Criza civilizației, nu a imigratiei

de

Recentele evenimente cu imigrația oamenilor din Siria, a întors pe dos toată Europa și încă „o țin” în ceață sau fum, prin care europenii nu mai reușesc să vadă linia orizontului. Doar o bănuiesc și se ceartă. Noi oamenii suntem tare confuzi și buimaci din lipsa de informație și reacție oficială. Mai mult, puținele reacții … Citește mai mult

Obsesia numărării

de

Una din cele mai evidente și predominante „plăceri” ale omului modern este numărarea. De fapt, numărarea în sine, a devenit un fel de știință și există oameni care doar cu asta se ocupă. Mai mult, de ceva vreme, oamenii însărcinați cu numărarea sunt slujiți de calculatoare tot mai puternice, care să le ușureze munca și chiar să estimeze, să arate, situații, înainte ca acestea să se întâmple. Un fel de prooroci electronici. Se dorește o numărare cât mai exactă, cât mai detaliată și cât mai cuprinzătoare. Numărăm oameni, animale, obiecte, piese, clădiri, aparate și în curând și dulapurile vor avea numere de înmatriculare cum au mașinile, calculatoarele, animalele și oamenii.

De la obiceiul acesta nu putea să se abțină nici religia. Una din preocupările permanente este numărătoarea. Câți oameni au fost azi la biserică. Ce sumă de bani s-a strâns. Care religie are mai mulți bani? Dar biserici cine are cele mai multe? Câți oameni au ridicat mâna la evanghelizare? Câți credincioși „de-ai noștri” sunt în localitatea cutare? Și multe alte numărători pe care cultele religioase și/sau bisericile locale sau naționale le fac. Este important să știm, dar de ce? Pentru ce?

Citește mai mult

Plin de râvnă pentru fapte bune

de

În citirea mea în Scriptură din această dimineață, un cuvânt mi-a atras atenția: „râvnă”. Acest cuvânt e folosit de puține ori în Scriptură, de aproximativ 40 de ori, și descrie starea de înaltă motivație a cuiva pentru anumite deziderate. E vorba de acea dorință arzătoare de a face ceva, de a ajunge undeva, de a respecta ceva și este una din stările recomandate de Dumnezeu, prin robii săi, nouă. Dumnezeu apreciază o râvnă sănătoasă pentru împlinirea poruncilor și pentru trăirea după modelul Cristic.

Pavel când îi scrie lui Tit că Domnul Isus Mântuitorul asta dorește, să Îi fim urmași în faptă, plini de râvnă: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Celor din Galatia le recomandă de asemeni râvna: „este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine”.

Citește mai mult

Lupta credinței – O mare provocare

de

De multe ori am auzit vorbindu-se despre lupta credinței și de cele mai multe ori, a fost prezentată ca lupta creștinului de zi cu zi cu ispitele, necazurile, neajunsurile și alte stări care țin de viața noastră individuală. De asemeni, am auzit multe persoane declarând că „au o luptă” cu soțul, soția, copiii sau alte persoane, încercând prin asta să spună, cât sunt de implicate în convingerea celor din casele lor, despre necesitatea pocăinței. Lupta credinței, mie mi-a fost prezentată și așa am crezut multă vreme, că ar fi totalitatea zbaterilor din viața de zi cu zi, rezultate în urma încercării de a trăi corect și Biblic. Undeva este adevărat, e o luptă imensă uneori și suntem chemați să o purtăm. Totuși, azi vreau să privim diferit lupta, dacă ne este permis.

Citește mai mult

Dacă nu crezi, fă o probă!

de

Unul din cele mai bune fructe, dacă ar fi după opinia mea cred că e cel mai delicios, este pepenele, sau lubenița, sau harbuzul, sau cum i se mai spune în alte zone. Scriitorul Mark Twain, spunea despre acest fruct că „Este un produs de lux al acestei lumi. Când îl guşti, îţi dai seama ce mănâncă îngerii.” Și pentru că tot e sezonul lui, unul din gesturile pe care îl fac vânzătorii de pepeni este să îți dea să îi guști. Fac în ei un dop rotund sau triunghiular, iau o bucată și îți oferă, ca să fie convingători, pentru că știu cât de bun, dulce și aromat este.

Într-un timp al senzațiilor, e foarte important să simțim acel gust și să cumpărăm doar dacă este intens aromat, răcoritor și dulce. Vrem maximum de senzații plăcute din el. Mereu am probleme cu vânzătorii de pepeni când le cer să nu îl taie, că îl iau ne probat. Nu îi probez, dar număr pe degetele de la o mână de câte ori nu i-am ales bine toată viața în condițiile în care, vara cumpăr cam unul la două zile. Eu nu probez, eu privesc, uneori ating și aleg.

Citește mai mult

Se termină creștinismul antropocentric?

de

Probabil, cei mai mulți dintre voi au observat că atac des creștinismul profitabil și că nu îmbrățișez cu drag pe cei ce au o credință formală. Scrierea de astăzi, tot în categoria asta se încadrează și vrea să fie un apel, la un altfel de creștinism decât cel letargic, consumist și antropocentric. Fac de la început precizarea că „antropocentric” înseamnă „centrat pe om” adică, cu omul în centru. Opusul lui este termenul „Cristocentric” adică, cu Hristos în centru.

De ce cred că trăim un creștinism preponderent antropocentric? Pentru că, multe din abordările declarate sau nedeclarate ale religiilor creștine, pun omul în centrul lucrării de mântuire a lui Dumnezeu și de aici derivă multe consecințe traduse în credințe, comportamente, teologii, filosofii care constituie viața creștinilor de astăzi. Așa se face că mulți oameni devin sau rămân creștini, pentru că e profitabil, pentru că dă bine la imagine sau pentru că ar însemna un consum să gândească altceva.

Citește mai mult

Este bun doar ceea ce ne place?

de

Plăcerea personală, nu a fost niciodată așa de importantă ca astăzi. Întotdeauna oamenii au tânjit să facă, să dețină, să creadă, doar ceea ce le place, dar astăzi, mai mult ca niciodată, se pare că au posibilitatea să realizeze acest deziderat. Mai mult, ceea ce este neplăcut în optica oamenilor, nu este bun și trebuie eliminat sau pus deoparte. Se consideră, conștient sau nu, că mintea noastră umană e singura autoritate de decizie, în privința a ce este bine și ce nu, criteriile noastre sunt cele care trebuie să clasifice lucrurile, situațiile, stările, comportamentele dacă sunt bune sau nu.

Așa se face că, aceste criterii subiective ale maselor, se modifică destul de ușor, de către cine are instrumentele necesare, și masele cred ușor că un rău este bun sau că, un bun este rău.  Ceea ce spune Scriptura devine dintr-o dată clar, oamenii vor spune răului bine și binelui rău, luminii întuneric și întunericului lumină și dau amărăciune în loc de dulceață și dulceață în loc de amărăciune.

Citește mai mult