a luat unele decizii de a repara cât se putea din situaţie şi mi-a recomandat să mă fac popă 🙂

Citește mai mult

De unde vine ajutorul?

de

Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! Iov 26:2

Nu ştiu cum se întâmplă la voi când aveţi nevoie de ajutor dar pentru mine deşi am experimentat intervenţii deosebite din partea lui Dumnezeu când vine iar încercarea prima tendinţă pe care o am e să apelez la oameni. Fie că îmi e copilul răcit, fie că unul din noi nu se simte bine, fie că avem nevoie de bani sau de alte lucruri de regulă mintea fuge prima dată spre oameni: doctori, cunoştinţe, internet, cărţi etc. Probabil, de fapt sigur, stilul meu şi al nostru de viaţă de până acum şi-a pus amprenta serios pe aspectul acesta. Asta face ca uneori să greşim. Scriptura spune că nu ne putem încrede în om şi Dumnezeu ştie de ce face afirmaţia asta.

Fiecare din noi are experienţele sale la capitolul acesta şi suntem unici în maniera de a oferi şi aştepta ajutorul. Experienţele anterioare ne modelează aşteptările şi ne formează o anumită filosofie asupra ajutorului, fie că e primit sau oferit. Totuşi mai devreme sau mai târziu vom avea nevoie de ajutor.

Citește mai mult

Vremea pentru îmbrățișări

de

Îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei. Ecclesiastul 3:5

E un gest mic, aproape banal, pentru unii e un automatism deja pentru alții e ceva rar, foarte rar iar unii nu au primit sau oferit niciodată o îmbrățișare. Priveam ieri la o doamnă care a întins brațele să îmbrățișeze un domn, erau spre 50 de ani ambii. Probabil erau cunoscuți dar nu se văzuseră de multă vreme iar în ochii domnului am citit aproape disperare. Aceasta l-a cuprins iar el stătea cu mâinile pe lângă corp de parcă era statuie, se citea foarte bine pe chipul său dar mai ales din gesturi că nu făcuse așa ceva prea des în viața lui. Întâmplarea asta m-a făcut să meditez la acest aspect.

Îmbrățișarea își are vremea ei. În Biblie găsim relatări în care prietenii se îmbrățișează (David și Ionatan) găsim și relatări despre îmbrățișări ale morții când unul din cei doi a înfipt sabia în timp ce se îmbrățișau. Mai găsim relatări despre îmbrățișări de acceptare de primire (Iacov și Laban) dar și îmbrățișări ale împăcării și iertării (Iacov si Esau). În Cântarea Cântărilor găsim relatat despre îmbrățișări ale dragostei, erotice dar și îmbrățișări ale dragostei false care duce la moarte (Proverbe 13)

În realitatea cotidiană vedem tot mai puține îmbrățișări și realizăm că tot mai multe dintre acestea sunt doar protocol sau automatisme și tot mai puțini oameni au parte de îmbrățișare. Mă doare inima când văd la consiliere soți care nu mai pot să se îmbrățișeze, nu mai pot să întindă brațele să se strângă aproape unul pe altul deși se vede că inima le plânge la amândoi și le e dor, tare dor de un asemenea gest.

Citește mai mult

La timpul potrivit

de

Din vremea lui Iosua, pe vremea lui Ioiachim, Pe vremea lui Eliaşib, pe vremea lui Artaxerxe,  pe vremea lui Zorobabel, pe vremea lui Iosia, pe vremea lui Avraam, Pe vremea lui Saul, Pe vremea lui David, pe vremea lui Solomon.

Am cules frânturi de versete biblice care vorbesc despre oameni ai bibliei, nu sunt toate, mai sunt multe dar un aspect e comun: toți aceștia au avut o vreme a lor, au avut un timp pus la dispoziție de Dumnezeu pentru a trăi pe acest pământ și din timpul acesta o perioadă în care au avut un rol marcant în istorie. Niciunul dintre cei menționați nu a putut ignora timpul său ci doar l-au folosit în bine sau în rău.

Ca mulți dintre dumneavoastră îmi pun adesea întrebări despre scopul vieții mele pe acest pământ din convingerea că nimic nu e la voia întâmplării și că Dumnezeu are o lucrare de făcut prin mine. După ce mă frământă o astfel de întrebare, după ce fac o recenzie a ceea ce fac pentru alții (în ordine: pentru soția și copiii mei, pentru biserica din care sunt și pentru societatea lărgită) realizez că mereu e loc de mai mult. Alfred Adler insistă în cărțile sale pe acest aspect și anume semnificația omului în istorie și reușește să surprindă foarte bine împlinirea pe care o simte individul care a realizat ceva în viața asta. Un astfel de om în pragul morții are o atitudine mai pașnică și are un sentiment de mulțumire că și-a împlinit menirea spune el. Acum înțeleg mai bine și conceptul românesc?!?! conform căruia în viață trebuie: Să plantezi un copac, să construieşti o casă şi să sapi o fântână. Și mai înțeleg și expresia: Ține umbră pământului degeaba.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.