În răcoarea dimineţii

de

Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. Ioan 21:4

Este încă noapte, se va face dimineaţă curând. Totul este linişte în jurul meu, răcoare, un aer plăcut şi reconfortant. E una din marile mele realizări sculatul de dimineaţă, da fac eforturi considerabile pentru asta dar nu regret deloc. Dimineţile sunt un izvor de binecuvântare pentru mine şi sufletul meu.

În răcoarea zilei altfel se vede viaţa, altfel se vede Dumnezeu, altfel mă văd pe mine. În liniştea dimineţii discuţiile cu Dumnezeu sunt mult mai eficiente decât cele de seară când „mă rog cu ultimele puteri şi mă arunc în pat”. Dimineaţa gândurile sunt limpezite sau… netrezite, copiii dorm şi îi pot privi şi binecuvânta, soţia e foarte frumoasă şi să o privesc dimineaţa dormind e o reală mângâiere pentru inima mea, nu aş obosi să mă uit la ea ore în şir. Să-ţi vezi dimineaţa familia dormind liniştită e una din cele mai mari binecuvântări pentru care nu poţi să nu fii mulţumitor.

Dimineaţa în răcoarea zilei aud ce ziua nu pot auzi. Aud păsări care în timpul zilei nu cântă, aud cursul pârâului din faţa casei pe care niciodată ziua nu îl aud, aud ceasul de pe perete care îmi aminteşte cum zboară timpul, îmi aud inima mulţumind sau oftând după caz, îl aud pe Dumnezeu vorbind. Toate astea în larma zilei se estompează dar dimineaţa se aud foarte bine.

Citește mai mult

Puterea iubirii

de

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea… Cântarea Cântărilor 8:6

De multe ori m-am întrebat de ce se spune că dragostea e tare ca moartea… poate pentru că nu îi poate sta nimeni împotrivă, poate pentru că e definitivă, poate pentru că e individuală, nu ştiu exact dar sunt uimit de puterea pe care o are dragostea în ea. Îmi vin în minte versurile care spun: „Puteri de necrezut are dragostea în ea” şi o mulţime de vorbe, întâmplări, gesturi, secunde, imagini îmi amintesc şi îmi confirmă că iubirea are puteri extraordinare.

Iubirea poate accepta ce alţi oameni nu pot, iubirea poate aprecia ceea ce nimeni nu apreciază, iubirea vede frumosul acolo unde ceilalţi nu văd nimic, iubirea rabdă ceea ce altora li se pare imposibil de suportat, iubirea se sacrifică atunci când celălalt are nevoie, iubirea e gata să renunţe la viaţă pentru ca celălalt să trăiască.

Nu ştiu cum se face dar iubirea este de dorit mai ales la cei de lângă noi, adică am vrea mai mult să fim iubiţi decât să iubim însă adevărata forţă a iubirii o simţi când oferi iubire nu când primeşti iubire. Doar oamenii puternici pot iubi. Iubirea are nevoie de putere interioară ca să se manifeste. Nu e uşor să renunţi la tine pentru altul, nu e uşor să iubeşti oameni cu imperfecţiuni, nu e uşor să iubeşti oamenii atunci când nu merită sau atunci când sunt vrednici de a fi urâţi deci, e nevoie de oameni puternici pentru a exista iubire autentică.

Citește mai mult

Puterea gesturilor

de

“Nu magnitudinea gesturilor noastre contează ci cantitatea de dragoste cu care le-am  făcut.” Maica Tereza

Gesturile constituie un un subiect pe care se poate discuta şi medita foarte mult. Acestea ne însoţesc trăirea şi comunicarea precum umbra ne însoţeşte peste tot unde este puţină lumină. Nu putem  comunica fără gesturi, chiar şi când nu comunicăm sau nu facem nimic, gesturile sunt vizibile. Un zâmbet, o sprânceană ridicată, ridurile de pe frunte, poziţia mâinilor sau a corpului, ticurile etc, toate transmit mesaje puternice. De fapt specialiştii spun că doar 7% din comunicare e verbală, restul fiind nonverbală. Din acest 93% o parte revine tonalităţii, ritmului şi înălţimii vocii iar restul de 55% revine gesturilor, mimicii.

Gesturile pot da valoare mai mare vorbelor rostite sau le poate anula. Gesturile pe care le facem pot face ca mesajul să fie credibil sau necredibil. Prin gesturi transmitem mesaje paralele pe care ceilalţi le văd.

Citește mai mult

Puterea exemplului

de

…fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 1 Petru 2:21

Vorbeam ieri de puterea faptelor şi menţionam celebra „maximă” românească: „Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa!” şi meditam ieri pe parcursul zilei cât de des e aplicată această expresie. Cela mai răspândit loc de aplicare e biserica şi familia. Părinţi care cer copiilor lor, să nu facă ca ei, să nu vorbească ca ei, să nu ajungă ce au ajuns ei. Lideri religioşi care una cer oamenilor care merg la biserică şi alta face ei. Profesori sau învăţători care cer copiilor ceea ce ei nu aplică. Şi exemple mai sunt.

