Robiile eliberaților – Legalismul

de

Cineva mă întreba acum ceva vreme de ce am această atitudine aproape ostilă față de legalism, că legea trebuie respectată și ne ajută. Ei bine, legea e ceva iar legalismul e altceva. Legalismul în ceea ce privește viața noastră spirituală este elementul care se opune libertății pe care harul o dă, bucuriei mântuirii și tot legalismul întreține formele și stereotipurile religioase. Nu vorbesc despre lege ci despre legalism. Un alt dezavantaj al legalismului este acela că micșorează aportul lui Dumnezeu la planul de mântuire, care este total, complet și perfect și dă omului putințe, roluri și activități „de completare” unele din ele des exprimate prin sintagma greșită „dar și tu trebuie să-ți faci partea ta”.

Dacă „acrește” ceva pe credincios și îi face de nesuferit, scorțos și încruntat acela este legalismul. Se străduiește din toată ființa să se facă iubit lui Dumnezeu mai mult, deși Dumnezeu declară „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său Fiu”. Deși creștinul acceptă că Dumnezeu face totul desăvârșit și bun, insistă totuși „să își aducă contribuția”. Deși declarăm sus și tare că singura cale de mântuire este Isus Hristos și că El a plătit toate păcatele omenirii, ne trezim încercând să ne mântuim prin faptele noastre și încercând să plătim și noi din datorie.

Citește mai mult

Robiile eliberaților

de

Am mai scris despre elefanții de circ și înainte. E vorba de acele animale imense cu puteri mari care execută docil multe manevre amuzante și idioate, deși nu sunt legate sau închise decât în mintea lor. Limitele care le sunt impuse în „pruncie” se scriu așa de bine în mintea lor încât la maturitate, când pot cu ușurință să strice toată „șandramaua” circarilor stau cuminți și docile ca aceștia să le folosească spre amuzamentul mulțimii.

Asemănarea cu noi oamenii este mare. Și noi ajungem să ne naștem în captivitate, în captivitatea păcatului din care singuri nu ne putem elibera și deci îi facem voia acestei firi păcătoase, trăim în conformitate cu instrucțiunile primite de la „circar” executând idioțenii de nedescris, multe din ele periculoase pentru viața, sănătatea și relațiile noastre și neavând nici o perspectivă de mai bine nici după moarte. Circarul își bate efectiv joc de cei născuți în robie fără să îi pese de riscurile la care îi supune. Asta face din noi victime fără șanse de a se răscula.

Citește mai mult

Când crezi că ești viteaz    

de

În copilărie fiecare din noi am avut „viteazul grupului”. Acel băiat de regulă care spunea mereu cât a ridicat, pe cine a bătut, cât de curajos este, ce performanțe a obținut și alte detalii impresionante. Așa a fost și în copilăria mea. Unul din vitejii grupului se lăuda mereu cu cât de curajos este și câte poate face. Cu timpul ne-am obișnuit cu vitejia lui nedovedită faptic, așa că devenise un fel de gardian al grupului chiar dacă nu avea încă de cine să ne apere.

Într-un an a fost mare tărăboi în sat cu venirea circului. Odată cu el au venit și oameni din alte sate și lucrătorii de la circ, așadar spectrul era mai larg și normal că era nevoie de „protecție”. Întâmplarea face ca într-o seară târziu, „pe șanț” unde ne jucam noi să apară un grup recalcitrant de băietani aburiți de alcool. Noi, care eram obișnuiți deja cu performanțele „gardianului” nostru i-am sfătuit să nu se ia de noi că îl punem pe „gardian” pe ei și nu or ști pe unde să-și scoată cămașa, așa de rău e. Problema mare era că, uitându-ne după el, nu era de găsit. Gardianul s-a speriat mai tare decât noi și a șters-o pe furiș cât negociam noi cu vitejii aceia.

