Un nou pas – mai aproape de chemarea mea

de

Anul acesta, aşa cum scriam la începutul său, a fost un an al renunţărilor, dar şi un an al unei dedicări lui Dumnezeu. Un nou episod din viaţă a început de astăzi şi trec prin perioade de reaşezare, calcule şi acordare cu voia lui Dumnezeu pentru mine şi familia mea. Lucrarea spre care mă cheamă Dumnezeu este în plină nevoie de oameni şi la chemarea Domnului secerişului, nu am putut să mă mai opun. Foarte mulţi oameni au nevoie de ajutor şi darurile pe care Dumnezeu le-a pus în mine, talanţii pe care mi i-a dat trebuiesc folosiţi pentru lucrarea Sa.

Nu mi-a  fost deloc uşor să iau această decizie. Nu mi-a fost uşor pentru că problema banilor mă frământă şi pe mine ca pe orice alt muritor. Mai mult, am renunţat la un servici bun şi mai ales la oameni de mare valoare şi cu care am legat relaţii frumoase. Nu îmi este uşor să reorganizez toată viaţa şi am şi temeri pentru perioada următoare. Am însă convingerea că Dumnezeu va purta de grijă.

Citește mai mult

O zi încercată

de

Îmi vine în minte, un fragment din ceea ce Iosif le-a spus fraţior săi „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi”, când mă gândesc la lucrarea de ieri, din bisericuţa din Agârbiciu, în care slujesc. Am experimentat cum cel rău se opune violent, ca oamenii să intre în legământ cu Mântuitorul şi am experimentat şi modul minunat în care Dumnezeu aşează lucrurile, ca să îşi facă numele de laudă.

De câteva zile eram neliniştit, iar ieri dimineaţă am simţit o mare, mare tristeţe şi oponenţă, faţă de lucrarea ce trebuia făcută. A post prima din viaţa mea şi emoţiile au fost colosale. Un mare avantaj am avut prin prezenţa alături de mine a unui om cu experienţă în asemenea lucrări, altfel, emoţiile m-ar fi răpus mai ales la incidentele care au avut loc.

De multe ori în viaţă am spus… nu se poate, pentru că am privit doar omeneşte la probleme, dar ieri când am ajuns în Agârbiciu m-au întâmpinat fraţii mei, care au venit de la 5 să încălzească apă, cu convingerea că „nu se poate”. Părea greu, spre imposibil să încălzeşti în timp aşa de scurt, o cantitate de apă aşa de mare, când resursele pe care te-ai bazat s-au dus. După ce s-au apucat de cărat apa în bazin a cedat o conductă şi apa curgea afară şi iarăşi dezamăgire. Apoi la auzul ameninţărilor unii fraţi speriaţi s-au speriat. Totuşi, am reuşit în mijlocul atacurilor şi îndoielilor, pentru că am cerut protecţia lui Dumnezeu împreună cu alte câteva persoane. Le-am adus aminte de Moise la momentul intrării în Canaan „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

Citește mai mult

Capacitatea omului de a face bine

de

Scriam ieri, despre impresionanta capacitate a oamenilor, de a face răul, dar astăzi, la meditarea cu numărul 600 pe care o scriu pe acest blog, vreau să scriu despre bucuria, satisfacţia şi beneficiile pe care le experimentează omul care alege să facă binele.

De când suntem născuţi, noi oamenii suntem egoişti şi acţionăm instinctual în toate domeniile vieţii şi instinctele, toate, au de a face cu egoismul. Aici ne asemănăm mult cu animalele, care instinctual se luptă să mănânce şi nu au interes să le lase pe celelalte, să se reproducă şi nicidecum nu respectă partenerul celuilalt, să fugă de pericol pentru a trăi, ca să se păzească şi alte şi alte instincte. Ori noi oamenii avem o altă menire, o altă chemare şi altfel de „parametri de funcţionare”. Noi suntem chemaţi să gândim, pentru că avem o capacitate extraordinară de creare. Odată cu creşterea, noi ar trebui să învăţăm, că nu putem să ne lăsăm viaţa condusă de instincte, ci trebuie să gândim bine orice acţiune pe care o facem.

Un mod de viaţă instinctual, adică egoist, este un mod de viaţă infantil, al celor care sunt copii sau care au devenit adulţi doar la trup nu şi la gândire. Oamenii care aleg să se maturizeze şi investesc în ei, pot spune că îşi conduc viaţa într-o anumită măsură. Cei care pot să îşi frâneze instinctele şi să le controleze, dau dovadă de maturitate. Mulţi se cred stăpâni pe viaţa lor când fac „şmecherii” care să le aducă venituri, când se impun înaintea altora şi ajung de temut, când reuşesc să îşi mai cumpere o maşină scumpă şi alte situaţii considerate „reuşite” dar, în realitate, este doar o altă faţetă a egoismului şi a vieţii conduse de instincte.