Am vrea ca să impactăm viaţa celorlalţi doar prin teoriile noastre şi puţini sunt cei care pot spune copiilor lor, fă ca mine, calcă-mi pe urme. Cred că niciodată nu au fost scrise mai multe cărţi, despre cum să trăim, ca astăzi. Niciodată nu au existat mai multe „reţete” pentru succes scrise, nu au existat niciodată mai multe metode de lucru ca astăzi şi totuşi oamenii „nu bagă la cap”. Sau „bagă la cap” dar e doar teorie. Practic… lupul schimbă bărul dar năravul ba.

Citește mai mult

Puterea faptelor

de

Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. 1 Petru 2:15

Mulţi oameni sunt cunoscuţi ca buni sau răi, de dorit sau de te mut datorită faptelor lor. De altfel dacă veţi căuta în Scriptură după cuvântul fapte veţi găsi 46 de versete care încep cu „celelalte fapte ale lui…. sunt scrise în….” şi este menţionată natura faptelor acelor oameni, bune sau rele, în temere sau nesupunere de Dumnezeu. Oamenii aceia sunt catalogaţi în funcţie de faptele pe care le-au făcut.

Impactul pe care îl au faptele oamenilor în viaţa altora este uriaş. Uneori o faptă spune infinit mai mult decât o vorbă. Scriptura ne spune că starea credinţei pe care o avem este măsurată de faptele pe care le facem. O credinţă însoţită de fapte e una vie pe când una fără fapte vrednice este moartă. Faptele deci pot confirma sau infirma declaraţiile noastre.

E adevărat că există o schismă, o ruptură severă între ceea ce declarăm şi ceea ce facem şi că ne-am învăţat cu expresia „Nu fă ce face popa, fă ce zice popa” dar ignorăm un adevăr elementar, cei ce sunt copii ai lui Dumnezeu fac fapte vrednice de El. Nu putem fi dualişti, nu poţi pretinde că eşti credincios iar faptele tale să fie rele. Faptele ne trădează, descoperă lucruri, descoperă caracterul din noi. De ce sunt puternice faptele?

Citește mai mult

Puterea tăcerii

de

Omului îi trebuiesc doi ani ca să înveţe să vorbească şi o viaţă întreagă ca să înveţe să tacă. (Necunoscut)

Folosim cuvintele pentru a comunica, ne este cel mai la îndemână dar nu doar cuvintele transmit mesaje. Comunicarea cu ceilalţi se face prin multe alte „componente” nu doar auzirea şi rostirea cuvintelor poate transmite un mesaj. E drept că în cuvinte există foarte multă putere şi noi oamenii putem prin ele să ucidem sau să înviem spune scriptura însă nu întotdeauna cea mai bună cale de comunicare sunt cuvintele şi mai ales nu întotdeauna suntem chemaţi să vorbim. Sunt multe proverbe româneşti care se referă la tăcere şi care sunt de remarcat dar unul din ele se referă la dulceaţa tăcerii: „Tăcerea e ca mierea”. E foarte obositor să asculţi mereu vorbirea unora chiar dacă vorbesc bine.

Tăcerea este o renunţare la a te exprima. Ca să poţi să  taci e nevoie să renunţi la tine şi la a te impune. De fapt să taci e o dovadă de stăpânire de sine nu una de slăbiciune. Doar oamenii puternici pot să tacă. Să taci chiar când ai dreptate pentru că socoteşti că tăcerea e mai preţioasă decât dreptatea sau părerea ta. Tăcerea e foarte preţioasă când ispita stă în faţa ta. Practic pentru a tăcea e nevoie de o anumită doză de smerenie.

Citește mai mult

Puterea liniştii

de

Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte. Luca 8:24

Când ai fost ultima oară într-un loc în care să poţi beneficia de linişte? Ne putem lăuda cu multe progrese ale ştiinţei în toate domeniile vieţii, invenţii din ce în ce mai sofisticate care să ne ajute, să ne fie mai uşor dar în acelaşi timp tot mai multă „gălăgie”.  Oamenii găsesc din  ce în ce mai greu o oază de linişte în interiorul lor sau în exterior. Suntem supuşi „poluării” în domeniul acesta aproape nonstop.

Totuşi, pentru a trăi frumos avem nevoie şi de puterea liniştii şi asta nu e scoasă din vreo religie orientală, chiar Scriptura este cea care ne recomandă să tăcem şi să mergem uneori undeva unde e linişte. Recomandarea e clară în ceea ce priveşte rugăciunea, trebuie să fie linişte, trebuie să nu fii deranjat ca să poţi comunica cu Dumnezeu. Dacă îl vedem pe Domnul Isus el se duce la o parte să se roage, îl găsim stând singur cu Dumnezeu în pustie. Domnul Isus este modelul care ar trebuie să ne inspire la toate capitolele. Liniştea e esenţială comunicării cu cineva dar şi înţelegerii noastre ca persoane.

Citește mai mult