Pocăiții și ispita citirii în stele

de

Una din cele mai vechi îndeletniciri umane este citirea în stele. Oameni din toate timpurile, au căutat să coreleze ceea ce se petrece pe cerul nopții, cu evenimentele viitoare. Astfel aceste activități pot fi de la simple bănuieli „țărănești”, până la adevărate fenomene, cu implicații financiare imense, dar mai ales cu implicații spirituale incomensurabile.

Nici creștinătatea în istoria ei, nu a fost străină de astfel de activități. Dumnezeu avertizează clar poporul Său că urăște aceste lucruri și totuși chiar Saul, unsul Său apelează la o astfel de persoană. Mai mult se specifică prin Împărați, că poporul s-a dedat la ghicire și vrăjitorii „de aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui.”

Citește mai mult

Prieteniile între creștini

de

Plec din start de la gândul, că fiecare din noi ar trebui să lege acea prietenie cu Dumnezeu, așa cum Scriptura surprinde relația dintre Avraam și Dumnezeu, în Iacov 2:23. Nu mă voi referi azi la această prietenie. Azi vreau să mă refer la prietenia dintre creștini.

Se știe că noi oamenii, tânjim după relații și ne place să avem prieteni. Ne place să avem acea relație cu cineva, care să ne poată prelua șocurile vieții, plusurile și minusurile. Să avem un prieten, căruia să îi spunem tristețile mari sau bucuriile imense, dar care să fie de ajutor când este nevoie și care, la rândul său, să beneficieze de ajutorul nostru. Prietenul, e acea persoană, care te știe cu bune și rele și totuși, te acceptă așa cum ești. Se pot spune multe despre prieteni, însă fundamentul relației de prietenie, cred că este încrederea, altruismul, jertfa, confidențialitatea și respectul.

Citește mai mult

O chestiune de viață și de moarte

de

În ultima vreme se înmulțesc discuțiile, în care aud despre starea tot mai anemică și mai jalnică a bisericilor locale neoprotestante. Tot mai mulți oameni se plâng că „se împuținează”, se plâng că nu are cine să se mai implice și că se dezintegrează comunitățile locale. E o stare de fapt, care nu mă miră deloc, dar care mă întristează enorm și pentru care nu pot face nimic. E timpul, așa cum o spun de multă vreme, ca fiecare din noi să ne luăm viața spirituală în serios, că prea ne-am lăsat-o în seama bisericii, pastorului sau preotului. Relația noastră cu Dumnezeu e una personală și trebuie să o tratăm cu toată seriozitatea.

Citește mai mult

Bunule Dumnezeu…

de

În viața noastră de oameni, una din formele de a intra în grațiile cuiva, de la care vrem să obținem ceva, este să începem discursul cu o apreciere a acelei persoane. Cu cât persoana ne este mai străină, cu atât acea apreciere sau pe românește „perierea” persoanei e mai falsă și mai evidentă. Când avem de obținut ceva de la un cunoscut, îl cunoaștem mai bine și reușim să o ambalăm mai frumos. Când nu ne este așa apropiată persoana, reușim cu brio, să o facem lată, pentru că o dăm pe chestii generaliste și simpliste. Lucrurile se complică rău de tot, dacă ceea ce vrem să cerem e un aspect greu, complicat sau dacă am greșit față de acea persoană. Atunci, la grabă mare și nevoie mare, ajungem să o facem pe proștii în stil barbar.

Citește mai mult

Poze vechi… cu noi înșine

de

Să facem abstracție de trecutul nostru în totalitate, nu e nici recomandat, nici înțelept. Nu putem să ne uităm trecutul, dar avem obligația să îl lăsăm în urmă. Încercarea de a îl căra în spate, de a îl aduce în permanență în prezent e dătătoare de epuizare și nu aduce beneficii. Trecutul are lecțiile sale, pe care suntem obligați să le învățăm, dar noi trebuie să mergem înainte, cu acele lecții învățate.

De multe ori trăim în prezent privind continuu, nu la linia orizontului, ci la pozele vechi în care sunt surprize fie aspecte pozitive, fie aspecte negative proeminente. De multe ori trecutul strigă pe unii oameni, să îl privească și rememoreze și să nu vadă binecuvântările prezente și nici să nu se bucure de ele.

Citește mai mult

Poze vechi… cu alții

de

Deși suntem în era digitală, când fotografie, înseamnă altceva decât însemna odată, totuși mă voi referi la fotografie în modul clasic azi, la cele printate sau developate pe o hârtie foto. Unele din fotografiile de familie sunt uzate, cu mici pete, cu marginile uzate și „rufăite” de câte ori „au fost luate la mână”. Îmi amintesc de „pozele” de acasă, alb-negru, care erau o fascinație pentru mine ca și copil. Mă uitam în ele adesea, era totuși un timp în care nu aveai acces facil la cărţi sau reviste cu grafică. Pozele aveau un statut special, nimic nu se arunca și trebuia sa ai mare grijă când umblai cu ele. Imortalizau o persoană, grup, obiect exact așa cum era la momentul acela. Multi din noi au un „sertar cu poze” sau o cutie de la pantofi cu poze.

Soacra mea, pentru că a rămas fără nici un copil acasă, „și-a tapetat” pereții cu pozele lor, familiilor lor și a nepoților. Îi este dor de ei și a dus dorul acesta, spre gestul de a se „înconjura” de pozele lor. La fel și părinții mei au zeci de poze cu noi și ai noștri. Probabil mulți dintre noi mai avem poze pe hârtie și recunoaștem că sunt amintiri extraordinare. Mai ales dacă nu sunt făcute pe timpul în care aveai „card de memorie” când o poză te costa, un film foto era scump și developarea sa la fel. Fotografiile sunt și vor rămâne acel „lucru” care ne va proiecta ușor în trecut.

Citește mai mult

Nu fi măgar…

de

Duminică, la auzirea psalmului 32, mi-am scos rapid pixul și am trecut această idee la lista de meditări. Versetul de start sună așa: „nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală, cu care îi legi ca să nu se apropie de tine.” E fascinant îndemnul, mai ales pentru mine care i-am imputat de multe ori lui Dumnezeu, că nu mă oprește să nu mai pot păcătui deloc. Într-un fel, îi ceream să mă trateze ca pe un măgar prost, care nu știe decât de bici și frâie.

În momentul în care Agar era însărcinată și fugară, Dumnezeu o întoarce la stăpâna sa și îi spune ceva despre neamul care va ieși din copilul zămislit în ea, din unirea cu Avraam. Va fi ca un „măgar sălbatec printre oameni”. Nu am studiat în profunzime să văd ce semnificație are măgarul în Biblie, dar e clar că nu e agreat de Dumnezeu să fim măgari în comportament.

Citește mai mult