Citește mai mult

Capacitatea oamenilor de a face rău

de

Întâlnind o varietate mare de oameni la şedinţele de consiliere, am o varietate mare de subiecte de discuţie cu ei, dar şi o varietate mare de păreri, pe diferite teme. În mod aproape previzibil una din discuţiile pe care trebuie să le port este cea referitoare la răutatea oamenilor. Bineînţeles că se exclud de regulă, persoanele implicate în conversaţie şi de obicei, „ceilalţi” sunt răi şi capabili de rău şi cei prezenţi sunt, măcar puţin mai buni.

Răutatea oamenilor este vizibilă şi incontestabilă şi a fost abordată de mulţi oameni în scrierile lor. Unii o pun pe seama mediului de trai sau de dezvoltare, alţii o pun pe seama anturajului, alţii pe seama suferinţei şi unii au încercat să o pună în categoria bolilor. Răutatea de care sunt capabili oamenii este înspăimântătoare. Oamenii sunt capabili să mângâie cu o mână şi să ucidă cu cealaltă. Oamenii sunt capabili să chinuiască pe ceilalţi, să omoare în numele dragostei şi al păcii. Sunt capabili să ducă răul la extreme pe care nu ni le închipuim.

Citește mai mult

Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul

de

Sfârşitul lumii este domeniul despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult în mediul creştin. Dacă privim la mediul neoprotestant vom descoperi o pasiune imensă pentru acest subiect şi „n-şpe mii” de variante ale acestuia. Oamenii încearcă să „ghicească”: data începerii, data răpirii, cine e anticristul, ce se întâmplă cu America, care va fi semnul fiarei şi multe alte chestiuni care nu ne sunt dezvăluite de Scriptură.

Multe greşeli s-au făcut până acum pe această temă. Unele din ele au fost confirmate ca eronate, altele urmează. Au apărut şi escatologi de profesie. Oamenii aceştia îşi dedică viaţa lor profesională studierii a ceea ce Scriptura spune şi a ceea ce trăim, pentru previziuni privind sfârşitul acestui pământ. Astfel, din pasiunea mare pentru a şti ceea ce este tăinuit de Dumnezeu, au apărut „preziceri” cum că anticristul ar fi cutare sau cutare persoană, sau că ar fi un anumit cult religios, sau că ar fi o anumită naţiune. Au apărut sute de variante de calcul a cifrei „666”, au apărut multe variante ale răpirii raportat la tribulaţie. Ca să nu mai spun despre câte variante despre „cip-uri” au apărut şi câte şi mai câte ştiri „senzaţionale”.

Citește mai mult

Mai este pâinea îndeajuns?

de

Unul din cele mai folosite pretexte pentru excese în viaţa creştinilor şi nu numai, este pâinea de pus pe masă copiilor. Pâinea aceasta, pare a fi motiv suficient de puternic pentru a munci până la epuizare, pentru a separa părinţi de copii, soţi de soţii, pentru a minţi, pentru a fura, pentru a fi trişti şi câte şi mai câte excese.

Prin Scriptură, Dumnezeu ne spune că se va îngriji de aceste trebuinţe: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” Totuşi, foarte mulţi dintre oameni, fie ei şi creştini, îşi dedică toată viaţa acestei „pâini” care între timp devine mult mai mult decât o pâine.

Am fost martorul unui incident interesant cu câteva luni în urmă. O persoană, prinsă de paznicii unui magazin la furat, încerca să se motiveze că are copii mulţi acasă şi că a furat pentru a le da de mâncare, că are nevoie de pâine pe masă. Ce treabă avea pâinea cu aparatul foto, routerul şi placa de păr, nu prea înţeleg… dar … e în numele pâinii de pe masă făcută fapta.

Citește mai mult

Pervertirea ocultă a minţii copiilor

de

Cu riscul de a poza în conspiraţionist, doresc totuşi să atrag atenţia şi asupra acestui pericol mare. Pericolul „infestării” cu ocult a minţii copilaşilor noştri, a adolescenţilor şi a tinerilor. Pervertirea sexuală, despre care scriam ieri, este de altfel, o componentă a ocultului. Pentru cine are un minim de cultură generală, nu este o noutate că în practicile oculte sexul este o constantă. Am ales totuşi să le abordez separat pentru a putea fi mai explicit în avetizările acestea.

Se urmăreşte, nu am dubii în privinţa asta, o „educare” sau o „acomodare” cu terminologii oculte a celor care mâine vor fi adulţi. O zonă de mare impact pentru copii sunt desenele animate. În aceste desene vrăjitoria e pe faţă, invocările de spirite sunt clar explicate, formulile „magice” sunt explicate şi copiii sunt provocaţi chiar să le repete, semnele oculte cum ar fi: ochiul, bufniţa, triunghiul, etc sunt evidente şi vizibile. Demoni de tot felul sunt prezentaţi ca fiind drăguţi şi buni. Practicile oculte sunt o constantă a familiilor din desene.

Citește mai mult