Citește mai mult

Lenea spirituală

de

Multă vreme am crezut că lenea spirituală e acea lene care te apucă fix înainte de a merge la biserică atunci când este program sau acea plictiseală care te apucă când vreun predicator bate câmpii și nu găsește nicicum finalul predicii. La fel puneam în cârca lenii spirituale lipsa Bibliei sau a cărții de cântări.

Cu timpul am fost nevoit să accept că trebuie să redefinesc lenea spirituală și la fel să accept că de fapt mersul la biserică poate fi un simptom al lenii spirituale. Lenea spirituală de fapt este acea stare de a nu te deranja deloc în privința spiritualității. A lua doar de-a gata fără să cercetezi, a beneficia de efortul altora fără să te pui pe cercetat, a crede teoriile părinților spirituali fără să le verifici, a alege voit să mergi pe un drum pe care te duc alții dar despre care nu știi personal de unde vine și unde duce.

Citește mai mult

Mândrie și prejudecată

de

Nu, nu voi scrie despre romanul scris de Jane Austen deși poate vreodată într-un moment de mare rătăcire, mă voi apuca să aștern pe hârtie, fie e a și electronică, povestea unui tânăr țăran căruia o vecină i-a deschis „cutia cu cărți” îmbolnăvindu-l grav de citit, așa de grav că citea cărți pe bandă făcând scenariile și apoi strecurându-se pe furiș în ele. Unul din scenariile construite și în care se strecura adesea fiind tocmai Mândrie și prejudecată.

Ca să revin la mândria și prejudecata din zilele noastre trebuie să remarc că societatea asta o ia la vale, nu mai miră pe nimeni asta. Cei mai mulți oameni conform sondajelor trăiesc cu un stres mare și în așteptarea de ceva rău. Să greșească toți acești oameni? Să nu ne ducem „la vale” ci să fie doar o senzație nasoală după o beție cruntă a tehnologiei cu care nu suntem învățați? Nu știu, dar am aceeași senzație că nu ne așteaptă ceva bun.

Citește mai mult

Credem în Dumnezeu sau în părinți?

de

Una din cele mai mari provocări ale unui consilier este să aibă de a face cu convingeri greșite pe care persoana le-a căpătat din copilărie și care îi sabotează viața în prezent. Să ai de a face cu astfel de convingeri înseamnă multă muncă și de obicei nu se poate realiza o curățare decât parțială de ideile toxice care între timp au generat comportamente dăunătoare.

Prin credința în părinți nu mă refer doar la părinții biologici, ci la toate persoanele care au influențat valorile individului în perioada sa de formare, inclusiv la grupul religios din care face parte acea persoană. Părinte în acest articol înseamnă persoană sau grup care a pus tipare de gândire sau comportament în individ.

Citește mai mult

Săptămâna PRIDE – Sub semnul familiei?

de

E clar că nu putem vorbi despre minorități sexuale fără să se stârnească pasiuni, contre, certuri și patimi. Cei mai mulți dintre români sunt sensibili la așa ceva fie că sunt pro fie că sunt contra unor astfel de comportamente. Totuși fac apel la reflexie și meditare și la moderare. Știu că în mediile creștine deja se stârnește furie dacă încerci să zici ceva de bine referitor la oamenii care trăiesc în astfel de păcate, dar îmi asum deranjul. Dacă nu îți place, mai găsești câteva milioane de pagini web pe care le poți lectura. La fel e valabil și pentru cei ce se simt ofensați că îmbrățișez învățătura Bibliei care spune că homosexualitatea e păcat și că oamenii păcătoși au nevoie de Hristos pentru a fi eliberați.

Desigur titlul acestei ediții a săptămânii PRIDE (nu știu când a crescut așa de mare că la început era o zi doar) e dat de inițiativa unor oameni, care au strâns semnături împotriva recunoașterii căsătoriilor dintre persoane din categoria minorităților sexuale. Pe principiul „da noi nu suntem mai slabi” cele două tabere se duelează cu sârg una cu alta, neavând nimeni de câștigat din asta.

Citește mai mult